Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 441 din 30 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209 alin. 6 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 555 din 27 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Adrian Almãşan în Dosarul nr. 3.464/2004 al Tribunalului Satu Mare.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu îngrãdesc liberul acces la justiţie şi nici dreptul la apãrare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.464/2004, Tribunalul Satu Mare a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 209 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Adrian Almãşan în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale aflate în calea de atac a apelului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate extind noţiunea constituţionalã de control ierarhic pânã la identificarea totalã cu subordonarea ierarhicã, revenindu-se la status-quo-ul anterior anului 1989. O eventualã injoncţiune între controlul ierarhic şi subordonarea ierarhicã este incompatibilã cu exigenţele fundamentale consacrate de art. 132 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, cele trei prerogative de putere atribuite procurorului ierarhic superior de a îndeplini, de a infirma şi de a prelua se aplicã discreţionar, deoarece unii procurori (cum ar fi cei din cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), neavând o unitate de parchet superioarã, sunt mai autonomi decât cei din subordine. În plus, textul criticat implicã transformarea magistratului procuror într-un simplu funcţionar public care, indiferent de propria conştiinţã, se conformeazã ordinelor dispuse, fie cã i se preiau dosarele, fie cã este obligat sã dispunã mãsuri (infirmãri) în a cãror justeţe nu crede. Împotriva actelor ori mãsurilor de urmãrire penalã nu este reglementatã o cale de atac, aşa cum nici împotriva deciziei conducãtorului Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu existã o asemenea posibilitate, nici mãcar în interiorul Ministerului Public. De aceea, sustragerea de la control a acestui tip de decizie, dispusã în temeiul textului legal criticat, contravine principiului constituţional al controlului ierarhic.
În sfârşit, dispoziţia procurorului ierarhic superior poate viza actele şi mãsurile contrare legii. Per a contrario, acestea nu pot fi infirmate pe motive de netemeinicie, ci doar pe motive de nelegalitate, situaţie care, în opinia autorului, este de naturã sã îngrãdeascã magistratului procuror libertatea de apreciere referitoare la pericolul social concret, evaluarea probelor etc. având drept consecinţã vãtãmarea dreptului pãrţilor la un proces echitabil.
Tribunalul Satu Mare opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin prevederile art. 209 alin. 6 din Codul de procedurã penalã se respectã întocmai principiile constituţionale referitoare la legalitate, imparţialitate şi control ierarhic. Mai mult, textul criticat se constituie într-o normã permisivã şi nu într-una imperativã, sens în care nu subzistã aprecierile privind vãtãmarea dreptului la un proces echitabil.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu conţin nici un fel de reglementare de naturã a aduce atingere prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate. De asemenea, cât priveşte susţinerea potrivit cãreia, prin posibilitatea procurorului din cadrul parchetului ierarhic superior de a îndeplini oricare dintre atribuţiile procurorului din subordine, s-ar aduce atingere principiilor legalitãţii, imparţialitãţii şi controlului ierarhic, Guvernul considerã cã, dimpotrivã, aceastã posibilitate reprezintã tocmai o modalitate concretã de aplicare a textului constituţional invocat.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin dispoziţiile legale criticate sunt instituite mijloace juridice eficiente, prin care procurorii pot acţiona cu maximã urgenţã în scopul tragerii la rãspundere penalã. În plus, dispoziţiile art. 209 alin. 6 din Codul de procedurã penalã sunt în deplinã concordanţã cu prevederile art. 132 alin. (1) din Constituţie, în conformitate cu care "procurorii îşi desfãşoarã activitatea potrivit principiului legalitãţii, al imparţialitãţii şi al controlului ierarhic [...]".
De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu îngrãdesc sub nici un aspect accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare şi nu împiedicã pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti sau de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã procesul echitabil. Art. 209 alin. 6 din Codul de procedurã penalã se aplicã în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fãrã discriminãri pe considerente arbitrare.
Celelalte dispoziţii din Constituţie invocate în susţinerea excepţiei nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 209 alin. 6 din Codul de procedurã penalã cu denumirea marginalã Competenţa procurorului în faza urmãririi penale, cu urmãtorul conţinut:
"Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot îndeplini oricare dintre atribuţiile procurorilor din parchetele ierarhic inferioare, pot infirma actele şi mãsurile acestora, dacã sunt contrare legii, şi pot prelua, în vederea efectuãrii urmãririi penale, cauze de competenţa acestora, din dispoziţia conducãtorului parchetului ierarhic superior."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, ale art. 11 alin. (2) referitoare la integrarea în dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament, ale art. 15 alin. (1) referitoare la drepturile şi obligaţiile de care beneficiazã şi care sunt opozabile cetãţenilor, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind Accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, ale art. 1 alin. (5) referitoare la supremaţia Constituţiei şi a legilor, ale art. 53 privind Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 131 referitoare la Rolul Ministerului Public, ale art. 132 privind Statutul procurorilor, precum şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 209 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, care instituie pentru procurorul ierarhic superior posibilitatea de a îndeplini, în faza de urmãrire penalã, oricare dintre atribuţiile procurorilor din subordine, de a infirma, pentru nelegalitate, actele şi mãsurile acestora şi de a prelua, în vederea definitivãrii urmãririi penale, cauze de competenţa acestora, nu conţin niciun fel de reglementare de naturã a aduce atingere drepturilor consacrate de art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, 24 şi 53 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Cât priveşte prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (1) şi ale art. 20 din Legea fundamentalã, Curtea aratã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Referitor la critica potrivit cãreia dispoziţiile art. 209 alin. 6 din Codul de procedurã penalã aduc atingere prevederilor constituţionale referitoare la Rolul Ministerului Public şi ale celor referitoare la Statutul procurorilor, Curtea constatã cã, dimpotrivã, textul legal atacat dã expresie principiilor referitoare la legalitatea, imparţialitatea şi controlul ierarhic, potrivit cãrora procurorii îşi desfãşoarã activitatea. De asemenea, este de precizat cã principiul controlului ierarhic vizeazã raporturile interne dintre diferitele structuri ale Ministerului Public, şi nu pe cele existente între Ministerul Public şi justiţiabili. De aceea, nu se poate reţine cã textul legal criticat ar fi de naturã sã contravinã vreunui drept al pãrţilor dintr-un proces penal. În plus, în situaţia în care, în prima fazã a procesului, organul de urmãrire penalã ar îndeplini un act de naturã sã lezeze interesele legitime ale unei pãrţi, aceasta are la dispoziţie posibilitatea de a-l contesta potrivit art. 275-278^1 din Codul de procedurã penalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 6 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Adrian Almãşan în Dosarul nr. 3.464/2004 al Tribunalului Satu Mare.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
