Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 440 din 7 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 16 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Hidroplasto" - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 19.528/211/2010 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 19.528/211/2010, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale.
Excepţia a fost invocatã de Societatea Comercialã "Hidroplasto" - S.R.L. din Botoşani, într-un dosar având ca obiect soluţionarea cererii privind emiterea unei ordonanţe de platã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã actul normativ atacat încalcã dreptul la apãrare, întrucât administrarea probelor este lacunarã, urgentã, nu sunt efectuate cercetãri de fond care sã permitã pârâtului-debitor sã îşi formuleze apãrãri pertinente în favoarea sa. De asemenea, textul criticat, prin urgenţa mãsurilor şi restrângerea dreptului de administrare a probelor, poate crea o situaţie de drept care sã nu corespundã situaţiei de fapt comerciale. Mai mult, dispoziţiile atacate permit instanţei de judecatã sã soluţioneze o cauzã doar pe baza susţinerilor subiective ale creditoarei, fãrã ca debitorul sã poatã administra probe în apãrare. Autorul excepţiei mai susţine cã apãrarea exercitatã pe calea cererii în anulare nu poate fi la fel de eficientã ca aceea de care ar beneficia într-o cale de atac prevãzutã prin dreptul comun. Emiterea titlului executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestui titlu încalcã dreptul constituţional la ocrotirea proprietãţii.
Judecãtoria Cluj-Napoca considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 24 privind dreptul la apãrare şi art. 44 privind dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate în numeroase cazuri, prin raportare la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora.
Astfel, prin Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008 sau Decizia nr. 80 din 27 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 21 martie 2011, Curtea a constatat cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptatã pentru a stabili mãsuri pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecatã şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa criticatã.
Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicãrii principiului rolului activ al judecãtorului, care, la soluţionarea pricinilor în primã instanţã, are obligaţia de a încerca împãcarea pãrţilor. Împrejurarea cã, potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, judecãtorul citeazã pãrţile pentru explicaţii şi lãmuriri şi stãruie în efectuarea plãţii sumei datorate înseamnã cã hotãrârea se va pronunţa numai dupã ce judecãtorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţã prevede cã procedura reglementatã de acest act normativ vizeazã exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale, iar art. 10 dispune cã ordonanţa de platã se va emite numai în urma verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse potrivit art. 6 alin. (2), a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând cã cererea este întemeiatã.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.070 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 20 octombrie 2010, Curtea a constatat cã "Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 reglementeazã procedura recuperãrii pe cale judecãtoreascã exclusiv a acelor creanţe care izvorãsc din contracte comerciale şi care sunt, în acelaşi timp, certe, lichide şi exigibile. În acest scop, la cererea privind creanţa de platã a preţului, creditorul trebuie sã anexeze, potrivit art. 6 alin. (2) din ordonanţã, înscrisurile ce atestã cuantumul sumei datorate, precum şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Potrivit art. 9, debitorul poate contesta creanţa prin întâmpinare, instanţa urmând sã verifice dacã aceastã contestaţie este întemeiatã, iar art. 10 alin. (1) prevede cã, în cazul în care, ca urmare a verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constatã cã cererea este întemeiatã, instanţa emite o ordonanţã de platã, în care se precizeazã suma şi termenul de platã. Conform art. 13 alin. (1), împotriva ordonanţei de platã debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicãrii acesteia. Din toate aceste texte de lege rezultã în mod evident cã procedura ce face obiectul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 se desfãşoarã într-un cadru procesual menit sã asigure toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil, iar debitorul are la îndemânã suficiente mijloace procedurale pentru a-şi apãra interesele".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 24 şi art. 44 din Constituţie.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Hidroplasto" - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 19.528/211/2010 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa din data de 7 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
