Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 444 din 15 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 870 din 28 septembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţãrii şi dezvoltãrii întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicatã de Compania Naţionalã "Poşta Românã" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.992/2005 al Tribunalul Prahova - Secţia comercialã.
La apelul nominal rãspund autorul excepţiei şi partea Compania Naţionalã "Poşta Românã" - S.A. - Sucursala Direcţia Regionalã de Poştã Ploieşti, prin consilier juridic Lucian Tinjala, cu delegaţie depusã la dosar, precum şi partea Societatea Comercialã "Marca Telecom" - S.R.L. din Bucureşti, prin consilier juridic Dinu Horaţiu Florin, cu delegaţie depusã la dosar.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul autorului excepţiei reitereazã motivele prezentate în scris şi depuse la dosarul cauzei, solicitând, în final, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Având cuvântul, reprezentantul Societãţii Comerciale "Marca Telecom" - S.R.L. din Bucureşti susţine cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În esenţã, aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu încalcã prevederile art. 44 din Constituţie, deoarece textele de lege atacate nu au efectul unei exproprieri, aşa cum susţine autorul excepţiei, transferul dreptului de proprietate realizându-se printr-un contract de vânzare-cumpãrare, potrivit legii. Solicitã Curţii respingerea excepţiei de neconstituţionalitate şi depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.992/2005, Tribunalul Prahova - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţãrii şi dezvoltãrii întreprinderilor mici şi mijlocii. Excepţia a fost ridicatã de Compania Naţionalã "Poşta Românã" - S.A., într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni comerciale privind obligaţia de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã prevederile <>art. 12 alin. (1) lit. b) şi ale alin. (2) din Legea nr. 346/2004 stabilesc obligaţia regiilor autonome, a societãţilor/companiilor naţionale sau a societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat de a încheia, în termen de 90 de zile de la solicitarea locatarului sau asociatului care îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a fi calificat drept întreprindere micã şi mijlocie, contracte de vânzare-cumpãrare asupra activelor disponibile utilizate de aceştia din urmã în baza unor contracte încheiate cu regiile autonome, societãţile/companiile naţionale sau societãţile comerciale cu capital majoritar de stat.
Dispoziţiile criticate încalcã flagrant prevederile art. 44 din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 480 şi 481 din Codul civil. Dreptul de proprietate este, în opinia autorului excepţiei, un drept "exclusiv, absolut şi are un caracter perpetuu".
Prin reglementarea din normele pretins a fi neconstituţionale, legiuitorul încalcã dreptul unei societãţi supuse obligaţiei prevãzute de art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din lege "de a analiza şi a decide în legãturã cu oportunitatea înstrãinãrii unui bun pe care îl deţine cu titlul de proprietate şi obligã în mod discreţionar Compania Naţionalã «Poşta Românã» (autor al excepţiei) sã procedeze la vânzarea unui imobil, fãrã a se ţine cont de voinţa juridicã a acesteia".
În continuare se aratã cã, potrivit dispoziţiilor din <>Hotãrârea Guvernului nr. 371 din 3 iulie 1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale "Poşta Românã" - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome "Poşta Românã", publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 6 iulie 1998, Compania Naţionalã "Poşta Românã" este proprietara tuturor bunurilor mobile şi imobile aflate în patrimoniul sãu. Mai mult, se aratã cã privatizarea "Poştei Române" este înscrisã ca prioritate a Programului de Guvernare din 28 decembrie 2004 pe perioada 2005-2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.265 din 29 decembrie 2004.
În concluzie, dispoziţiile de lege criticate împiedicã exercitarea în mod absolut a dreptului de proprietate pe care autorul excepţiei îl are asupra bunurilor sale imobile (mai exact, un atribut al acestui drept - dreptul de dispoziţie - jus abutendi), în condiţiile în care, în speţã, nu sunt îndeplinite nici condiţiile prevãzute de <>Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 2 iunie 1994, pentru ca exproprierea, ce reprezintã efectul obligaţiei impuse de <>Legea nr. 346/2004 , sã fie legalã, aşa cum stabileşte art. 44 alin. (3) din Constituţie.
Tribunalul Prahova - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Dispoziţiile de lege criticate nu duc la realizarea unei exproprieri şi nu încalcã dreptul de proprietate, ci stabilesc, în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, conţinutul şi limitele acestui drept. În plus, se aratã cã "legiferarea drepturilor întreprinderilor mici şi mijlocii la cumpãrarea activelor disponibile aparţinând societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat şi ale regiilor autonome reprezintã o opţiune a politicii statului, în domeniul reformei economice şi al strategiei de privatizare, fiind în concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (2)".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive:
- dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 nu împiedicã aplicarea prevederilor cuprinse în <>Hotãrârea Guvernului nr. 371/1998 , potrivit cãruia "acţiunile Poştei Române sunt deţinute în totalitate de cãtre stat, care îşi exercitã drepturile şi obligaţiile decurgând din calitatea sa de acţionar unic prin Ministerul Comunicaţiilor". Astfel, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate ale Companiei Naţionale "Poşta Românã" - S.A. sunt stabilite prin lege, aşa cum prevede textul constituţional pretins a fi încãlcat, prin manifestarea de voinţã a reprezentanţilor statului în calitate de acţionar unic. Pe de altã parte, "libertatea Companiei de a dispune de bunurile aflate în proprietatea sa este guvernatã de dispoziţiile legale generale în materia proprietãţii şi de dispoziţiile speciale ale <>Legii nr. 346/2004 , aplicabile sub condiţia esenţialã a existenţei unui raport juridic între Companie şi I.M.M.", în baza unor contracte de locaţiune;
- dreptul de proprietate, deşi este considerat în doctrinã şi în practica judiciarã un drept real absolut şi exclusiv, nu poate fi exercitat decât în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, aşa cum dispune şi art. 44 din Constituţie. Pe de altã parte, dispoziţiile legale criticate nu restrâng libertatea de decizie, în sensul interzicerii de a dispune de bun, ci constituie o manifestare a dreptului de opţiune a legiuitorului, în concordanţã cu prevederile art. 135 alin. (2) din Constituţie;
- <>Legea nr. 346/2004 nu conţine reglementãri cu privire la procedura exproprierii şi, prin urmare, autorul excepţiei nu este obligat "în mod discreţionar", sã vândã respectivul bun, ci aceastã obligaţie se naşte, în condiţiile legii, corelativ dreptului recunoscut întreprinderilor mici şi mijlocii de a cumpãra activele disponibile, pe care deja le deţin în temeiul unor contracte de locaţiune. În plus, legea criticatã acordã locatarilor şi "dreptul de preferinţã la cumpãrarea activelor disponibile", precum şi posibilitatea negocierii preţului vânzãrii, pe baza raportului întocmit de un expert acceptat de ambele pãrţi.
Se mai menţioneazã cã dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 au preluat conţinutul prevederilor <>art. 12 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzãtorilor mici şi mijlocii, în prezent abrogatã prin <>art. 34 din Legea nr. 346/2004 . În aceste condiţii, cele statuate de Curtea Constituţionalã prin deciziile nr. 83/2003 şi nr. 214/2004, referitoare la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 133/1999 , rãmân pe deplin valabile şi în prezenta cauzã.
Avocatul Poporului a transmis punctul sãu de vedere prin care apreciazã cã dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 sunt constituţionale.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a textelor de lege menţionate faţã de prevederile art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, se aratã cã limitele şi conţinutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, astfel cã normele legale indicate sunt în deplinã concordanţã cu textul constituţional pretins a fi încãlcat. De asemenea, "facilitãţile sau orice alte forme de sprijinire de cãtre stat a întreprinderilor mici şi mijlocii nu sunt de naturã sã lezeze dreptul de proprietate al altor agenţi economici şi nu pot fi considerate contrare principiului constituţional al ocrotirii în mod egal de lege a proprietãţii private, indiferent de proprietar".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţã de prevederile art. 135 alin. (2) din Constituţie, se apreciazã cã nici aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece dispoziţiile de lege atacate acţioneazã chiar în sensul normei fundamentale indicate. "Prin stimularea vânzãrii activelor sale disponibile, statul ia mãsuri pentru a realiza privatizarea, formarea economiei de piaţã, ca premise ale asigurãrii libertãţii comerţului, protecţiei concurenţei loiale şi creãrii cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie."
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţãrii şi dezvoltãrii întreprinderilor mici şi mijlocii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2004, rectificatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 27 august 2004, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor mãsuri financiare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 31 august 2004. Dispoziţiile de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 12 alin. (1) lit. b): "Întreprinderile mici şi mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome, societãţilor/companiilor naţionale şi societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat, cu respectarea dispoziţiilor legale privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, precum şi a drepturilor contractuale ale creditorilor ale cãror creanţe sunt garantate cu ipotecã, privilegiu asupra activelor respective sau asupra cãrora este instituit sechestru asigurãtor, în urmãtoarele condiţii: a) (...); b) activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locaţie de gestiune sau a contractului de asociere în participaţiune, încheiate cu regiile autonome, societãţile/companiile naţionale, precum şi cu societãţile comerciale cu capital majoritar de stat vor fi vândute, la solicitarea locatarului sau asociatului, la preţul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de pãrţi, dupã deducerea investiţiilor efectuate în activ de cãtre locatar/asociat. În cazul contractelor de locaţie de gestiune şi asociere în participaţiune, asociatul/locatarul, întreprindere micã sau mijlocie, poate solicita şi încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauzã irevocabilã de vânzare, în aceleaşi condiţii. În cazul depunerii unei solicitãri exprese privind cumpãrarea activului sau încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauzã irevocabilã de vânzare de cãtre beneficiarii prezentelor dispoziţii, care utilizau activul în baza unui contract de închiriere, cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea contractului de închiriere, locatorul nu va putea refuza prelungirea contractului de închiriere cu o perioadã consideratã de pãrţi suficientã pentru rezolvarea formalitãţilor legate de încheierea contractului de vânzare-cumpãrare, respectiv leasing imobiliar cu clauzã irevocabilã de vânzare;";
- Art. 12 alin. (2): "Regiile autonome, societãţile/ companiile naţionale, precum şi societãţile comerciale cu capital majoritar de stat sunt obligate ca, în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de cãtre întreprinderile mici şi mijlocii, sã încheie contractele de vânzare-cumpãrare prevãzute la alin. (1) lit. b) şi d), contractele de leasing cu clauzã irevocabilã de vânzare prevãzute la alin. (1) lit. b) şi c) sau sã asigure accesul prioritar la închirierea, concesionarea ori leasingul activelor disponibile, în condiţiile alin. (1) lit. a)."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (3) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular.(...)
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine:
Dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 stabilesc cãile de sprijin şi accesul întreprinderilor mici şi mijlocii la activele disponibile ale regiilor autonome, societãţilor/companiilor naţionale şi societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat. Astfel, activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locaţie de gestiune sau a contractului de asociere în participaţiune pot fi vândute, la solicitarea locatarului sau a asociatului, la preţul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de pãrţi, iar contractul în cauzã va înceta sau se va transforma, la cererea deţinãtorului, în contract de leasing imobiliar cu clauzã irevocabilã de vânzare. Potrivit art. 12 alin. (2) din legea criticatã, contractele de vânzare-cumpãrare sau de leasing cu clauzã irevocabilã, menţionate la alin. (1) lit. b) al aceluiaşi articol, trebuie încheiate în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de cãtre întreprinderile mici şi mijlocii.
Curtea constatã cã textele de lege criticate reprezintã mãsuri strategice de reformã economicã menite a accelera procesul de privatizare prin stimularea înfiinţãrii şi dezvoltãrii întreprinderilor mici şi mijlocii, statul având obligaţia, în virtutea art. 135 din Constituţie, sã asigure "crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie", "protecţia concurenţei loiale", precum şi "protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã". Astfel, statul, în calitate de acţionar majoritar, urmãreşte vânzarea activelor disponibile deţinute de regii autonome, societãţi/companii naţionale şi societãţi comerciale cãtre diferiţi agenţi economici, întreprinderi mici şi mijlocii care au utilizat aceste active în baza unor contracte. Activele se oferã spre vânzare cu respectarea drepturilor creditorilor şi doar în mãsura în care acestea nu aparţin proprietãţii publice şi asupra lor nu este instituit sechestru asigurãtor. Contractul de vânzare-cumpãrare parcurge etapele specifice unei asemenea tranzacţii, cu singura deosebire, justificatã, de altfel, prin specificul de reglementare al Legii nr. 364/2004, cã operaţiunile trebuie finalizate în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de cãtre întreprinderile mici şi mijlocii.
Aşadar, Curtea Constituţionalã constatã cã susţinerile potrivit cãrora dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 contravin prevederilor art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (3) din Constituţie nu pot fi reţinute. Textele legale atacate nu aduc atingere dreptului de proprietate privatã, întrucât mãsurile pe care acestea le dispun privesc proprietatea statului în calitatea sa de acţionar majoritar la diverse regii autonome, societãţi/companii naţionale şi societãţi comerciale. Pe de altã parte, transferul dreptului de proprietate asupra activelor disponibile din patrimoniul regiilor autonome, societãţilor/companiilor naţionale şi societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat în patrimoniul întreprinderilor mici şi mijlocii solicitante are loc ca urmare a perfectãrii contractului de vânzare-cumpãrare, încheiat în condiţiile legii, şi nu ca efect al exproprierii, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
Totodatã, Curtea observã cã dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 au preluat soluţia legislativã cuprinsã în <>art. 12 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzãtorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, în prezent abrogatã prin <>art. 34 din Legea nr. 346/2004 . Dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 133/1999 au constituit obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, iar prin <>Decizia nr. 83 din 25 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 17 aprilie 2003 şi prin <>Decizia nr. 214 din 6 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 17 iunie 2004, Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale menţionate, în raport cu prevederile <>art. 44 din Legea fundamentalã. De asemenea, prin Decizia nr. 311 din 19 noiembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 26 noiembrie 2002, Curtea a examinat şi constituţionalitatea dispoziţiilor alin. (2) al <>art. 12 din Legea nr. 133/1999 , statuând cã nici aceste dispoziţii nu încalcã dreptul de proprietate privatã.
În consecinţã, cele statuate de Curtea Constituţionalã cu privire la constituţionalitatea <>art. 12 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzãtorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, prin deciziile amintite, îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, având în vedere argumentele anterior arãtate şi întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţãrii şi dezvoltãrii întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicatã de Compania Naţionalã "Poşta Românã" - S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 1.992/2005 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
