Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 443 din 26 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, precum si a prevederilor art. 21 alin. (1^1) si ale art. 26 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri de urmarire a executarii obligatiilor asumate prin contractele de privatizare a societatilor comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.260 din 28 decembrie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii şi a prevederilor art. 21 alin. (1^1) şi ale <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Eurotrading Chemicals" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.770/2004 al Tribunalului Alba - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã la dosarul cauzei s-a depus o cerere de cãtre autorul excepţiei, prin care acesta solicitã amânarea judecãrii cauzei în vederea pregãtirii apãrãrii.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune amânãrii judecãrii cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecãrii cauzei.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 499D/2004, având acelaşi obiect ca şi Dosarul nr. 363D/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de acelaşi autor în Dosarul nr. 3.800/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 363D/2004 şi nr. 499D/2004 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii, pentru aceleaşi considerente. Faţã de aceste susţineri, Curtea, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportat la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 499D/2004 la Dosarul nr. 363D/2004.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiatã. În acest sens aratã cã prevederile legale criticate sunt în conformitate cu dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 10 iunie 2004 şi din 21 iulie 2004, pronunţate în dosarele nr. 1.770/2004 şi nr. 3.800/2004, Tribunalul Alba - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, precum şi a prevederilor art. 21 alin. (1^1) şi ale <>art. 26 alin. (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale.
Excepţia a fost ridicatã, în ambele dosare, de cãtre debitoarea Societatea Comercialã "Eurotrading Chemicals" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect procedura de lichidare judiciarã, potrivit prevederilor <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, respectiv într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului declarat de creditoarele Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (actualmente Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), Societatea Comercialã "Petrolsub" - S.A. Balc, Administraţia Finanţelor Publice Bucureşti şi de debitoarea Societatea Comercialã "Eurotrading Chemicals" - S.R.L. Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 3.101 din 2 decembrie 2003, pronunţatã de Tribunalul Mureş în Dosarul nr. 9.523/2002.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, în temeiul dispoziţiilor legale criticate, contractul de privatizare în care acesta avea calitatea de cumpãrãtor a fost desfiinţat în baza unei simple notificãri, cu "excluderea cenzurii instanţelor judecãtoreşti". Se aratã cã textele de lege criticate încalcã principiul accesului liber la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, prin instituirea, pe de o parte, a unei "modalitãţi de reziliere a contractelor". De asemenea, se susţine cã, în temeiul dispoziţiilor legale criticate, un contract poate fi denunţat unilateral de cãtre Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (actualmente Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), prin simpla manifestare de voinţã, şi cu stabilirea anticipatã a daunelor-interese, fãrã intervenţia instanţelor de judecatã.
În opinia autorului excepţiei, este încãlcat şi art. 53 din Constituţie, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, deoarece "pãrţile din contractele încheiate cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (actualmente Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) sunt puse în faţa unei imposibilitãţi obiective de a-şi mai putea realiza drepturile", iar prin aceasta "se aduce atingere în fond însãşi existenţei dreptului."
Se mai invocã şi încãlcarea prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, deoarece textele de lege criticate "creeazã un regim preferenţial instituţiilor publice şi implicit defavorizeazã toate celelalte categorii de participanţi la circuitul civil".
Tribunalul Alba - Secţia comercialã şi de contencios administrativ (judecãtorul-sindic) considerã excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii ca fiind neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã textul de lege criticat nu încalcã dreptul de acces liber la justiţie, întrucât împotriva titlurilor executorii persoanele interesate se pot adresa justiţiei în condiţiile art. 399 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã. Nu sunt incidente dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 53, deoarece acestea se referã la restrângerea exerciţiului unor drepturi ale cetãţenilor, iar nu ale unor societãţi comerciale. De asemenea, se aratã cã textele de lege criticate sunt conforme cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 135 alin. (2) lit. a) şi b).
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (1^1) şi ale <>art. 26 alin. (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 , instanţa de judecatã apreciazã cã aceasta este întemeiatã, arãtând cã sunt încãlcate dispoziţiile cuprinse în art. 21 din Constituţie, datoritã "lipsei mijloacelor procedurale specifice ale societãţii comerciale cumpãrãtoare şi stabilirea unilateralã prin actul normativ a dobânzilor şi penalitãţilor datorate Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului".
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. În acest sens se aratã cã, prin reglementarea rezoluţiunii de drept a contractului încheiat de cãtre Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (actualmente Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), pe de o parte, şi cumpãrãtorul de acţiuni, pe de altã parte, legiuitorul a instituit o procedurã de naturã a ocoli controlul instanţelor judecãtoreşti, fapt ce este incompatibil cu dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora nici o lege nu poate îngrãdi dreptul persoanelor de a se adresa justiţiei. Se mai aratã cã dreptul de acces liber la justiţie nu face parte din categoria drepturilor ce pot fi restrânse prin lege, astfel încât sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 53 din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 135 din Constituţie, se apreciazã cã acestea nu au relevanţã în cauzã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul aratã cã dispoziţiile <>art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 prevãd modalitatea în care Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, ca instituţie implicatã în privatizare şi mandatar al statului în calitatea de acţionar, "se poate reînregistra în societatea privatizatã ca urmare a desfiinţãrii contractului de privatizare" şi, prin urmare, nu sunt incidente în cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. Se mai aratã cã sunt neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate a art. 21 alin. (1^1) şi <>art. 26 alin. (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, deoarece aceste dispoziţii legale prevãd elementele ce trebuie luate în calcul la stabilirea rãspunderii contractuale a cumpãrãtorului, în cazul desfiinţãrii contractelor de privatizare, desfiinţare ce are loc pe cale convenţionalã sau judiciarã, şi nu discreţionar, prin lege.
Avocatul Poporului considerã cã textele legale criticate nu contravin art. 21 din Constituţie, întrucât contractele de vânzare-cumpãrare încheiate în procesul de privatizare au, potrivit legii, calitatea de titluri executorii, iar împotriva titlurilor executorii persoanele interesate se pot adresa justiţiei în condiţiile art. 399 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã, beneficiind astfel de toate garanţiile legale ale accesului liber la justiţie. Nu poate fi reţinutã nici raportarea criticii de neconstituţionalitate la dispoziţiile <>art. 135 din Constituţie, dat fiind cã Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 , reglementând controlul postprivatizare, îşi are temeiul chiar în dispoziţiile din Constituţie cuprinse în titlul IV "Economia şi finanţele publice", în special cele prevãzute de art. 135 alin. (2) lit. b). Se mai aratã cã dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã, deoarece acestea se referã la restrângerea unor drepturi şi libertãţi ale cetãţenilor, iar nu ale unor societãţi comerciale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile <>art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, precum şi prevederile art. 21 alin. (1^1) şi ale <>art. 26 alin. (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002.
<>Art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 a fost modificat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004.
<>Art. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 , modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 506/2002 , a fost modificat prin <>art. I pct. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 40/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 2 februarie 2003. Urmare a acestei modificãri, alin. (1^2) al <>art. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 a devenit alin. (2), pãstrându-se, în esenţã, substanţa reglementãrii anterioare, astfel încât Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra acestui text de lege.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii:
"(2) Notificarea prin care instituţia publicã implicatã înştiinţeazã cumpãrãtorul asupra desfiinţãrii contractului, ca efect al funcţionãrii pactului comisoriu, constituie înscrisul în baza cãruia se efectueazã reînregistrarea ca acţionar a instituţiei publice implicate de cãtre societatea de registru independentã care ţine registrul acţionarilor respectivei societãţi comerciale (în cazul societãţilor comerciale deţinute public) sau de cãtre societatea comercialã de tip închis care îşi ţine propriul registru al acţionarilor şi de cãtre oficiul registrului comerţului, fãrã a mai fi necesarã îndeplinirea vreunei alte formalitãţi. Notificarea prin care instituţia publicã implicatã înştiinţeazã cumpãrãtorul despre executarea gajului asupra acţiunilor, în favoarea sa, ca efect al neîndeplinirii obligaţiilor investiţionale asumate prin contract, constituie înscrisul în baza cãruia se efectueazã reînregistrarea ca acţionar a instituţiei publice implicate de cãtre societatea de registru independentã care ţine registrul acţionarilor respectivei societãţi comerciale (în cazul societãţilor comerciale deţinute public) sau de cãtre societatea comercialã de tip închis care îşi ţine propriul registru al acţionarilor şi de cãtre oficiul registrului comerţului, fãrã a mai fi necesarã îndeplinirea vreunei alte formalitãţi.";
- <>Art. 21 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 40/2003 :
"(1^1) În cazul desfiinţãrii contractului pe cale convenţionalã sau judiciarã, pentru prejudicii cauzate Autoritãţii, cumpãrãtorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:
a) sumele reprezentând dobânzile şi penalitãţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate pânã la data desfiinţãrii contractului, precum şi penalitãţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale;
b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpãrãtor în perioada de valabilitate a contractului;
c) sumele prevãzute de <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plãtite consultanţilor de cãtre Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).";
- <>Art. 26 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 40/2003 :
"(2) În cazul în care la data împlinirii ultimei scadenţe anterioare intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se constatã valoric nerealizarea sau realizarea parţialã a angajamentului investiţional, cumpãrãtorul datoreazã, începând cu respectiva datã, penalitãţile contractuale calculate la valoarea nerealizatã, fãrã luarea în considerare a nerealizãrilor pe obiective."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, în art. 53, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, şi în art. 135 alin. (2) lit. a) şi b), referitor la obligaţia statului de a asigura "libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie", respectiv "protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În legãturã cu criticile de neconstituţionalitate privind <>art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 , Curtea observã cã acestea privesc numai aspectul modalitãţii de încetare a contractului de privatizare, pe calea unei notificãri prin intermediul cãreia instituţia publicã implicatã înştiinţeazã cumpãrãtorul asupra desfiinţãrii contractului de privatizare ca efect al funcţionãrii pactului comisoriu.
Potrivit prevederilor art. 41 alin. (1) din lege, contractele de vânzare-cumpãrare de acţiuni încheiate în cadrul procesului de privatizare constituie titluri executorii în situaţia neîndeplinirii de cãtre cumpãrãtor a obligaţiilor pecuniare asumate prin contractul încheiat. Însã, potrivit dreptului comun, împotriva titlurilor executorii persoanele interesate pot face contestaţie la executare, în condiţiile art. 399 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã. Prin urmare, nu pot fi reţinute susţinerile autorului cu privire la încãlcarea accesului liber la justiţie, prevãzut prin dispoziţiile art. 21 din Constituţie, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, în cadrul contestaţiei la executare pot fi invocate şi apãrãri de fond, în cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã, iar legea nu prevede o altã cale de atac. Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în acest sens şi prin <>Decizia nr. 324 din 11 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 5 noiembrie 2003. Considerentele cuprinse în aceastã decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
II. Cea de-a doua criticã de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 21 alin. (1^1) şi ale <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale. Aceste texte dispun în legãturã cu daunele-interese ce trebuie plãtite de cãtre cumpãrãtor, în cazul încetãrii contractului de privatizare, pe cale convenţionalã sau judiciarã, ca urmare a nerespectãrii obligaţiilor contractuale. Aşadar, prin lege se stabilesc doar elementele ce trebuie luate în calcul de cãtre instanţa judecãtoreascã la stabilirea rãspunderii pãrţii în culpã, concretizatã în daune-interese, astfel încât nu poate fi primitã critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea liberului acces la justiţie.
Autorul excepţiei considerã cã atât <>art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 , cât şi art. 21 alin. (1^1) şi <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 încalcã dispoziţiile art. 53 şi ale art. 135 alin. (1) lit. a) şi b) din Constituţie. În legãturã cu încãlcarea acestui din urmã articol, autorul excepţiei susţine cã textele de lege criticate creeazã un regim preferenţial instituţiilor publice şi defavorizeazã implicit celelalte categorii de participanţi la circuitul civil. Curtea reţine însã cã actele normative criticate reglementeazã controlul postprivatizare, respectiv unele mãsuri pentru accelerarea procesului de privatizare, astfel încât, prin respectarea condiţiilor prevãzute în contractul de privatizare de cãtre ambele pãrţi, se asigurã însãşi finalitatea dispoziţiilor constituţionale invocate.
În ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, deoarece se referã la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi fundamentale ale cetãţenilor, iar nu ale unor societãţi comerciale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, precum şi a prevederilor art. 21 alin. (1^1) şi ale <>art. 26 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Eurotrading Chemicals" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.770/2004 al Tribunalului Alba - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi în Dosarul nr. 3.800/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 octombrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
