Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 135 din 5 noiembrie 1996.
Antonie Iorgovan - preşedinte
Lucian Stangu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, invocatã de pîrîtul Simion Nicolae în cauza civilã ce face obiectul Dosarului nr. 7.176/1994 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Preşedintele completului de judecata declara şedinţa deschisã.
La apelul nominal fãcut de magistratul-asistent se constata ca sînt prezenţi: Vasiliu Mircea Dan - reclamant - personal, asistat de avocat Talupea Ioan care prezintã împuternicirea avocaţialã nr. 20.559, Chiriac Adrian, procuratorul reclamantului Vasiliu Mircea Dan, şi Carstea Gabriel, care depune la dosar Decizia civilã nr. 2.782 din 8 noiembrie 1995 a Curţii Supreme de Justiţie.
Lipsa celelalte pãrţi.
Procedura de citare legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, judecãtorul-raportor expune raportul privind excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Preşedintele completului de judecata da cuvintul în fond pãrţilor prezente.
Avînd cuvintul, avocatul reclamantului solicita respingerea exceptiei, aratind ca este de acord cu raportul întocmit.
Chiriac Adrian, procuratorul reclamantului, luind cuvintul, menţioneazã ca a oferit în schimb piritului Simion Nicolae un spaţiu de locuit corespunzãtor, cu plata în rate şi la preţurile oficiale, acesta refuzind schimbul.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, menţionînd ca din aplicarea unor acte normative unele persoane pot fi favorizate, iar altele nu.
Astfel de cazuri nu constituie discriminãri în sensul situaţiilor prevãzute la art. 4 alin. (2) din Constituţie.
Preşedintele completului de judecata declara dezbaterile închise.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 septembrie 1995, pronunţatã în Dosarul nr. 7.176/1994, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Legea nr. 17/1994 , invocatã de pîrîtul Simion Nicolae.
În motivarea exceptiei se susţine ca prevederile <>art. 5 din Legea nr. 17/1994 , raportate la <>art. 64 din Legea nr. 5/1973 , contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creeazã un regim diferit pentru diversele categorii de chiriaşi, unii beneficiind de prelungirea contractelor de închiriere, iar alţii, care au închiriat de la proprietari particulari, putind fi obligaţi sa se mute, pe baza unui schimb aprobat de justiţie.
În acelaşi timp, chiriaşii care locuiau în imobile proprietate de stat pot cumpara spaţiul pe care îl ocupa, ceilalţi neavînd aceasta posibilitate.
Se mai susţine ca prevederile <>art. 5 din Legea nr. 17/1994 ar fi fost constituţionale, dacã nu s-ar fi fãcut trimitere la prevederile <>art. 64 din Legea nr. 5/1973 , ci s-ar fi prevãzut obligaţia de a se pune la dispoziţia chiriaşului o suprafata cu acelaşi regim juridic în cadrul proprietãţii de stat.
Instanta, exprimindu-şi opinia, susţine ca Curtea Constituţionalã nu este competenta a se pronunţa asupra schimbului de locuinta, deoarece este reglementat printr-o lege anterioarã Constituţiei, semnalind, totodatã, ca reclamanţii s-au angajat în fata instanţei ca, în cazul în care piritii vor dori sa cumpere spaţiul în care ar urma sa între prin schimb, sa le vinda acest spaţiu, chiar şi în rate.
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
S-a primit doar rãspunsul Guvernului, care îşi exprima opinia ca excepţia este neîntemeiatã. Astfel, se susţine ca excepţia care vizeazã <>art. 5 din Legea nr. 17/1994 a fost invocatã ca urmare a unei interpretãri gresite, de cãtre pãrţi, a dispoziţiilor acestei legi, situaţia piritului fiind reglementatã de <>art. 2 şi 4 din Legea nr. 17/1994 . Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii <>art. 2 şi 4 din Legea nr. 17/1994 prin Decizia nr. 30/1994, care a statuat ca prelungirea termenului de validitate a contractelor de închiriere este o mãsura de politica legislativã care se înscrie în ansamblul prevederilor constituţionale, determinata de necesitatea realizãrii protecţiei sociale a unor categorii de persoane.
CURTEA,
avînd în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile <>art. 5 din Legea nr. 17/1994 coroborate cu dispoziţiile <>art. 64 din Legea nr. 5/1973 , raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Constata ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, este competenta sa soluţioneze excepţia.
Excepţia de neconstituţionalitate invocatã se referã la dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 17/1992, potrivit cãrora prevederile referitoare la prelungirea sau la reînnoirea contractelor de închiriere nu se aplica în cazul litigiilor dintre proprietar şi chiriaş, avînd ca obiect schimbul prevãzut de <>art. 64 din Legea nr. 5/1973 , şi nici contractelor de închiriere încheiate de chiriaşi cu proprietari particulari dupã data de 1 ianuarie 1990.
Pronuntindu-se asupra textului <>art. 5 din Legea nr. 17/1994 , Curtea Constituţionalã a transat problema neconstitutionalitatii, decizia sa fiind obligatorie. Argumentele invocate în susţinerea exceptiei nu sînt de natura sa afecteze ideea ca textul este neconstitutional.
În aplicarea unor acte normative pot aparea situaţii în care unele persoane sînt favorizate, iar altele nu. Uneori aceste efecte sînt urmãrite chiar de legiuitor, alteori decurg din situaţiile juridice concrete ce se stabilesc fãrã ca legiuitorul sa fi urmãrit producerea lor.
Astfel de cazuri nu reprezintã discriminãri.
Potrivit art. 16 din Constituţie, cetãţenii sînt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii sau discriminãri.
În art. 4 alin. (2) din Constituţie sînt arãtate criteriile ce justifica considerarea ca discriminatorie a unei mãsuri: rasa, naţionalitatea, originea etnicã, limba, religia, sexul, opinia, apartenenţa politica, averea sau originea socialã.
Faptul ca, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintã o discriminare care sa afecteze constituţionalitatea textelor respective.
Respectînd dreptul de proprietate, legea nu putea dispune vînzarea proprietãţii aparţinînd unor persoane particulare chiriaşilor care ocupa spaţiile locative.
Închirierea este, în dreptul civil, un simplu act de administrare care nu afecteazã atributul dispoziţiei ca prerogativa a dreptului de proprietate.
Proprietarului îi rãmîne intact dreptul de proprietate, beneficiind de toate prerogativele ce decurg din el: aceasta rezultind chiar din prevederile art. 135 alin. (1) din legea fundamentalã, care impune statului ocrotirea proprietãţii. În acest sens garantarea dreptului de proprietate presupune protecţia tuturor prerogativelor acestui drept şi, în mod special, a dreptului de dispoziţie. Proprietarului nu i se poate impune prin lege, în cadrul raporturilor contractuale, o obligaţie la care nu şi-a dat consimţãmîntul.
Propunerea autorului exceptiei, de a se reglementa punerea la dispoziţia chiriaşului a unei suprafeţe cu acelaşi regim juridic în cadrul proprietãţii de stat, nu poate fi primitã de Curtea Constituţionalã, deoarece, dacã ea ar conditiona astfel constituţionalitatea textului, ar face în esenta opera de legiuitor pozitiv.
Activitatea Curţii are o dubla limita, pe de o parte este ţinuta în cadrul controlului pe calea exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum prevede art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, de examinarea numai a prevederilor "de care depinde judecarea cauzei" şi care au fost stabilite în procesul în care s-a invocat excepţia, iar pe de alta parte, ea nu se poate substitui Parlamentului şi sa elaboreze o noua reglementare sau sa o modifice pe cea existenta.
"Schimbul fortat" nu poate fi nici el calificat drept neconstitutional, deoarece el reprezintã o mãsura de reintregire a atributelor de proprietate, care opereazã sub autoritatea justiţiei, instanţele fiind libere sa pronunţe orice hotãrîre pe care o considera temeinica şi legalã în raport cu probele efectuate în cauza, deci cu titlul pe care îl invoca reclamantul.
Fata de cele arãtate, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Legea nr. 17/1994 urmeazã a fi respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Legea nr. 17/1994 , invocatã de Simion Nicolae în Dosarul nr. 7.176/1994 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 24 aprilie 1996.
PREŞEDINTE,
prof.univ.dr. Antonie Iorgovan
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
