Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 44 din 4 februarie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 78 şi 79 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (6), (6^1), (8) şi (10) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Getica Trans" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 1.163/57/2012 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 650D/2013. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Comercială "Getica Trans" - S.R.L. din Deva a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 2 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.163/57/2012, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (6), (6^1), (8) şi (10) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială "Getica Trans" - S.R.L. din Deva într-un dosar având ca obiect soluţionarea cererii de restituire a sumelor plătite cu titlu de impozit pe clădiri. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât încalcă principiul proporţionalităţii. Se menţionează jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care vizează principiul proporţionalităţii. Deşi statele sunt competente să aleagă sancţiunile pe care le consideră potrivite, ele sunt obligate să îşi exercite competenţele cu respectarea dreptului Uniunii Europene şi, deci, şi a principiului proporţionalităţii. Autoarea excepţiei mai arată că prevederile legale criticate ale Codului fiscal au fost modificate pe calea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, în condiţiile în care nu exista o astfel de urgenţă, încălcându-se, astfel, principiul separaţiei puterilor în stat. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Instanţa arată că, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, în sensul că este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozitele datorate bugetului de stat, precum şi cuantumul acestora. Numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiară a ţării în perioadele respective. Aşa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale şi bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite, taxe şi cuantumul acestora, bineînţeles, cu condiţia ca acestea să fie rezonabile şi echitabile. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 253 alin. (6), (6^1), (8) şi (10) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. I pct. 78 şi 79 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 2 septembrie 2011, dispoziţii ce au următoarea redactare: - "Art. I. - Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 78. La articolul 253, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins: «(6) În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între: a) 10% şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă; b) 30% şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinţă.» 79. La articolul 253, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (6^1), cu următorul cuprins: «(6^1) Cota impozitului pe clădiri prevăzută la alin. (6) se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepţie clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2).»" În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind proprietatea privată, art. 115 alin. (4) privind condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă şi în art. 136 privind proprietatea. De asemenea, autoarea excepţiei invocă şi încălcarea art. 1 referitor la dreptul de proprietate din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 17 referitor la proprietate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul invocă critici de neconstituţionalitate atât extrinsecă, cât şi intrinsecă. I. Relativ la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea constată că dispoziţiile Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal au fost modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 2 septembrie 2011, în baza Legii nr. 131/2011 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011. Aşadar, nu este vorba de o ordonanţă de urgenţă a Guvernului, iar dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie nu sunt incidente în cauză. În aceste condiţii, criticile de neconstituţionalitate extrinseci sunt fără obiect. II. Relativ la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra soluţiei legislative prevăzute de dispoziţiile legale criticate, prin raportare la critici similare, în sensul constituţionalităţii acestora. Astfel, prin Decizia nr. 118 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 5 mai 2011, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile legale ale art. 253 alin. (6) din codul fiscal reglementează plata impozitului pe clădiri în cazul clădirilor care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă. Nu se poate ignora motivul esenţial al reglementării, şi anume acela al obligaţiei contribuabilului de a-şi reevalua clădirile şi a plăti impozitul aferent diferenţei rezultate din recalculare, astfel încât textul apare mai degrabă ca o sancţiune aplicabilă celor care nu au respectat obligaţia de a-şi reevalua clădirile. Potrivit dispoziţiilor constituţionale [art. 139 alin. (1)], impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, în sensul că este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozitele datorate bugetului de stat, precum şi cuantumul acestora. Numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiară a ţării în perioadele respective. Aşa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale şi bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite, taxe şi cuantumul acestora, bineînţeles cu condiţia ca acestea să fie rezonabile şi echitabile. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, inclusiv prin raportare la art. 44 privind proprietatea privată şi art. 136 privind proprietatea din Constituţie, precum şi în privinţa soluţiei legislative prevăzute de art. 253 alin. (6^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, soluţie introdusă prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/2011.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Getica Trans" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 1.163/57/2012 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. I pct. 78 şi 79 din Ordonanţa Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 februarie 2014.
