Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 443 din 30 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 518 din 15 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Jiang Lingping în Dosarul nr. 29.338/2/2005 (2.888/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, însoţit de interpretul autorizat de limbã chinezã dl. Ioan Budura, lipsind partea Ministerul Administraţiei şi Internelor - Autoritatea pentru strãini, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia, prezentând în acest sens aspecte referitoare la situaţia personalã şi la riscul pe care returnarea în ţara de origine, China, l-ar reprezenta asupra vieţii şi familiei sale.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând, pe de o parte, cã doar instanţa de judecatã este competentã a aprecia aspectele referitoare la situaţia de fapt a autorului excepţiei. Pe de altã parte, textul legal criticat nu conţine norme contrare art. 45 din Constituţie privind libertatea economicã, pretins a fi încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 29.338/2/2005 (2.888/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Jiang Lingping într-o acţiune în contencios administrativ formulatã împotriva Ministerului Administraţiei şi Internelor - Autoritatea pentru strãini, prin care s-a solicitat anularea dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului României şi prelungirea dreptului de şedere, pentru o perioadã de un an, în scopul desfãşurãrii de activitãţi comerciale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin art. 45 din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, completat cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenţie, raportat la prevederile art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã.
În esenţã, se aratã cã textul legal criticat, prin care se instituie condiţia ca, pentru prelungirea dreptului de şedere temporarã în România în scopul desfãşurãrii de activitãţi comerciale, strãinul sã prezinte documente care sã ateste investiţia realizatã în conformitate cu planul de afaceri, "limiteazã excesiv" accesul liber la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora, consacrate de art. 45 din Constituţie, iar, pentru cã aceste dispoziţii se aplicã doar cetãţenilor strãini, nu şi celor români, au un caracter discriminatoriu, contrar prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, completat cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenţie.
De asemenea, se susţine cã textul de lege nu îndeplineşte criteriul de calitate prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în înţelesul dat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, acest text fiind lipsit de precizie şi claritate, fãcând posibilã, astfel, interpretarea şi aplicarea arbitrarã de cãtre autoritãţile competente - în speţã, Autoritatea pentru strãini.
Se apreciazã cã cerinţa impusã de dispoziţiile legale criticate "nu este obiectiv posibilã", deoarece realizarea unei investiţii nu poate corespunde ad literam unui plan de afaceri, în condiţiile în care, pe parcursul derulãrii în timp a investiţiei, piaţa afacerilor suferã modificãri care impun readaptarea planului de afaceri.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã dispoziţiile <>art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt conforme cu prevederile art. 45 din Constituţie. Orice activitate economicã trebuie desfãşuratã, inclusiv de cãtre strãini, în condiţiile legii, iar actul normativ criticat este o astfel de lege specialã care enumerã condiţiile legale pentru prelungirea dreptului de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale pe teritoriul României.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Principiul libertãţii economice, prevãzut de art. 45 din Constituţie şi pretins a fi încãlcat, consacrã dreptul oricãrei persoane de a desfãşura o activitate economicã, statul garantând doar accesul neîngrãdit la libera iniţiativã, precum şi exercitarea acesteia. Aşadar, libertatea economicã este garantatã numai cu respectarea condiţiilor legii. Or, actul normativ criticat este o lege specialã care, aşa cum dispune norma constituţionalã invocatã, enumerã în concret condiţiile legale necesare pentru prelungirea dreptului de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi comerciale pe teritoriul României.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului referitoare la nerespectarea cerinţelor de claritate şi precizie a normelor interne, se aratã, pe de o parte, cã în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat cã previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act determinat nu poate avea o certitudine absolutã, o reglementare detaliatã purtând riscul unei rigiditãţi excesive a acesteia. Pe de altã parte, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a arãtat cã instanţa de contencios constituţional nu se poate pronunţa asupra problemelor legate de claritatea redactãrii textelor de lege, aceastã atribuţie revenind legiuitorului.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul legal criticat este constituţional. Accesul la o activitate economicã şi libera iniţiativã se exercitã, potrivit art. 45 din Constituţie, "în condiţiile legii", ceea ce presupune stabilirea unor condiţii legale pe care orice agent economic trebuie sã le respecte. Ca atare, instituirea prin actul normativ criticat a regulii potrivit cãreia strãinului intrat în România în scopul desfãşurãrii de activitãţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporarã sub condiţia prezentãrii unor documente care sã ateste realizarea unor investiţii în conformitate cu planul de afaceri nu înfrânge dreptul de acces la o activitate economicã.
De asemenea, textul legal criticat se aplicã în mod unitar tuturor categoriilor de persoane vizate de ipoteza normei, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, aşa cum prevede art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, cu urmãtorul cuprins: "(1) Strãinului intrat în România în scopul desfãşurãrii de activitãţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporarã, dacã: a) prezintã documente care atestã investiţia realizatã în conformitate cu planul de afaceri."
Autorul excepţiei considerã cã acest text de lege încalcã prevederile constituţionale ale art. 45 "Libertatea economicã", ale art. 11 alin. (1) şi (2) "Dreptul internaţional şi dreptul intern" şi ale art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, faţã de legile interne mai puţin favorabile.
De asemenea, acesta mai invocã şi nerespectarea art. 14 "Interzicerea discriminãrii" din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi a art. 1 "Interzicerea generalã a discriminãrii" din Protocolul nr. 12 la convenţie, ratificat de România prin <>Legea nr. 103/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 2 mai 2006.
Examinând textul legal criticat, raportat la prevederile din Legea fundamentalã şi din instrumentele juridice internaţionale invocate, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
Autorul excepţiei pretinde cã dispoziţiile <>art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt neconstituţionale deoarece, pe de o parte, înfrâng dreptul de acces la o activitate economicã şi la libera inţiativã, consacrat de art. 45 din Legea fundamentalã, iar, pe de altã parte, contravin principiului egalitãţii şi al nediscriminãrii, prevãzut atât de art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi de art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi de art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenţie, întrucât condiţia privind prezentarea unor documente care sã ateste realizarea unei investiţii conforme cu planul de afaceri se aplicã doar cetãţenilor strãini, nu şi celor români. De asemenea, susţine cã textul de lege criticat nu este suficient de clar şi precis, astfel încât sã înlãture orice urmã de arbitrariu din partea autoritãţilor competente sã-l aplice, respectiv a Autoritãţii pentru strãini.
Faţã de criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea constatã cã acestea nu pot fi reţinute. Principiul libertãţii economice, consacrat de art. 45 din Constituţie, garanteazã accesul liber al persoanei la o activitate economicã şi libera iniţiativã, exercitate însã în condiţiile legii. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 reglementeazã, în cadrul cap. IV, prelungirea dreptului de şedere temporarã, iar la secţiunea I, subsecţiunea 1, intitulatã "Prelungirea dreptului de şedere temporarã pentru desfãşurarea de activitãţi economice, profesionale şi comerciale", art. 55 enumerã condiţiile necesare pentru prelungirea dreptului de şedere temporarã pentru strãinii care desfãşoarã activitãţi comerciale. Aşadar, pentru aceastã categorie de solicitanţi, este firesc a fi îndeplinite anumite cerinţe specifice legate de scopul prelungirii dreptului de şedere temporarã, aşa cum, spre exemplu, celor care solicitã prelungirea acestui drept în scopul desfãşurãrii de studii în România li se cere dovada înscrierii şi achitãrii taxelor aferente anului de studii la o unitate de învãţãmânt sau cum strãinilor angajaţi în muncã li se solicitã, pentru prelungirea dreptului de şedere, prezentarea permisului de muncã valabil şi a contractului de muncã. În concluzie, condiţiile cerute se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de strãini nominalizatã de lege solicitã prelungirea dreptului de şedere temporarã în România şi se justificã prin însuşi interesul pretins de solicitantul dreptului.
Având în vedere cele arãtate, rezultã în mod evident cã textul legal criticat nu opereazã nicio discriminare şi nu contravine, aşadar, prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenţie. Este de observat cã întregul act normativ criticat nu se adreseazã cetãţenilor români, ci strãinilor, fiind aplicabil în mod unitar acestora, în funcţie de situaţiile identice în care se aflã.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului referitoare la imposibilitatea obiectivã a derulãrii unei investiţii prin respectarea strictã a unui plan de afaceri, Curtea Constituţionalã observã cã aceste aprecieri nu reprezintã critici de neconstituţionalitate. De asemenea, faţã de criticile privind caracterul imprecis şi confuz al textului legal supus controlului, Curtea reaminteşte, pe de o parte, cã interpretarea şi aplicarea normelor juridice sunt operaţii ce aparţin în mod exclusiv organelor şi autoritãţilor competente, învestite prin lege cu astfel de atribuţii; pe de altã parte, Curtea constatã cã dispoziţiile legale atacate indicã într-un mod suficient de clar elementele şi condiţiile necesare pentru acordarea dreptului solicitat, nerespectarea acestora având, de asemenea, o consecinţã legalã previzibilã, ce rezultã în mod clar din ansamblul prevederilor ordonanţei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Jiang Lingping în Dosarul nr. 29.338/2/2005 (2.888/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
