Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 440 din 31 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8, art. 17, art. 19, art. 20 si art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, precum si ale art. 252 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 327 din 18 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8, art. 17, art. 19, art. 20 şi <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, precum şi ale <>art. 252 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Ioana Petrache în Dosarul nr. 3/98/2003 al Tribunalului Ialomiţa - Judecãtor-sindic.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate nu încalcã dreptul de proprietate privatã al acţionarilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 3/98/2003, Tribunalul Ialomiţa - Judecãtor-sindic a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8, art. 17, art. 19, art. 20 şi <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, precum şi ale <>art. 252 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Ioana Petrache în cauza ce are ca obiect judecarea procedurii de faliment a Societãţii Comerciale "Antonio Com" - S.R.L. Slobozia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 8, art. 17, art. 19, art. 20 şi <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 44 şi art. 53 din Constituţie. Se aratã cã, prin reglementãrile referitoare la numirea administratorului judiciar de cãtre judecãtorul-sindic, patrimoniul unei societãţi comerciale este lãsat în gestiunea unei persoane care dã dovadã de pasivitate şi toleranţã oficialã şi care, în mãsura în care are interese, poate subevalua bunurile patrimoniale. Totodatã, este criticat <>art. 252 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 , prin raportare la aceleaşi texte constituţionale, deoarece legiuitorul a dat posibilitatea administratorului judiciar de a-şi îndeplini funcţia dupã depunerea semnãturii la oficiul registrului comerţului.
Tribunalul Ialomiţa - Judecãtor-sindic apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se aratã cã procedura colectivã pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţã instituie anumite limitãri ale dreptului de proprietate, dar acestea sunt în concordanţã cu art. 44 alin. (1) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8, art. 17, art. 19, art. 20 şi <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 , aşa cum au fost modificate şi completate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 173/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008, ce a preluat dispoziţiile <>art. 252 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.
Textele art. 8, art. 17, art. 19, art. 20 şi <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 , considerate a fi neconstituţionale, reglementeazã procedura soluţionãrii recursului împotriva hotãrârii pronunţate de judecãtorul-sindic, atribuţiile comitetului creditorilor, desemnarea şi atribuţiile administratorului judiciar, precum şi procedura înlocuirii acestuia de cãtre judecãtorul-sindic.
Dispoziţiile <>art. 252 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 prevãd reguli şi formalitãţi pentru lichidarea şi repartizarea patrimoniului social.
Se susţine cã au fost încãlcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privatã şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile de lege criticate din <>Legea nr. 85/2006 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate. Prin <>Decizia nr. 378 din 17 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007, <>Decizia nr. 615 din 27 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 22 iulie 2008, şi <>Decizia nr. 1.067 din 20 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 8 decembrie 2007, Curtea a constatat cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale şi a respins, ca fiind neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate.
În cuprinsul <>Deciziei nr. 378/2007 , Curtea a arãtat cã procedura insolvenţei este o procedurã specialã, caracterizatã de celeritate şi care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmãrind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţã sporitã a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o mãsurã cât mai mare a creanţelor creditorilor.
Referindu-se la indisponibilizarea bunurilor şi a acţiunilor debitorului, la ridicarea dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea şi de a-şi administra bunurile, precum şi la vânzarea unor active ale debitorului fãrã acordul acestuia, Curtea a reţinut cã acestea, deşi constituie limitãri ale exerciţiului dreptului de proprietate, a arãtat cã sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua şi cu dispoziţiile art. 136 alin. (5). Astfel, restrângerea exerciţiului dreptului debitorului în privinţa patrimoniului sãu este determinatã de constatarea administrãrii nechibzuite a patrimoniului, a conducerii necorespunzãtoare a afacerii sau chiar a unor acte frauduloase, care au dus la starea de insolvenţã. Scopul acestei restrângeri constã în prevenirea producerii unor noi pierderi prin conducerea şi administrarea afacerii mai eficient de cãtre administratori sau lichidatori calificaţi, care sã asigure protejarea şi reîntregirea activelor debitorului, în vederea îndestulãrii creanţelor creditorilor, ceea ce intrã în sfera obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, protejarea concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În consecinţã, prevederile art. 8, art. 17, art. 19, art. 20 şi <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 nu încalcã dispoziţiile art. 44 şi 53 din Constituţie.
Dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentalã invocate în susţinerea excepţiei nu au incidenţã în cauzã.
În ceea ce priveşte modalitatea în care legiuitorul a reglementat <>art. 252 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 , care prevede cã numai dupã îndeplinirea unor formalitãţi lichidatorii vor depune semnãtura lor în registrul comerţului şi vor exercita aceastã funcţie, Curtea constatã cã aceasta este o problemã de opţiune, fãrã sã contravinã textelor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8, art. 17, art. 19, art. 20 şi <>art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, precum şi ale <>art. 252 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Antonio Com" - S.R.L. Slobozia în Dosarul nr. 3/98/2003 al Tribunalului Ialomiţa Judecãtor-sindic.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
