Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 441 din 9 iulie 2014 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Guvern, reprezentat de prim-ministru, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 657 din 5 septembrie 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
1. Pe rol se află examinarea cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Guvern, reprezentat de prim-ministru, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte, cerere formulată de prim-ministrul Guvernului.
2. Cererea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. e) din Constituţie şi al art. 11 alin. (1) lit. A.e) şi art. 34 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.761 din 24 iunie 2014 şi constituie obiectul Dosarului nr. 613E/2014.
3. Preşedintele Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 216 alin. (1) din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, declară deschise lucrările şedinţei de judecată.
4. La apelul nominal răspunde autorul sesizării, domnul Victor Viorel Ponta, prim-ministrul Guvernului României. Pentru Preşedintele României răspunde domnul Claudiu Constantin Dinu, consilier prezidenţial, cu împuternicire depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Preşedintele Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 216 alin. (2) din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, acordă cuvântul autorului sesizării pentru susţinerea acesteia.
6. Având cuvântul, domnul Victor Viorel Ponta invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a statuat în privinţa competenţei Preşedintelui României de reprezentare a statului român la lucrările Consiliului European, asupra faptului că această competenţă poate fi delegată, precum şi a faptului că nu este nelimitată şi nu poate fi exercitată arbitrar. Arată că pe data de 16 iulie 2014 va avea loc un Consiliu European care are pe ordinea de zi desemnarea comisarilor europeni, precum şi discutarea priorităţilor Comisiei Europene, aspecte care intră în competenţa Guvernului, iar nu a Preşedintelui României. În considerarea acestuia, precum şi pentru viitor, solicită ca instanţa de contencios constituţional să stabilească foarte clar ca, atunci când e vorba de o agendă care ţine strict de Guvern, mandatul să nu poată fi refuzat. Acest cadru este util şi necesar şi pentru viitorul Preşedinte al României, şi pentru viitorul prim-ministru.
7. Reprezentantul Preşedintelui României, domnul Claudiu Constantin Dinu, precizează mai întâi că punctul trei al cererii formulate în cauză, referitor la stabilirea faptului că Preşedintele României trebuie să delege prim-ministrului atribuţia de reprezentare a României la Consiliul European din 26-27 iunie 2014, a rămas fără obiect şi că prin cererea formulată se solicită de fapt o soluţie pentru viitor. Un alt aspect, referitor la configurarea conflictului, priveşte elementele de sezină. Astfel, din modul de configurare a cauzei rezultă că eventualul conflict este de fapt între alte autorităţi, şi anume Preşedintele României şi prim-ministrul, aşadar nu între Preşedintele României şi Guvern. Se mai arată că jurisprudenţa invocată nu prevede obligativitatea delegării prim-ministrului în anumite situaţii la lucrările Consiliului European, Prin această jurisprudenţă este tranşată problema reprezentării şi se stabilesc trei criterii în raport cu care să se stabilească autoritatea care va realiza reprezentarea. Examinând aceste criterii, se constată că prezentul caz nu era unul care să oblige Preşedintele să delege participarea la Consiliul European, întrucât pe agenda acestuia s-a aflat inclusiv semnarea unor acorduri, ceea ce este de competenţa Preşedintelui României, în condiţiile art. 91 alin. (1) din Constituţie. Sunt întrunite toate criteriile stabilite de Curtea Constituţională, atât din perspectiva agendei Consiliului European, cât şi a poziţiei comune a autorităţilor implicate. De altfel, sunt dificil de circumstanţiat situaţiile când Preşedintele ar putea fi obligat să delege prim-ministrului reprezentarea la Consiliul European şi aceasta ar putea determina ca la fiecare reuniune a acestei instituţii Curtea Constituţională să fie sesizată pentru a stabili competenţa de reprezentare. În concluzie, apreciază că în cauză nu există conflict juridic de natură constituţională.
8. În replică, autorul sesizării arată că, în ceea ce priveşte aspectele de ordin procedural, a respectat jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la subiectele conflictelor juridice de natură constituţională. Referindu-se la cele arătate de reprezentantul Preşedintelui României, arată că doreşte tocmai ca pe viitor să nu se mai vină în faţa Curţii Constituţionale înainte de fiecare Consiliu European, pentru a se stabili competenţa de reprezentare a României. Cu referire la Consiliul European din 16 iulie 2014, arată că reprezentarea României ar trebui asigurată de prim-ministru, deoarece el este cel care poartă exclusiv discuţiile pentru nominalizarea comisarului din partea României, având în vedere că propunerea oficială va veni, în final, din partea Guvernului, fără ca Preşedintele României să o poată opri.
9. În replică, reprezentantul Preşedintelui României arată că se solicită, într-un cadru procesual determinat, o decizie preventivă; actualele decizii sunt însă suficiente, întrucât stabilesc criterii obiective şi foarte utile. Actualul cadru procesual nu permite pronunţarea unei decizii preventive.
10. Preşedintele Curţii Constituţionale, având în vedere dispoziţiile art. 394 alin. (1) din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, declară dezbaterile închise.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
11. Prin Adresa nr. 5/3.645 din 24 iunie 2014, prim-ministrul Guvernului a sesizat Curtea Constituţională cu cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Guvern, reprezentat de prim-ministru, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte.
12. Prin actul de sesizare, se solicită Curţii Constituţionale constatarea existenţei unui conflict juridic de natură constituţională între Guvern, reprezentat de prim-ministru, şi Preşedintele României, conflict generat de acţiunile concrete ale Preşedintelui României prin care îşi arogă atribuţii şi competenţe care, potrivit Constituţiei, aparţin Guvernului. De asemenea, se solicită Curţii stabilirea faptului că Preşedintele României trebuie să delege prim-ministrului atribuţia de reprezentare a României la reuniunea Consiliului European din 26-27 iunie 2014. Cererea formulată este structurată pe trei părţi, cuprinzând temeiul legal al acesteia, situaţia de fapt, precum şi situaţia de drept.
13. Sub aspectul temeiului legal, prim-ministrul Guvernului invocă în susţinerea cererii sale dispoziţiile art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi ale art. 11 alin. (1) lit. A.e) şi art. 34-36 din Legea nr. 47/1992, dispoziţii care vizează competenţa Curţii Constituţionale de a soluţiona conflicte juridice de natură constituţională.
14. Referitor la situaţia de fapt, se arată că în perioada 26-27 iunie 2014 va avea loc la Bruxelles reuniunea Consiliului European, a cărei agendă va fi orientată, în exclusivitate, pe stabilirea priorităţilor pentru următorii 5 ani ai Comisiei Europene, al cărei mandat începe în noiembrie 2014. Întrucât agenda Consiliului European va fi axată pentru perioada 2014-2019 pe creşterea economică, competitivitate, crearea de locuri de muncă (Semestrul european, energie şi schimbări climatice) şi pe definirea unor linii strategice pe aria de libertate, securitate şi justiţie, prim-ministrul a solicitat Preşedintelui României, în data de 16 iunie 2014, să îi delege atribuţia de reprezentare a statului român, prin Adresa înregistrată la Cabinetul primului-ministru cu nr. 5/3.455 din 16 iunie 2014. Preşedintele României nu a delegat prim-ministrului atribuţia de reprezentare a statului român la Consiliul European, deşi subiectele de pe ordinea de zi ţineau în totalitate de atribuţiile constituţionale ale Guvernului. De asemenea, se arată că Preşedintele nu a solicitat elemente de mandat pentru participarea sa la reuniunea Consiliului European, demers necesar, având în vedere subiectele de pe agenda de lucru. Se mai arată că nici Guvernul şi nici Parlamentul nu au fost informate şi nici consultate asupra poziţiei pe care Preşedintele o va susţine la reuniunea Consiliului European. Or, având în vedere principiul cooperării dintre autorităţile statului, al loialităţii acestei cooperări, erau absolut necesare informarea şi consultarea Parlamentului şi Guvernului pentru a se stabili poziţia României, mai ales în condiţiile în care "toate cele trei autorităţi publice au atribuţii şi răspunderi concrete, numai ele împreună reprezentând suveranitatea poporului".
15. Cât priveşte situaţia în drept, se susţine că cererea formulată vizează un conflict juridic de natură constituţională, întrucât, pe de o parte, se referă la determinarea rolului pe care îl au Preşedintele României şi Guvernul României în definirea şi orientarea poziţiei statului român ca membru al Uniunii Europene, iar, pe de altă parte, priveşte interpretarea art. 80 alin. (1) şi art. 102 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, este invocat un considerent al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 270 din 10 martie 2008, potrivit căruia modul diferit în care autorităţile publice interpretează şi aplică o dispoziţie constituţională este de natură să determine un conflict juridic de natură constituţională, iar cu privire la înţelesul noţiunii de "conflict juridic de natură constituţională" este menţionată Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005.
16. Cu privire la reprezentarea statelor membre ale Uniunii Europene la reuniunile Consiliului European, autorul cererii arată că, din totalul celor 28 de state membre, un număr de 26 sunt reprezentate la nivel de prim-ministru. Cele două excepţii sunt reprezentate de Franţa, stat în care Preşedintele este şeful de facto şi de iure al executivului, şi de Cipru, unde funcţia de prim-ministru nu există.
17. În sprijinul cererii formulate, sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 683 din 27 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 12 iulie 2012, şi nr. 449 din 6 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 14 decembrie 2013, din care rezultă că, în anumite cazuri, Preşedintele României ar avea obligaţia să delege reprezentarea statului la reuniunile Consiliului European. Se arată că prezenta cerere vizează numai modul discreţionar, arbitrar, în care Preşedintele a ales să colaboreze cu Parlamentul şi Guvernul, fără a se contesta dreptul acestuia de a reprezenta statul la reuniunile Consiliului European.
18. Se apreciază că art. 80 din Constituţie reglementează o reprezentare generală pe plan extern a statului român de către Preşedintele României, dar în marja atribuţiilor exclusive conferite de art. 85-94 din Constituţie. Mai mult, niciunul dintre textele constituţionale nu reglementează dreptul exclusiv al Preşedintelui de a reprezenta statul la Consiliul European. În acest context, se arată că problematica reprezentării României la Consiliul European nu poate fi privită "în mod simplist" raportată la relaţiile externe. Guvernul are atribuţii directe şi răspunderi în ceea ce priveşte "evoluţia economică a ţării, situaţia socială, buna funcţionare a justiţiei, securitate, asigurarea liberei circulaţii, accesul liber la educaţie, cultură, ocrotirea sănătăţii, asigurarea unui mediu sănătos, exercitarea dreptului de a alege şi de a fi ales, dreptul de proprietate privată, precum şi a celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale prevăzute în Constituţie". Or, subiectele aflate pe ordinea de zi a reuniunii Consiliului European din 26-27 iunie 2014 ţineau în totalitate de atribuţiile constituţionale ale Guvernului, astfel încât, prin interpretarea riguroasă a deciziilor Curţii Constituţionale nr. 683 din 27 iunie 2012 şi nr. 449 din 6 noiembrie 2013, prim-ministrul avea îndreptăţirea de a reprezenta statul la această reuniune. În concluzie, se arată că Preşedintele, pe de o parte, nu şi-a îndeplinit obligaţia de a-l delega pe prim-ministru la reuniunea menţionată, "deşi trebuia să facă acest lucru în raport cu atribuţiile acestor autorităţi publice", iar, pe de altă parte, a exercitat atribuţiile constituţionale ale Guvernului şi a angajat statul "fără o minimă consultare a autorităţilor publice competente, stabilind în mod unilateral mandatul de reprezentare a statului român la reuniunea Consiliului European".
19. În temeiul art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate punctele de vedere ale părţilor aflate în conflict asupra conţinutului conflictului şi a eventualelor căi de soluţionare a acestuia.
20. Preşedintele României a comunicat punctul său de vedere asupra conţinutului conflictului şi a eventualelor căi de soluţionare a acestuia prin Adresa nr. DCL 710/02 iulie 2014, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.942 din 2 iulie 2014.
21. Arată că aspectele invocate în motivarea cererii formulate de prim-ministru, în sensul că în cauză s-a ivit un conflict juridic de natură constituţională izvorât din modul discreţionar, arbitrar, în care Preşedintele României a ales să colaboreze cu Parlamentul şi Guvernul, precum şi susţinerea potrivit căreia Preşedintele României nu a informat şi nici nu a consultat Guvernul şi Parlamentul cu privire la poziţia pe care o va susţine la reuniune şi nici nu a solicitat elemente de mandat, "nu corespund adevărului". Aceasta întrucât Preşedintele României a primit, în data de 23 iunie 2014, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, punctul de vedere însuşit de Guvernul României cu privire la punctele înscrise pe agenda Consiliului European. Astfel, premergător reuniunii dintre instituţii, s-a purtat o corespondenţă. Prin Adresa nr. DAE/260 din 20 mai 2014, Administraţia Prezidenţială a adresat Ministerului Afacerilor Externe rugămintea de a pune la dispoziţie documentele necesare pentru pregătirea participării Preşedintelui României la Consiliul European extraordinar din 27 mai 2014, iar prin Adresa nr. DAE 297 din 19 iunie 2014 Administraţia Prezidenţială a adresat Ministerului Afacerilor Externe rugămintea de punere la dispoziţie a documentelor necesare pentru pregătirea participării Preşedintelui României la Consiliul European din 26-27 iunie 2014. Ca răspuns la această solicitare, cu Adresa nr. B1/1.349 din 23 iunie 2014, Ministerul Afacerilor Externe a transmis un set de documente privind punctele aflate pe agenda Consiliului şi un Non paper privind elementele de interes, din perspectiva Guvernului României, în formularea priorităţilor pe termen mediu şi lung ale Uniunii Europene.
22. Cât priveşte fondul cererii formulate de prim-ministru, se arată că în cauză nu sunt întrunite cele trei condiţii cumulative pentru ca situaţia relevată să fie calificată drept conflict juridic de natură constituţională. Astfel, conflictul ivit nu este unul de natură constituţională, deoarece nu poartă asupra atribuţiilor constituţionale care să fi fost exercitate abuziv şi prin care Preşedintele României să-şi fi arogat puteri, atribuţii sau competenţe care ar aparţine Guvernului României, ce au condus la blocarea activităţii Guvernului.
23. În continuare, invocându-se considerente cuprinse în deciziile Curţii Constituţionale nr. 683/2012, nr. 784/2012 şi nr. 449/2013, se arată că nu există o obligaţie a Preşedintelui României de a delega prim-ministrului atribuţia sa de participare la reuniunile Consiliului European şi, în consecinţă, nu se poate naşte un conflict juridic de natură constituţională izvorât din refuzul delegării. Chiar şi în situaţia în care s-ar interpreta că, în funcţie de conţinutul agendei reuniunii, Preşedintele României ar fi fost nevoit să delege atribuţia sa de reprezentare, în cauză Preşedintele era îndreptăţit, în baza criteriilor stabilite prin Decizia nr. 449/2013, să participe la Consiliul European. Astfel, Preşedintele României este autoritatea cea mai bine plasată în raport cu subiectele abordate în cadrul Consiliului European, respectiv semnarea acordurilor de asociere la Uniunea Europeană a Moldovei, Ucrainei şi Georgiei; fiind vorba de tratate internaţionale, semnarea acestora este de competenţa exclusivă a Preşedintelui României, raportat la dispoziţiile art. 91 din Constituţie. Poziţia Preşedintelui României este concordantă cu cea a Guvernului, care în ziua următoare semnării acordurilor a adoptat trei hotărâri de guvern prin care a transmis Preşedintelui proiectele legilor de ratificare a acordurilor, precum şi cu cea a Parlamentului, acesta fiind convocat în sesiune extraordinară pentru ratificarea acordurilor de asociere la Uniunea Europeană a celor trei ţări. Un alt argument îl constituie faptul că sarcina implementării celor stabilite în cadrul Consiliului European revine Preşedintelui României care, în virtutea atribuţiei constituţionale prevăzute de art. 91 alin. (1), încheie tratate internaţionale în numele României şi le supune spre ratificare Parlamentului. Având în vedere că în data de 27 iunie 2014 au fost semnate acordurile de asociere, prin Adresa nr. H2-1/2757 Ministerul Afacerilor Externe a solicitat Administraţiei Prezidenţiale sprijin în derularea cu maximă celeritate a procedurilor de ratificare. Ca urmare a consensului dintre autorităţile implicate în procesul de ratificare, la data de 28 iunie 2014 Preşedintele României a semnat decretele privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului de asociere dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 27 iunie 2014, a Acordului de asociere dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Ucraina, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 21 martie 2014 şi 27 iunie 2014, şi a Acordului de asociere dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 27 iunie 2014. Acestea au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 28 iunie 2014.
24. În concluzie, Preşedintele României a participat la reuniunea Consiliului European în exercitarea propriilor competenţe constituţionale, având cunoştinţă de poziţia exprimată de Guvern cu privire la problemele înscrise pe ordinea de zi a reuniunii. Preşedintele României nu avea obligaţia de a solicita mandat din partea Parlamentului, deoarece, atunci când decide să participe, conţinutul mandatului este stabilit în mod exclusiv de această autoritate constituţională. Ca atare, nu a existat un blocaj instituţional, Guvernul nefiind niciun moment împiedicat în exercitarea competenţelor prevăzute la art. 102 alin. (1) din Constituţie. Cu privire la ultimul capăt de cerere, se apreciază că a rămas fără obiect.
25. Prim-ministrul a comunicat punctul său de vedere asupra conţinutului conflictului şi a eventualelor căi de soluţionare a acestuia prin Adresa nr. 5/3.661/2014, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 3.073 din 8 iulie 2014.
26. Prin punctul de vedere comunicat se reiau susţinerile şi argumentele prezentate în sesizarea formulată, în sensul că agenda Consiliului European din 26-27 iunie 2014 a fost axată pe probleme care au ţinut în totalitate de atribuţiile constituţionale ale Guvernului şi, cu toate acestea, Preşedintele României nu a delegat prim-ministrului atribuţia de reprezentare a statului român la Consiliul European. De asemenea, Preşedintele României nu a solicitat elemente de mandat pentru participarea sa la reuniunea Consiliului European, demers necesar, având în vedere subiectele de pe agenda de lucru.
27. Prim-ministrul invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la noţiunea de "conflict juridic de natură constituţională", precum şi jurisprudenţa conturată în legătură cu problematica reprezentării României la Consiliul European. Faţă de această jurisprudenţă a Curţii Constituţionale, se subliniază faptul că nu se contestă dreptul Preşedintelui României de a reprezenta statul român la reuniunile Consiliului European, ci doar modul discreţionar, arbitrar, în care acesta a ales să colaboreze cu Parlamentul şi Guvernul - chemat să garanteze obligaţiile rezultate din actul aderării. Cu referire la dispoziţiile constituţionale care circumstanţiază rolul şi atribuţiile Preşedintelui României, respectiv ale Guvernului, se arată din nou că niciuna dintre acestea nu se referă la dreptul exclusiv al Preşedintelui României de a reprezenta România la Consiliul European. Art. 80 din Constituţie prevede faptul că Preşedintele României reprezintă statul român, dar nu prevede că este reprezentantul statului român, în sens exclusiv, România putând fi reprezentată şi de alte autorităţi publice în funcţie de atribuţiile legale ale acestora. În final, se arată că, având în vedere că Preşedintele României nu a delegat prim-ministrului atribuţia de a reprezenta România la reuniunea Consiliului European din 26-27 iunie 2014, deşi punctele de pe ordinea de zi au avut un conţinut care corespunde atribuţiilor constituţionale ale Guvernului, există un conflict juridic de natură constituţională complex, şi anume: "Preşedintele României nu şi-a îndeplinit obligaţia de a-l delega pe prim-ministru la această reuniune, deşi trebuia să facă acest lucru în raport cu atribuţiile acestor autorităţi publice, pe de o parte, iar pe de altă parte a exercitat atribuţii constituţionale ale Guvernului, a angajat ţara fără o minimă consultare a autorităţilor publice competente, stabilind în mod unilateral mandatul la reuniunea Consiliului European."
28. Faţă de cele arătate, se solicită Curţii Constituţionale să constate că a existat un conflict juridic de natură constituţională între Guvernul României, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte, conflict generat de exercitarea de către Preşedintele României a unor atribuţii ale Guvernului. De asemenea, în interpretarea riguroasă a deciziilor Curţii Constituţionale nr. 683/2012 şi nr. 449/2013, să se stabilească faptul că Preşedintele României trebuie să delege prim-ministrului atribuţia de reprezentare a României la Consiliul European în cazurile în care subiectele incluse pe ordinea de zi a reuniunii ţin în totalitate de atribuţiile constituţionale ale Guvernului.
CURTEA,
examinând cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională între Guvern, reprezentat de prim-ministru, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte, punctele de vedere ale Preşedintelui României şi prim-ministrului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:
(1) Admisibilitatea cererii formulate de către prim-ministru
(1.1) Autorul sesizării
29. Astfel cum rezultă din cererea formulată, prim-ministrul solicită Curţii Constituţionale constatarea existenţei unui conflict juridic de natură constituţională între Guvern, reprezentat de prim-ministru, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte. Se reţine că prim-ministrul este unul dintre titularii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la conflictele juridice de natură constituţională prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituţie, astfel încât, sub acest aspect, cererea este admisibilă.
(1.2) Obiectul cererii formulate de către prim-ministru
30. Cererea formulată vizează constatarea existenţei unui conflict juridic de natură constituţională între Guvern, reprezentat de prim-ministru, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte, generat de acţiunile concrete ale Preşedintelui României, prin care, potrivit prim-ministrului, îşi arogă atribuţii şi competenţe care, potrivit Constituţiei, aparţin Guvernului. De asemenea, se solicită Curţii să statueze în sensul că Preşedintele României trebuia să delege prim-ministrului atribuţia de reprezentare a României la reuniunea Consiliului European din 26-27 iunie 2014. Aşadar, şi prin prisma obiectului cererea formulată este admisibilă.
(1.3) Părţile în litigiu
31. Autorităţile publice care ar putea fi implicate într-un conflict juridic de natură constituţională sunt "numai cele cuprinse în titlul III din Constituţie, şi anume: Parlamentul, alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat, Preşedintele României, ca autoritate publică unipersonală, Guvernul, organele administraţiei publice centrale şi ale administraţiei publice locale, precum şi organele autorităţii judecătoreşti - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii" (Decizia nr. 988 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 24 noiembrie 2008). Prin urmare, atât Guvernul, reprezentat de prim-ministru, cât şi Preşedintele României pot fi părţi într-un litigiu întemeiat pe art. 146 lit. e) din Constituţie.
(1.4) Concluzii
32. Aşadar, Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. e) din Constituţie şi ale art. 1, art. 10, art. 34-36 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Guvernul României, reprezentat de prim-ministru, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte.
(2) Analiza fondului cererii formulate de către prim-ministru
(2.1) Obiectul cererii
33. În esenţă, cererea formulată vizează competenţa de reprezentare a României la reuniunile Consiliului European. Faţă de agenda reuniunii Consiliului European din data de 26-27 iunie 2014, axată, în opinia prim-ministrului, pe o problematică ce corespunde exclusiv atribuţiilor constituţionale ale Guvernului, acesta a solicitat Preşedintelui României delegarea atribuţiei de reprezentare a statului român. Se arată că Preşedintele României nu a delegat această atribuţie şi nu a procedat la informarea sau consultarea cu Guvernul şi Parlamentul cu privire la poziţia pe care o va susţine la reuniunea Consiliului European. Se precizează de către prim-ministru că nu contestă dreptul Preşedintelui României de a reprezenta statul român la reuniunile Consiliului European, ci doar modul discreţionar în care acesta a ales să colaboreze cu Parlamentul şi Guvernul.
34. Sesizarea nu vizează, aşadar, problema de principiu a reprezentării României la Consiliul European, asupra căreia, de altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat într-o jurisprudenţă invocată de ambele părţi ale cauzei, ci reprezentarea la o reuniune a respectivei instituţii, în funcţie de agenda concretă a acesteia, apreciată de prim-ministru ca ţinând de atribuţiile Guvernului, iar nu ale Preşedintelui României, aşa cum sunt acestea circumstanţiate de textele constituţionale de referinţă. Curtea este chemată să se pronunţe dacă actele şi acţiunile concrete ale Preşedintelui României, în situaţia dată, au determinat un conflict juridic de natură constituţională între acesta şi Guvernul României.
(2.2.) Noţiunea de conflict juridic de natură constituţională
35. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, conflictul juridic de natură constituţională presupune acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate ori mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei ori în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor (Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005). Totodată, conflictul juridic de natură constituţională există între două sau mai multe autorităţi şi poate privi conţinutul ori întinderea atribuţiilor lor decurgând din Constituţie, ceea ce înseamnă că acestea sunt conflicte de competenţă, pozitive sau negative, ce pot crea blocaje instituţionale (Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008). Curtea a mai statuat că textul art. 146 lit. e) din Constituţie "stabileşte competenţa Curţii de a soluţiona în fond orice conflict juridic de natură constituţională ivit între autorităţile publice, iar nu numai conflictele de competenţă născute între acestea" (Decizia nr. 270 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008). Prin urmare, potrivit jurisprudenţei Curţii, conflictele juridice de natură constituţională "nu se limitează numai la conflictele de competenţă, pozitive sau negative, care ar putea crea blocaje instituţionale, ci vizează orice situaţii juridice conflictuale a căror naştere rezidă în mod direct în textul Constituţiei" (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 901 din 17 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009, Decizia nr. 1.525 din 24 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 7 decembrie 2010, sau Decizia nr. 108 din 5 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 9 aprilie 2014).
(2.3) Competenţa de reprezentare a României la Consiliul European
36. Prin Decizia nr. 683 din 27 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 12 iulie 2012, procedând la analiza textelor constituţionale de referinţă care circumstanţiază rolul şi competenţa Preşedintelui României şi, respectiv, a Guvernului, Curtea a statuat că "Preşedintele României participă la reuniunile Consiliului European în calitate de şef al statului. Această atribuţie poate fi delegată de către Preşedintele României, în mod expres, primului-ministru." Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că, "Potrivit art. 80 alin. (1) din Constituţie, Preşedintele României reprezintă statul român, ceea ce înseamnă că în planul politicii externe conduce şi angajează statul. [...] rolul Guvernului este unul mai degrabă derivat, şi nu originar, cum este cel al Preşedintelui României". Fiind o putere proprie Preşedintelui României, "reprezentarea statului poate fi delegată, printr-un act de voinţă expres, de către acesta atunci când consideră necesar".
37. Dezvoltând aceste considerente prin Decizia nr. 449 din 6 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 14 decembrie 2013, Curtea a mai reţinut că "o atare putere de apreciere a Preşedintelui României nu este una nelimitată sau arbitrară, ci aprecierea în concret trebuie să ţină cont de anumite criterii obiective, precum: (1) autoritatea publică cea mai bine poziţionată în raport cu subiectele abordate în cadrul Consiliului European, (2) poziţia Preşedintelui României sau a prim-ministrului asupra acestor subiecte să fie legitimată de un punct de vedere concordant cu cel al Parlamentului sau (3) dificultăţile pe care le implică sarcina implementării celor stabilite în cadrul Consiliului European. Decizia politică de delegare a atribuţiei de participare la reuniunile Consiliului European trebuie să aibă în vedere criteriile mai sus menţionate, în vederea realizării unui consens între autorităţile publice implicate: Preşedintele României, respectiv prim-ministrul, iar decizia luată trebuie să ţină cont şi de principiul constituţional al cooperării loiale".
38. Cât priveşte o eventuală partajare de principiu a competenţei de reprezentare a României la Consiliul European, în funcţie de agenda reuniunilor, Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 683 din 27 iunie 2012, că aceasta "este imposibilă în practică, având în vedere că nicio reuniune a Consiliului European nu tratează în exclusivitate probleme de politică economică, socială, bugetară în sensul reţinut de declaraţia menţionată. Mai mult decât atât, şi în ipoteza în care se dezbat astfel de probleme, având în vedere că acestea presupun încheierea de tratate în numele României, fac necesară participarea şefului statului, care are competenţa de a încheia tratate în acest domeniu." De asemenea, Curtea a reţinut că nu se poate accepta ideea unei partajări orizontale de competenţe în cadrul politicii externe, în sensul că reprezentarea în sine a statului este realizată de două autorităţi publice: "partajarea de competenţe este, în accepţiunea textelor constituţionale referite, una pe verticală, liniile directoare ale politicii externe a statului fiind stabilite şi definite de reprezentantul său, Preşedintele României, iar implementarea şi realizarea în concret a acestora ţine de Guvern".
(2.4) Concluzii
39. Faţă de textele constituţionale de referinţă, astfel cum au fost acestea interpretate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, competenţa de reprezentare a României la reuniunile Consiliului European aparţine Preşedintelui României, care o poate delega prim-ministrului, aprecierea în concret trebuind să se realizeze cu respectarea unor criterii obiective şi să fie legitimată de un punct de vedere rezultat din cooperarea loială cu celelalte autorităţi publice implicate.
40. Astfel fiind, decizia Preşedintelui României de a participa la reuniunea Consiliului European din 26-27 iunie 2014 nu poate constitui, în sine, un act sau acţiune prin care Preşedintele României îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice. În acest sens este, de altfel, chiar sesizarea prim-ministrului, în care se menţionează expres că nu contestă dreptul Preşedintelui României de a reprezenta statul român la reuniunile Consiliului European.
41. Ceea ce ar putea conduce la un asemenea conflict ar fi exercitarea discreţionară a competenţei constituţionale a Preşedintelui, cu ignorarea criteriilor obiective stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi în afara cadrului unei cooperări loiale cu Guvernul şi Parlamentul, de natură a se încadra în ceea ce Curtea Constituţională a calificat "orice situaţii juridice conflictuale a căror naştere rezidă în mod direct în textul Constituţiei" (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 901 din 17 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009, Decizia nr. 1.525 din 24 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 7 decembrie 2010, sau Decizia nr. 108 din 5 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 9 aprilie 2014.)
42. În aprecierea unei astfel de situaţii, problematica reprezentării României la lucrările Consiliului European trebuie abordată în mod distinct de reprezentarea externă a statului, câtă vreme calitatea de membru al Uniunii Europene determină ca instituţiile acesteia, aşadar şi Consiliul European, să constituie organisme decizionale comune pentru statele membre. Agenda reuniunii Consiliului European poate avea un caracter orientativ, întrucât, astfel cum Curtea a mai reţinut, niciuna dintre aceste reuniuni nu tratează în exclusivitate o anumită categorie de probleme, astfel încât să se poată circumstanţia, în mod clar, o exclusivitate a unei autorităţi publice sau a alteia dintre cele menţionate sub aspectul participării. În funcţie de această agendă însă, se poate stabili, de către autorităţile implicate, care este mai bine plasată la un moment dat în raport cu subiectele ce urmează a fi abordate în cadrul lucrărilor Consiliului European, fiind posibilă distincţia în funcţie de competenţa constituţională a acestor autorităţi. Decizia sub acest aspect trebuie să se fundamenteze pe criteriile obiective menţionate, în cadrul unei cooperări loiale între Preşedinte şi Guvern în vederea stabilirii autorităţii care să reprezinte România la lucrările Consiliului European (a se vedea, cu privire la înţelesul principiului comportamentului loial al autorităţilor publice, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 12 noiembrie 2010, Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012, sau Decizia nr. 924 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 22 noiembrie 2012, Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012, sau Decizia nr. 449 din 6 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 14 decembrie 2013).
43. Examinând documentele depuse la dosarul cauzei din perspectiva considerentelor mai sus reţinute, se constată că acestea evidenţiază un acord implicit între Guvern şi Preşedintele României cu privire la reprezentarea la Consiliul European, rezultat din consultarea Guvernului, de către Preşedintele României, cu privire la problematica ce formează obiectul reuniunii Consiliului European din 26-27 iunie 2014, pregătirea acestei întâlniri fiind realizată pe baza documentaţiei transmise de Guvern şi solicitate în acest scop de Administraţia Prezidenţială (Adresa nr. B1-4/1.744 din 19 mai 2014 şi Adresa nr. B1/1.349 din 23 iunie 2014 ale Ministerului Afacerilor Externe, Adresa nr. DAE/297 din 19 iunie 2014 completată cu Adresa nr. DAE/260 din 20 mai 2014 ale Administraţiei Prezidenţiale).
44. Acest schimb de scrisori demonstrează faptul că Preşedintele României a solicitat şi cunoscut poziţia Guvernului în raport cu problematica de pe agenda reuniunii Consiliului European în discuţie. Niciunul dintre aceste documente nu creează aparenţa unei situaţii conflictuale între cele două autorităţi şi nici vreo neconcordanţă sub aspectul poziţionării atât în ceea ce priveşte autoritatea care să reprezinte România la lucrările Consiliului European din 26-27 iunie 2014, cât şi poziţia acestei autorităţi în raport cu problematica ce formează obiectul lucrărilor.
45. De asemenea, potrivit corespondenţei depuse la dosar, principalele chestiuni pe care Consiliul European urma să le abordeze la 26-27 iunie 2014 erau următoarele: libertate, securitate şi justiţie (definirea orientărilor strategice ale planificării legislative şi operaţionale în cadrul spaţiului de libertate, securitate şi justiţie), creştere, competitivitate şi ocuparea forţei de muncă (Semestrul european, climă şi energie), semnarea acordurilor de asociere cu Georgia, Moldova şi Lituania. Or, potrivit art. 91 din Constituţie, încheierea tratatelor internaţionale intră în competenţa Preşedintelui României. Nu a existat un dezacord cu privire la semnarea/ratificarea acestor acorduri, astfel cum o demonstrează Adresa nr. H2-1/2.757 din data de 27 iunie 2014 a Ministerul Afacerilor Externe către Administraţia Prezidenţială, de solicitare a sprijinului în derularea cu maximă celeritate a procedurilor de ratificare. În această adresă se specifică faptul că "Acordurile menţionate vor fi semnate la data de 27 iunie 2014 la Bruxelles" şi că, "având în vedere importanţa specială a acestor documente, se intenţionează derularea cu maximă celeritate a procedurilor de ratificare", proiectele legilor de ratificare urmând să fie adoptate de Guvern "într-o şedinţă extraordinară programată pentru data de 28 iunie 2014, iar procedurile parlamentare privind proiectele de legi urmează a fi iniţiate la data de 30 iunie 2014." Prin decretele nr. 478, 479 şi 480 din 28 iunie 2014, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 28 iunie 2014, Preşedintele României a supus spre ratificare Parlamentului Acordul de asociere între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 27 iunie 2014, Acordul de asociere între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Ucraina, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 21 martie 2014 şi 27 iunie 2014, Acordul de asociere între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 27 iunie 2014.
46. Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu poate fi reţinută în cauză existenţa unui conflict juridic de natură constituţională, în sensul acestui concept precizat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
47. Chiar dacă nu a fost probată existenţa unei situaţii care să întrunească trăsăturile unui astfel de conflict, Curtea subliniază şi în prezenta cauză obligaţia de cooperare loială a autorităţilor publice. Aprecierea autorităţii publice cea mai bine plasată la un moment dat faţă de tematica reuniunii Consiliului European şi eventualul refuz al delegării prim-ministrului trebuie să formeze obiectul unor discuţii şi negocieri între cele două părţi implicate, prezentarea de argumente şi identificarea celor mai bune soluţii, în spiritul unei cooperări loiale. Tot astfel, trebuie respectat rolul Parlamentului de "organ reprezentativ suprem al poporului român", astfel cum este statuat de art. 61 alin. (1) din Constituţie. Aşa cum Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 449/2013, "sistemul semiprezidenţial românesc nu poate exclude controlul parlamentar asupra reprezentării României la reuniunile Consiliului European", nefiind prin urmare admisibil ca poziţia uneia sau a alteia dintre autorităţile publice care ar reprezenta România la lucrările Consiliului European să fie în disensiune cu punctul de vedere al Parlamentului. Sub acest aspect sunt incidente dispoziţiile art. 148 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora atât Preşedintele României, cât şi Guvernul şi Parlamentul "garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării". Poziţia celor trei autorităţi în realizarea acestei obligaţii se impune a fi concordantă.
Având în vedere considerentele expuse, dispoziţiile art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.e), ale art. 34 şi 35 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constată că nu există un conflict juridic de natură constituţională între Guvernul României, reprezentat de prim-ministru, şi Preşedintele României, în legătură cu participarea Preşedintelui României la lucrările Consiliului European din 26-27 iunie 2014.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din 9 iulie 2014.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
