Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 441 din 10 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 370 din 31 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 30 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 şi ale <>art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 , excepţie ridicatã de Codruţa Valentina Toma în Dosarul nr. 5.917/59/CA/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondatã, arãtând cã stabilirea unei proceduri administrative, prealabile sesizãrii instanţei judecãtoreşti, nu este de naturã sã aducã atingere principiului de acces liber la justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 5.917/59/CA/2006, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 30 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 şi ale <>art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 , excepţie ridicatã de Codruţa Valentina Toma în cauza ce are ca obiect pretenţii pentru drepturi salariale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã pretenţiile formulate pentru despãgubiri, datoritã neacordãrii drepturilor salariale legale, au caracter civil, iar nu administrativ. Astfel, dispoziţiile legale criticate care stabilesc competenţa de soluţionare a acestor litigii în favoarea organelor administrative încalcã dreptul persoanei de acces liber la justiţie, precum şi dreptul de a fi judecatã cauza sa de cãtre o instanţã judecãtoreascã instituitã prin lege, independentã şi imparţialã.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale, iar stabilirea competenţei şi a regulilor de procedurã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt atribuţii exclusive ale legiuitorului.
În conformitate cu prevederile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare, dar soluţiile legislative din acestea au fost preluate de <>art. 31 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 6/2007 , pe care îl considerã ca fiind constituţional, întrucât nu aduce atingere principiului liberului acces la justiţie şi nici dreptului pãrţilor la un proces echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile <>art. 30 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, şi a fost aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 76/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 aprilie 2005, precum şi ale <>art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 20 ianuarie 2006, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 417/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 24 noiembrie 2006. Curtea observã cã cele douã acte normative, având aplicabilitate limitatã în timp - pânã la 31 decembrie 2004, respectiv pânã la 31 decembrie 2006 -, la data ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate (5 martie 2007) nu mai erau în vigoare şi astfel, potrivit dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , nu pot constitui obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.
Textul de lege criticat a fost preluat, în redactare identicã, în <>art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele mãsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pânã la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordã funcţionarilor publici în anul 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 29 ianuarie 2007. În consecinţã, Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe cu privire la constituţionalitatea acestui text de lege în vigoare, potrivit cãruia:
- Art. 31 "(1) Soluţionarea contestaţiilor în legãturã cu stabilirea salariilor de bazã, sporurilor, premiilor şi a altor drepturi, care se acordã potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, este de competenţa ordonatorilor de credite.
(2) Contestaţia poate fi depusã în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarului public.
(3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile de la înregistrare, cu avizul organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de autoritate ori instituţie publicã sau, dupã caz, cu avizul reprezentanţilor funcţionarilor publici, acolo unde nu sunt astfel de organizaţii sindicale.
(4) Împotriva mãsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana în cauzã se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii."
În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul persoanei de a fi judecatã cauza sa de o instanţã instituitã prin lege, independentã şi imparţialã, în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale şi reglementãrile internaţionale invocate, Curtea constatã urmãtoarele:
<>Art. 31 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 6/2007 stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiilor funcţionarilor publici în legãturã cu stabilirea salariilor de bazã, sporurilor, premiilor şi a altor drepturi acordate potrivit prevederilor acestei ordonanţe în favoarea ordonatorilor de credite.
Dupã cum se precizeazã şi în alin. (2) al art. 31 din ordonanţa de urgenţã, drepturile salariale se stabilesc printr-un act administrativ al instituţiei la care este încadrat funcţionarul public. Astfel, soluţionarea contestaţiei împotriva acestui act administrativ este datã în competenţa ordonatorului de credite de la instituţia respectivã. Curtea reţine cã ordonatorul de credite este competent sã soluţioneze numai contestaţiile formulate împotriva actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale, iar nu şi pretenţiile formulate pentru despãgubiri ca urmare a neacordãrii în trecut a unor drepturi salariale legale.
Soluţionarea contestaţiilor împotriva actului administrativ emis de cãtre ordonatorii de credite nu constituie o procedurã jurisdicţionalã, ci o procedurã administrativã prealabilã, prevãzutã în scopul soluţionãrii mai operative a eventualelor divergenţe în legãturã cu stabilirea drepturilor salariale şi a altor drepturi. Aceastã procedurã nu îngrãdeşte în niciun fel exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie, întrucât alin. (4) al art. 31 din ordonanţa de urgenţã, text adoptat în aplicarea prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia competenţa şi procedura de judecatã se stabilesc numai de lege, prevede în mod expres cã împotriva mãsurilor dispuse de ordonatorii de credite persoanele nemulţumite se pot adresa instanţei de contencios administrativ. În consecinţã, dispoziţiile criticate nu încalcã dreptul autorului excepţiei de a avea acces la justiţie, respectând şi condiţiile impuse de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea Constituţionalã, în jurisprudenţa sa, în acord şi cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, a statuat în mod constant cã accesul liber la justiţie nu constituie un drept absolut, a cãrui exercitare nu ar putea fi condiţionatã, prin lege, de îndeplinirea anumitor cerinţe de fond şi de formã, iar stabilirea unei proceduri administrative, prealabile sesizãrii instanţei judecãtoreşti, nu este de naturã sã aducã atingere principiului de acces liber la justiţie.
Aceste considerente de principiu îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele mãsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pânã la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordã funcţionarilor publici în anul 2007, excepţie ridicatã de Codruţa Valentina Toma în Dosarul nr. 5.917/59/CA/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
