Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 440 din 15 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 20 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ion Lupan în Dosarul nr. 375/2005 al Tribunalului Alba - Secţia civilã.
La apelul nominal, se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 464D/2005, care are acelaşi obiect.
La apelul nominal în Dosarul nr. 464D/2005, se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de autorul excepţiei, Ionel Horobeţ, prin care acesta solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor din Bucureşti.
Având cuvântul asupra cererii de amânare, reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea acesteia, apreciind cã autorul excepţiei a avut suficient timp pentru a-şi angaja un apãrãtor.
Curtea, având în vedere cã citaţia pentru acest termen a fost adusã la cunoştinţa autorului excepţiei Ionel Horobeţ la data de 2 august 2005, apreciazã cã acesta a avut timpul necesar pentru angajarea unui apãrãtor din Bucureşti, cererea de amânare nefiind temeinic motivatã. Prin urmare, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecatã, depusã de autorul excepţiei Ionel Horobeţ în Dosarul nr. 464D/2005.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 488D/2005, care are acelaşi obiect.
La apelul nominal în Dosarul nr. 488D/2005, se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 464D/2005 şi nr. 488D/2005 la Dosarul nr. 343D/2005, având în vedere faptul cã sunt îndeplinite cerinţele conexãrii, prevãzute de <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea, întrucât toate dosarele au obiect identic.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 464D/2005 şi nr. 488D/2005 la Dosarul nr. 343D/2005, care este primul înregistrat.
Pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu instituie discriminãri de naturã a contraveni principiului egalitãţii în faţa legii. Totodatã, considerã cã faptul cã legiuitorul a stabilit ca în anumite materii sã existe o singurã cale de atac nu are semnificaţia unei îngrãdiri a accesului liber la justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 8 aprilie 2005 şi din 11 mai 2005, pronunţate în dosarele nr. 375/2005, nr. 9.783/2004 şi nr. 2.251/2005, Tribunalul Alba - Secţia civilã şi Tribunalul Iaşi - Secţia civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Ion Lupan, recurent în cadrul unui litigiu de asigurãri sociale, precum şi de Ionel Horobeţ şi de Daniel Condorachi, recurenţi în cadrul unor litigii privind soluţionarea unor cereri de partaj.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã sintagma "valoarea de pânã la 1 miliard lei" contravine principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât legiuitorul instituie o discriminare în funcţie de categoria socialã. Astfel, autorii excepţiei considerã cã pierd dreptul la cele trei grade de jurisdicţie, adicã la apel, întrucât valoarea pretenţiilor lor este mai micã de 1 miliard de lei, faţã de cei care au pretenţii peste aceastã valoare şi care, automat, au dreptul de a formula apel.
Totodatã, aratã cã atâta vreme cât recursul este o cale de atac extraordinarã, restrictivã din punct de vedere al condiţiilor necesare pentru sesizarea instanţei, dispoziţiile legale criticate, prin faptul cã restrâng, în anumite situaţii, exercitarea cãilor de atac numai la recurs, sunt neconstituţionale.
De asemenea, considerã cã apelul este o cale de atac ordinarã, comunã, de reformare, devolutivã şi suspensivã de executare, prin care partea care justificã un interes, considerând cã hotãrârea pronunţatã este nelegalã şi/sau netemeinicã, învesteşte şi obligã instanţa de control judiciar, ierarhic superioarã aceleia care a pronunţat hotãrârea, în speţã tribunalul, sã se pronunţe asupra motivelor de nelegalitate şi/sau netemeinicie, urmând ca, în condiţiile legii, sã se procedeze la rejudecarea fondului. Rolul apelului fiind devolutiv, în sensul cã instanţa superioarã este obligatã sã judece a doua oarã în fond pricina, rezultã cã prin dispoziţiile art. 282^1 din Codul de procedurã civilã este îngrãdit dreptul cetãţeanului de acces la justiţie, prin stabilirea condiţiei ca litigiul sã depãşeascã valoarea de 1 miliard de lei pentru promovarea apelului.
Astfel, aratã cã, spre deosebire de art. 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, de art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, "care se mãrginesc sã asigure persoanei liberul acces la justiţie, art. 21 din Constituţia României îl garanteazã nu numai în vederea apãrãrii drepturilor, ci şi a intereselor sale legitime".
În final, autorul excepţiei Daniel Condorachi mai aratã cã natura juridicã a litigiului în care s-a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate este partajul, "care îşi are originea în dreptul familiei şi nu este importantã valoarea obiectului". Neavând o valoare prestabilitã a imobilului al cãrui partaj se solicitã, întrucât valoarea acestuia fluctueazã pe piaţa imobiliarã, bunul litigant poate sau nu sã întruneascã valoarea impusã de dispoziţiile art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, adicã aceea de 1 miliard de lei.
Tribunalul Alba - Secţia civilã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecatã şi condiţiile de exercitare a cãilor de atac, precum şi limitãrile acestora. Dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi nici nu îngrãdesc accesul la justiţie, întrucât se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã de ipoteza normei legale, fãrã discriminãri pe considerente arbitrare. Dreptului de a exercita o cale de atac îi sunt permise limitãri, legiuitorul având posibilitatea de apreciere cu privire la acest aspect, astfel cum a arãtat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza "Golder contra Regatului Unit" şi în Cauza "Popescu contra României".
Tribunalul Iaşi - Secţia civilã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecatã şi condiţiile de exercitare a cãilor de atac, precum şi limitãrile acestora. Dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi nici nu îngrãdesc accesul la justiţie, întrucât se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã de ipoteza normei legale, fãrã discriminãri pe considerente arbitrare. Dreptului de a exercita o cale de atac îi sunt permise limitãri, legiuitorul având posibilitatea de apreciere cu privire la acest aspect, astfel cum a arãtat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza "Golder contra Regatului Unit" din 1975 şi în Cauza "Leander contra Suediei" din 1987.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
Principiul accesului liber la justiţie nu este încãlcat de dispoziţiile legale criticate, ci, dimpotrivã, acestea reprezintã o expresie a realizãrii drepturilor în justiţie. Instituirea regulilor privind competenţa şi procedura de judecatã este în deplinã concordanţã cu art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã, de exemplu prin Deciziile nr. 129/1995 şi nr. 38/1998, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate instanţele judecãtoreşti şi la toate cãile de atac, iar legiuitorul poate constitui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã.
Referitor la pretinsa încãlcare a art. 16 din Constituţie, considerã cã dispoziţiile legale criticate nu creeazã discriminãri între cetãţeni în funcţie de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã, criterii ale egalitãţii în drepturi prevãzute atât în art. 4 alin. (2) din Constituţie, cât şi în art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Regimul juridic diferit instituit de legiuitor - constând în aceea cã hotãrârile judecãtoreşti date în primã instanţã în cererile introduse pe cale principalã privind pensii de întreţinere, litigii al cãror obiect are o valoare de pânã la 1 miliard de lei inclusiv, atât în materie civilã, cât şi în materie comercialã, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrãrile în registrele de stare civilã, luarea mãsurilor asigurãtorii, precum şi în alte cazuri prevãzute de lege nu pot fi atacate cu apel, ci numai cu recurs - este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurãrii celeritãţii soluţionãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Astfel, în mãsura în care reglementarea se aplicã tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
În final, invocã Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994 şi deciziile nr. 135/1996, nr. 20/2000 şi nr. 226/2004.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât art. 282^1 din Codul de procedurã civilã nu conţine nici o dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit fiind determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurãrii celeritãţii soluţionãrii cauzelor. Curtea Constituţionalã a statuat cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica este neîntemeiatã.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea art. 21 alin. (2) şi (3) din Constituţie, apreciazã cã instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cãilor de atac nu contravine principiului liberului acces la justiţie, întrucât pãrţilor interesate le este asiguratã posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti considerate defavorabilã. Legiuitorul poate constitui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate instanţele judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. În acest sens, invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 226/2004 .
În final, apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedurã şi reprezintã opţiuni ale legiuitorului, în deplinã conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, dispoziţii introduse prin <>art. I pct. 94 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000) şi modificate prin <>art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005), având în prezent urmãtorul conţinut: "Nu sunt supuse apelului hotãrârile judecãtoreşti date în primã instanţã în cererile introduse pe cale principalã privind pensii de întreţinere, litigii al cãror obiect are o valoare de pânã la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilã, cât şi în materie comercialã, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrãrile în registrele de stare civilã, luarea mãsurilor asigurãtorii şi în alte cazuri prevãzute de lege."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate constituie norme de procedurã, care stabilesc categoriile de hotãrâri judecãtoreşti care nu pot fi supuse apelului în cadrul procesului civil. Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege" şi, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedurã, însã, evident, respectând şi celelalte principii şi dispoziţii constituţionale.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, prevãzut de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, Curtea observã cã diferenţierea hotãrârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii sau al categoriei sociale, aşa cum în mod eronat susţin autorii excepţiei şi, prin urmare, textul legal atacat nu instituie discriminãri pe criteriile prevãzute de art. 4 din Constituţie, de naturã sã aducã atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii. Regimul juridic diferit - constând în aceea cã hotãrârile judecãtoreşti date în primã instanţã în cererile introduse pe cale principalã privind pensii de întreţinere, litigii al cãror obiect are o valoare de pânã la 1 miliard de lei inclusiv, atât în materie civilã, cât şi în materie comercialã, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrãrile în registrele de stare civilã, luarea mãsurilor asigurãtorii şi în alte cazuri prevãzute de lege nu pot fi atacate cu apel, ci numai cu recurs - este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurãrii celeritãţii soluţionãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor.
Referitor la prevederile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, Curtea Constituţionalã a stabilit prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, cã nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social, însã legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
Totodatã Curtea observã cã din dispoziţiile şi principiile Legii fundamentale nu reiese obligativitatea existenţei triplului grad de jurisdicţie şi, de asemenea, cã reglementãrile internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate cãile de atac prevãzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie. Totodatã Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa a statuat cã dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi cã fiind vorba despre un drept pe care convenţia l-a recunoscut fãrã sã-l defineascã în sensul restrâns al cuvântului, existã posibilitatea limitãrilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricãrui drept (Cauza "Golder împotriva Regatului Unit", 1975).
Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile legale criticate, însã înainte de modificarea acestora prin <>Legea nr. 219/2005 , prin <>Decizia nr. 226/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004, constatând cã acestea sunt constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ion Lupan în Dosarul nr. 375/2005 al Tribunalului Alba - Secţia civilã, precum şi de Ionel Horobeţ şi de Daniel Condorachi în dosarele nr. 9.783/2004 şi nr. 2.251/2005 ale Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
