Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 44 din 7 februarie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor si al altor impozite indirecte si a dispozitiilor art. 6 alin. 2 teza intai din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, republicata, modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 126/1998 , aprobata prin Legea nr. 243/1998
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 295 din 5 iunie 2001
Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte şi a dispoziţiilor <>art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei impotriva unor activitãţi comerciale ilicite, republicatã, modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 126/1998 , aprobatã prin <>Legea nr. 243/1998 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Violena Comprest" - S.R.L. în Dosarul nr. 14.342/1999 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 23 ianuarie 2001 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 6 februarie 2001 şi apoi la 7 februarie 2001.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 14.342/1999, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte şi a dispoziţiilor <>art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei impotriva unor activitãţi comerciale ilicite, republicatã, modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 126/1998 , aprobatã prin <>Legea nr. 243/1998 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Violena Comprest" - S.R.L.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 74/1999 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 107 alin. (3) referitoare la actele Guvernului şi cu cele ale art. 114 alin. (2) referitoare la delegarea legislativã, întrucât Guvernul "a depãşit domeniul de abilitare stabilit de <>Legea nr. 140/1999 " şi, prin urmare, "nu putea abroga nici o dispoziţie din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 şi nici o norma cuprinsã în <>Legea nr. 148/1999 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 ". Se mai susţine ca "ordonanta trebuia sa ţinã seama de proiectele de lege, propuneri, existente la data intrãrii în vigoare a legii de abilitare". Referitor la acest text de lege autorul exceptiei arata, în final, ca "Guvernul nu poate fi delegat sa modifice o lege care nu era în vigoare la momentul abilitarii sale. Mai mult, întrucât legea modificatã se afla în stadiu de proiect la momentul apariţiei legii de abilitare, Guvernul trebuia sa ţinã seama de prevederile acestuia, în sensul de a nu dispune contrariul". Referitor la dispoziţiile <>art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 , republicatã, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 126/1998 , autorul exceptiei susţine ca acestea contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi (7) din Constituţie, deoarece sumele de bani investite pentru derularea afacerii, cu privire la care textul de lege prevede confiscarea, fiind dobândite licit, nu pot fi confiscate.
Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca dispoziţiile <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 74/1999 incalca prevederile art. 107 alin. (3) şi ale art. 114 alin. (2) din Constituţie, întrucât, "printr-o interpretare restrictiva, concluzia ce se desprinde este aceea ca în domeniul de abilitare a Guvernului a fost inclusã «modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 », fãrã a fi incluse modificãrile şi completãrile aduse de Ordonanta Guvernului nr. 50/1998, ordonanta aprobatã ulterior. Abrogand art. III alin. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 50/1998, Guvernul a depãşit domeniul în care a fost abilitat sa emita ordonanţe". Cu privire la textul <>art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 , republicatã, modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 126/1998 , instanta considera ca "în mãsura în care prin venituri, în accepţiunea prezentului articol, se înţelege totalitatea încasãrilor fãcute de societate într-o anumitã perioada de timp, fãrã a distinge între beneficiul efectiv realizat de aceasta şi alte încasãri, se poate aduce atingere dreptului de proprietate asa cum este reglementat de Constituţie". În final se considera ca se impune "cel puţin o precizare explicativa a notiunii de venit cuprinsã la <>art. 6 alin. 2 din Legea nr. 12/1990 , modificatã, pentru ca mãsura confiscãrii dispusã în baza acestui text de lege sa-şi poatã atinge finalitatea".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte este inadmisibila, deoarece <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 a fost abrogatã prin <>art. 57 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, ordonanta publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000. Se arata ca "Abrogarea menţionatã a avut ca efect atât ieşirea din vigoare a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 , cat şi a actelor normative de modificare şi completare a acesteia, între care şi <>Ordonanta Guvernului nr. 74/1999 a carei neconstituţionalitate este invocatã". În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei impotriva unor activitãţi comerciale ilicite, republicatã, modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 126/1998 , aprobatã prin <>Legea nr. 243/1998 , în opinia Guvernului, se considera ca susţinerile autorului acesteia sunt nefondate. Se argumenteaza ca prin textul de lege criticat "legiuitorul a înţeles sa sanctioneze obţinerea de venituri ilicite de cãtre persoanele fizice sau juridice din activitãţi comerciale, dispunând ca acestea, «precum şi încasãrile în întregime din vânzarea mãrfurilor a cãror provenienta nu este doveditã, se confisca şi se fac venituri la bugetul administraţiei centrale». Textul respectiv nu face altceva decât sa dea expresie dispoziţiei constituţionale a art. 41 alin. (1), potrivit cãreia conţinutul şi limitele garantarii dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 74 din 27 august 1999 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte (ordonanta publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 30 august 1999), precum şi ale <>art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei impotriva unor activitãţi comerciale ilicite, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 126/1998 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998), aprobatã prin <>Legea nr. 243/1998 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 18 decembrie 1998), dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 74/1999 : "Alineatul 7 al articolului III din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 pentru modificarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, astfel cum a fost aprobatã prin <>Legea nr. 148/1999 , se abroga.";
- <>art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 , republicatã, cu modificãrile ulterioare: "Veniturile obţinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitãţile prevãzute la art. 1, precum şi încasãrile în întregime din vânzarea mãrfurilor a cãror provenienta nu este doveditã se confisca şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale."
Autorul exceptiei considera ca dispoziţiile <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 74/1999 contravin prevederilor art. 107 alin. (3), precum şi ale art. 114 alin. (2) din Constituţie, care au urmãtoarea redactare:
- art. 107 alin. (3): "Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevãzute de aceasta.";
- art. 114 alin. (2): "Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pana la care se pot emite ordonanţe."
În ceea ce priveşte <>art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 , republicatã, autorul exceptiei considera ca acest text de lege contravine prevederilor art. 41 alin. (1) şi (7) din Constituţie, în conformitate cu care: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma."
1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila, deoarece textul de lege criticat nu mai este în vigoare. Astfel, prin <>art. 57 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 27 din 30 ianuarie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, intrata în vigoare începând cu data de 15 februarie 2000, se prevede: "Cu aceeaşi data se abroga prevederile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 29 decembrie 1997, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 196/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 5 noiembrie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare." Întrucât dispoziţia legalã criticata a fost abrogatã anterior încheierii de sesizare a Curţii, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti avea obligaţia, potrivit <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, sa respingã, prin încheiere motivatã, excepţia ca fiind inadmisibila, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã, deoarece, contrar prevederilor alin. (1) al aceluiaşi articol, se referea la o dispoziţie care nu mai era în vigoare. În temeiul acestor texte de lege Curtea urmeazã sa respingã, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 74/1999 , deoarece aceasta se referã la dispoziţii legale abrogate.
2. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei impotriva unor activitãţi comerciale ilicite, republicatã, modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 126/1998 , aprobatã prin <>Legea nr. 243/1998 , Curtea retine ca nu pot fi primite susţinerile autorului exceptiei, pentru urmãtoarele considerente:
a) Prevederile alin. (1) al art. 41 din Constituţie, potrivit cãrora "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", precum şi ale alin. (7) ale aceluiaşi articol, conform cãrora "Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma", au în vedere garantarea dreptului de proprietate dobândit legal, iar nu a celui dobândit prin încãlcarea dispoziţiilor legii. Or, prin <>art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei impotriva unor activitãţi comerciale ilicite, republicatã, legiuitorul sancţioneazã tocmai obţinerea din asemenea activitãţi comerciale a unor venituri de cãtre persoane fizice şi juridice, dispunând ca acestea, "precum şi încasãrile în întregime din vânzarea mãrfurilor a cãror provenienta nu este doveditã se confisca şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale". Prin aceste dispoziţii legiuitorul da expresie prevederilor art. 41 alin. (1) fraza a doua din Constituţie, potrivit cãrora "Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", drepturi printre care se afla şi dreptul de proprietate.
b) Curtea mai constata ca nu este încãlcat nici art. 41 alin. (7) din Constituţie, deoarece, potrivit acestor prevederi, numai averea dobandita licit nu poate fi confiscatã, iar în conformitate cu prevederile alin. (8) al aceluiaşi text constituţional, "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii". Prin urmare bunurile obţinute prin desfãşurarea unor activitãţi comerciale contrare dispoziţiilor legii, activitãţi care constituie contravenţii, nefiind dobândite în mod licit, pot fi confiscate potrivit prevederilor constituţionale menţionate mai sus. Asadar, dispoziţiile <>art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei impotriva unor activitãţi comerciale ilicite, republicatã, modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 126/1998 , aprobatã prin <>Legea nr. 243/1998 , nu numai ca nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi (7) din Legea fundamentalã, ci sunt în deplina concordanta cu acestea. Totodatã Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate constituie tocmai o aplicare legalã a prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, întrucât se referã la sume rezultate din valorificarea mãrfurilor a cãror provenienta nu poate fi doveditã, în condiţiile în care nedovedirea acestei proveniente constituie o contravenţie.
De altfel Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 6 alin. 2 din Legea nr. 12/1990 , republicatã, respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii prin Decizia nr. 17 din 29 ianuarie 1997, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 300 din 1 iulie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 22 octombrie 1997, retinand, în esenta, ca dispoziţia privind confiscarea nu este urmarea faptului ca bunurile confiscate ar fi fost dobândite ilicit, ci ca ele au rezultat din sãvârşirea unei contravenţii prevãzute la art. 1 lit. e) din aceeaşi lege, întrucât autorul exceptiei nu a putut dovedi provenienta licita a mãrfurilor vândute, obligaţie prevãzutã de acest text. Curtea a mai reţinut ca "Obligaţia de a dovedi aceasta provenienta corespunde dispoziţiei de principiu prevãzute la art. 30 alin. 2 din Codul comercial, potrivit cãreia comercianţii sunt datori a pãstra, cel puţin pana la 2 ani, facturile mãrfurilor cumpãrate şi introduse în stabilimentele lor. Este o obligaţie esenţialã pentru evitarea contrabandei şi a evaziunii fiscale, îndeosebi în ceea ce priveşte plata taxei pe valoarea adãugatã". Considerentele şi soluţia adoptate prin decizia citata îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, neexistand elemente noi care sa justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 74/1999 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Violena Comprest" - S.R.L. în Dosarul nr. 14.342/1999 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei impotriva unor activitãţi comerciale ilicite, republicatã, modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 126/1998 , aprobatã prin <>Legea nr. 243/1998 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 7 februarie 2001.
PREŞEDINTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
