Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Grupul parlamentar liberal a sesizat, la 30 iunie 1993, Curtea Constituţionalã cu neconstituţionalitatea art. 2 din Regulamentul Adunãrii Deputaţilor în conformitate cu care Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a decis interzicerea trecerii deputaţilor de la un grup parlamentar la altul. Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã la 1 iulie 1993.
Prin aceasta sesizare Grupul parlamentar liberal solicita Curţii Constituţionale sa constate ca art. 2 din Regulamentul Adunãrii Deputaţilor, regulament încã în vigoare, este neconstitutional deoarece contravine principiilor constituţionale care consacra libertatea de constiinta şi dreptul de asociere. Se considera, avându-se în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (2) şi ale art. 37 alin. (1) din Constituţie, ca neconstitutionala obligaţia parlamentarilor de a se putea afilia exclusiv la grupul parlamentar al partidului pe listele cãruia a candidat în alegeri. De asemenea, se invoca dispoziţiile art. 66 alin. (1) şi (2) din Constituţie care consacra mandatul reprezentativ şi care deci asigura libertatea de opinie şi asociere a parlamentarilor în cadrul structurii politice a Parlamentului. În fine, se argumenteaza prin practica parlamentarã creata în anii 1990-1992, care permite asemenea transferãri.
Grupul parlamentar liberal solicita declararea ca neconstituţionale atât a art. 2 din regulament cat şi a interpretãrii date de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor conform cãreia trecerea unui parlamentar dintr-un grup parlamentar în altul nu poate avea loc. Sesizarea este însoţitã de o copie a adresei preşedintelui Camerei Deputaţilor trimisa preşedintelui Grupului parlamentar liberal prin care i se face cunoscut faptul ca trecerea unui deputat de la un grup parlamentar la altul este contrarã prevederilor art. 2 din Regulamentul Deputaţilor şi nu poate avea loc.
Curtea Constituţionalã constata ca, potrivit art. 144 lit. a) din Constituţie şi <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 este competenta sa soluţioneze o asemenea sesizare. De asemenea, Curtea Constituţionalã constata ca sesizarea s-a fãcut cu respectarea dispoziţiilor constituţionale (art. 144 lit. b) şi legale (<>art. 21 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ).
La dosarul cauzei exista, de asemenea, o nota a Camerei Deputaţilor asupra sesizãrii Curţii Constituţionale, precum şi Adresa nr. 293 din 6 iulie 1993 a preşedintelui Camerei Deputaţilor prin care acesta comunica faptul ca în şedinţa din 6 iulie 1993 Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a examinat sesizarea formulatã de Grupul parlamentar liberal privind neconstituţionalitatea art. 2 din Regulamentul Adunãrii Deputaţilor şi a decis cu 6 voturi pentru şi 4 abtineri ca textul în discuţie nu este în contradictie cu prevederile Constituţiei la care se face referire în sesizare.
În nota Camerei Deputaţilor se arata printre altele ca: trecerea de la un grup parlamentar la altul nu reprezintã o simpla modificare de opinie politica, ci o puternica distorsionare a configuraţiei politice a Camerei Deputaţilor care vine în contradictie cu vointa corpului electoral; principiile constituţionale care consacra libertatea de constiinta şi dreptul de asociere nu sunt aplicabile în speta, deoarece ele privesc cetãţenii în general şi nu pe cei care au devenit parlamentari, a cãror organizare se face potrivit regulamentului fiecãrei Camere; trecerea de la un grup parlamentar la altul reprezintã o alternativa contrarã mandatului reprezentativ în virtutea cãruia parlamentarii se afla în serviciul poporului şi deci o alternativa nepermisã de Constituţie; precedentele create nu constituie un argument, atâta vreme cat ele au fost fãcute cu încãlcarea regulamentului. Se conchide ca art. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor este în deplina concordanta cu prevederile art. 61 alin. (3) din Constituţie potrivit cãruia deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare potrivit regulamentului fiecãrei Camere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinând sesizarea Grupului parlamentar liberal, adresa şi nota Camerei Deputaţilor, celelalte acte existente la dosar, precum şi concordanta între art. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi dispoziţiile constituţionale în materie, retine urmãtoarele:
Ion Hristu, deputat independent a solicitat la 11 mai 1993 Camerei Deputaţilor sa ia act de decizia sa de a activa în cadrul Grupului parlamentar liberal. La aceeaşi data Grupul parlamentar liberal comunica preşedintelui Camerei Deputaţilor ca a fost admisã cererea deputatului Ion Hristu de a activa ca deputat independent în acest grup şi solicita operarea modificãrilor de rigoare în documentele privind grupurile parlamentare.
Compartimentul tehnic legislativ al Camerei Deputaţilor, prin Nota din 20 mai 1993, considera ca o asemenea trecere contravine art. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi ca deci deputatul Ion Hristu dacã "doreşte sa se afilieze la un grup parlamentar, acest fapt este posibil, conform art. 2 alin. 1 din regulament, numai la Grupul parlamentar al Partidului România Mare", pe listele cãruia a candidat şi a fost ales.
Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, la rândul sau, a considerat ca o asemenea trecere este contrarã prevederilor art. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi nu poate avea loc.
Stabilirea concordanţei dispoziţiilor cuprinse în art. 2 al Regulamentului Camerei Deputaţilor cu dispoziţiile constituţionale implica lãmurirea mai multor aspecte juridice şi anume: identificarea dispoziţiilor constituţionale ce intereseazã aceasta concordanta şi succesiunea în timp a dispoziţiilor constituţionale şi a celor regulamentare; interpretarea dispoziţiilor constituţionale privind grupurile parlamentare; raportarea art. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor la aceste dispoziţii constituţionale.
Examinând aceste aspecte urmeazã a se observa ca pentru soluţionarea acestei cauze intra în discuţie urmãtoarele articole din Constituţie: art. 61 care stabileşte autonomia regulamentara a fiecãrei Camere şi posibilitatea organizãrii grupurilor parlamentare; art. 66 privind mandatul reprezentativ; art. 67 privind încetarea calitãţii de deputat; art. 68 privind incompatibilitãţile; art. 102 alin. (1) care stabileşte categoria de partide reprezentate în Parlament.
Art. 61 din Constituţie prevede ca organizarea şi funcţionarea fiecãrei Camere se stabilesc prin regulament propriu.
Practic acest text consacra ceea ce tradiţional este denumit autonomia regulamentara a Parlamentului.
Trebuie însã sa se observe ca aceasta autonomie regulamentara are ca baza juridicã tocmai dispoziţiile constituţionale.
De aceea, printr-o norma regulamentara, nu se poate deroga de la o norma constituţionalã. În mod firesc Constituţia cuprinde şi norme de organizare şi funcţionare a Camerelor parlamentare. Asemenea norme au o forta juridicã suprema, ele pot fi detaliate prin normele regulamentare, dar nu incalcate. Exista deci o categorie de norme constituţionale care privesc chiar organizarea şi funcţionarea Parlamentului, iar în acest sens am mentiona din Constituţia României normele care privesc grupurile parlamentare, sesiunile şi şedinţele parlamentare, întrebãrile şi interpelãrile etc. Dacã analizam aceasta problema cu implicatiile sale, vom observa ca regulamentul azi în vigoare este Regulamentul adoptat de Adunarea Deputaţilor în iunie 1990, deci înaintea adoptãrii Constituţiei. În momentul în care acest regulament a fost adoptat nu existau reguli constituţionale în materie, astfel încât, necesar şi firesc, acest regulament a incorporat toate regulile de organizare şi funcţionare, indiferent de valoarea lor constituţionalã sau regulamentara.
Constituţia care a intrat în vigoare la 8 decembrie 1991 conţine mai multe reguli privind organizarea şi funcţionarea Camerelor Parlamentului. Multe din aceste reguli sunt reguli noi, iar altele sunt reguli perfectionate şi racordate la structurile create prin noua Constituţie. Deoarece Camera Deputaţilor utilizeazã în continuare Regulamentul Adunãrii Deputaţilor din anul 1990, astãzi normele regulamentare sunt practic cuprinse în doua acte şi anume în Constituţie şi regulament. Acolo unde Constituţia a introdus reguli noi sau a modificat regulile vechi, indiscutabil normele constituţionale se aplica direct la realitatile parlamentare, ca o consecinta fireasca a supremaţiei Constituţiei şi a ierarhiei actelor normative dintr-un sistem de drept. Cu privire la grupurile parlamentare dispoziţiile constituţionale sunt putine, dar foarte clare. Exista totuşi temeiuri solide care impun Camerelor elaborarea unor regulamente care sa valorifice în termeni exacti dispoziţiile constituţionale. Astfel, dacã ne referim numai la articolul în discuţie, va trebui sa se observe ca, în timp ce art. 61 alin. (3) din Constituţie stabileşte ca deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, art. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor stabileşte ca deputaţii se constituie în grupuri parlamentare. Într-o interpretare juridicã riguroasã este limpede ca textul constituţional exprima clar, fãrã dubii, ca suntem în prezenta unei facultãţi, a unei libertãţi de opţiune. Este adevãrat ca în practica noastrã parlamentarã art. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor nu a constituit o piedica în exercitarea acestei libertãţi de cãtre deputaţi, dar într-o viitoare reglementare terminologia trebuie racordata la cea constituţionalã.
Se observa deci ca în ce priveşte posibilitatea organizãrii grupurilor parlamentare, art. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, deşi cu o terminologie nuantata, este în concordanta cu art. 61 alin. (3) din Constituţie. Art. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor stabileşte, de asemenea, ca deputaţii se constituie în grupuri parlamentare alcãtuite din cel puţin 10 deputaţi "care au figurat în alegeri pe listele partidelor sau formatiunilor politice respective". Tot art. 2 arata ca dacã deputaţii aleşi din partea unor partide sau formaţiuni politice nu întrunesc numãrul necesar pentru a constitui un grup parlamentar se pot reuni, pentru a constitui un asemenea grup, sau se pot afilia la alte grupuri parlamentare constituite potrivit regulii comune. Este interesant de observat chiar aici ca art. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor conţine reguli privitoare doar la organizarea grupurilor parlamentare nu şi la modificarea structurilor iniţiale ale acestor grupuri, iar sub acest aspect el nu contravine Constituţiei.
Art. 66 din Constituţie stabileşte ca în exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului şi ca orice mandat imperativ este nul.
Practic, acest articol valorifica fãrã limite mandatul reprezentativ. Acest text constituţional trebuie sa constituie punctul de plecare în explicarea raporturilor constituţionale dintre deputat şi alegatorii sãi, partidul politic care l-a propulsat, Camera din care face parte. Interpretarea acestui articol constituţional nu poate fi decât în sensul ca deputatul, din punct de vedere juridic, nu mai are nici o rãspundere juridicã fata de alegatorii din circumscripţia care l-a ales şi nici fata de partidul pe lista cãruia a candidat. Raporturile sale cu alegatorii şi partidul sunt raporturi morale, politice, dar nu juridice. El nu mai este ţinut sa îndeplineascã vreo obligaţie fata de aceştia, el este obligat numai poporului. În contextul constituţional romanesc care valorifica fãrã limite mandatul reprezentativ, singura posibilitate pe care o are partidul sau alegatorii nemultumiti de activitatea unui deputat este sa nu-l realeaga. De aceea încetarea mandatului de deputat se poate produce numai la data întrunirii legale a Camerelor nou-alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces (potrivit art. 67 alin. (2) din Constituţie).
În consecinta, deputatul are facultatea constituţionalã de a adera la un grup parlamentar sau altul în funcţie de opţiunile sale, de a se transfera de la un grup parlamentar la altul sau de a se declara independent fata de toate grupurile parlamentare. Nici o alta norma juridicã, legalã sau regulamentara nu poate contraveni acestor dispoziţii constituţionale. Întrucât Regulamentul Camerei Deputaţilor nu se ocupa şi de aceasta transferare de la un grup parlamentar la altul, suntem mai degraba în fata unui gol de reglementare (la nivel de regulament) şi nu în fata unui caz de neconstituţionalitate.
Desigur ca asupra modalitãţilor, procedurilor şi condiţiilor în care aceste modificãri ale componentei grupurilor parlamentare vor putea avea loc, nu poate decide decât Camera Deputaţilor însãşi, potrivit principiului autonomiei regulamentare în virtutea cãruia ea îşi stabileşte organizarea şi desfãşurarea propriei activitãţi, respectându-se, fireşte, normele constituţionale care şi-ar gãsi aplicaţii în astfel de situaţii.
Desigur, este o alta problema în cazul în care constituirea unui grup parlamentar, ca urmare a acestor renunţãri, afilieri şi transferuri ar avea ca efect reprezentarea în Parlament a unui partid politic care nu a reuşit prin alegeri sa-şi trimitã în Parlament nici un candidat. O asemenea situaţie ar fi evident contrarã Constituţiei şi mai ales acelor norme constituţionale care vorbesc de partide reprezentate în Parlament (a se vedea art. 102 alin. (1). Dar în speta supusã atentiei Curţii Constituţionale nu este vorba despre un asemenea lucru. Mai mult, la o examinare atenta a situaţiei sesizate Curţii Constituţionale, se poate observa ca nu suntem în prezenta unui caz de neconstituţionalitate a unei dispoziţii regulamentare, ci mai degraba în fata unei interpretãri restrictive date acestei dispoziţii. Ca atare, într-o asemenea speta aportul Curţii Constituţionale consta mai mult în a asigura o interpretare clara a dispoziţiilor regulamentare în ideea de a sprijini aplicarea lor corecta. În acest sens Curtea Constituţionalã considera ca interpretarile date în nota Camerei Deputaţilor şi depusa la dosar nu pot fi reţinute, ele nu valorifica exact nici dispoziţiile constituţionale şi nici cele regulamentare.
Nu pot rãmâne în afarã examinãrii nici motivele invocate în sesizare privind neconcordanta dintre art. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi art. 29 alin. (1) şi (2), art. 37 alin. (1) din Constituţie. Este în afarã oricãrei îndoieli ca normele juridice din actele inferioare Constituţiei trebuie sa fie conforme dispoziţiilor privind libertatea conştiinţei. Desigur, oricine poate avea o conceptie a sa proprie, şi-o poate modifica. Reglementãrile privind structurile parlamentare respecta aceasta libertate, dar nu este mai puţin adevãrat ca cel care s-a incorporat într-o asemenea structura a acceptat sa se supunã regulilor constituţionale şi legale. De aceea invocarea acestui text are mai putina legatura cu art. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Nici invocarea art. 37 (dreptul de asociere) din Constituţie nu este relevanta, pentru simplul motiv ca nici Parlamentul, nici Camerele sale, nici structurile interne nu sunt rezultatul dreptului de asociere, lor fiindu-le aplicabile celelalte dispoziţii constituţionale menţionate mai înainte.
Având în vedere considerentele expuse,
vazand şi dispoziţiile art. 61, 66, 67, 68, 102 alin. (1) şi ale art. 144 lit. b) din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 3 alin. (2), ale art. 13 alin. (1) lit. A) a), <>art. 21 şi 22 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
Pentru motivele arãtate,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Constata ca art. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor adoptat de Adunarea Deputaţilor prin <>Hotãrârea nr. 12 din 27 iunie 1990 , publicat în Monitorul Oficial al României nr. 87/28 iunie 1990, nu interzice trecerea unui deputat de la un grup parlamentar la altul şi deci nu contravine Constituţiei.
2. Prezenta decizie se comunica Grupului parlamentar liberal din Camera Deputaţilor, precum şi Camerei Deputaţilor şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc în data de 8 iulie 1993 şi la ea au participat Vasile Gionea, preşedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu şi Victor-Dan Zlatescu, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
