Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 44 din 14 martie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 32/1999 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Romane de Petrol, a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 , modificat prin Legea nr. 32/1999 , si a prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 328 din 14 iulie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 32/1999 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Romane de Petrol, a dispoziţiilor <>art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 , modificat prin <>Legea nr. 32/1999 , şi a prevederilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vega" - S.A. din Ploiesti în Dosarul nr. 2.353/1998 al Curţii de Apel Ploiesti - Secţia de contencios administrativ şi comercial.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 22 februarie 2000, în prezenta reprezentantului Societãţii Comerciale "Vega" - S.A. din Ploiesti şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 7 martie 2000 şi apoi la data de 14 martie 2000.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 octombrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 2.353/1998, Curtea de Apel Ploiesti - Secţia de contencios administrativ şi comercial a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a "prevederilor <>Legii nr. 32/1999 , în ansamblul ei, a <>art. 7 din Legea nr. 32/1999 (inclusiv consemnarile de la poziţia nr. 7 din anexa la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 ) şi a <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 ", excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vega" - S.A. din Ploiesti într-o cauza având ca obiect anularea în parte a ordonanţei menţionate, prin care s-a stabilit în sarcina fostei Companii Romane de Petrol din Bucureşti o datorie de 14,49 milioane dolari S.U.A., echivalent a 101,89 miliarde lei, fata de Banca Romana de Comerţ Exterior.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate Societatea Comercialã "Vega" - S.A. din Ploiesti susţine ca: <>Legea nr. 32/1999 , în ansamblul ei, este neconstitutionala, deoarece în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 28 ianuarie 1999 nu a fost publicatã şi anexa la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 , incalcandu-se astfel prevederile constituţionale ale art. 78, referitoare la intrarea în vigoare a legilor, şi cele ale art. 114, privind delegarea legislativã; <>art. 7 din Legea nr. 32/1999 (inclusiv consemnarile de la poziţia nr. 7 din anexa la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 ) contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), privind existenta statului de drept, ale art. 20 alin. (1), referitor la efectele juridice ale tratatelor internaţionale privind drepturile omului, ale art. 41 alin. (1) teza întâi, care reglementeazã protecţia proprietãţii private, ale art. 43, referitor la asigurarea unui nivel de trai decent cetãţenilor, ale art. 49 alin. (2), care prevede posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 134 alin. (2) lit. a), b), d) şi f), referitor la economia de piata a României, şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), privind regimul juridic al proprietãţii; <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, este neconstitutional, deoarece incalca dispoziţiile art. 1 alin. (3), referitor la statul de drept, ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, ale art. 51, referitor la principiul respectãrii Constituţiei, ale art. 54, care reglementeazã exercitarea cu buna-credinţa a drepturilor şi libertãţilor constituţionale, ale art. 144 lit. c), referitor la soluţionarea de cãtre Curtea Constituţionalã a excepţiilor de neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor, ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti, şi ale art. 145 din Constituţie, privind deciziile Curţii Constituţionale.
Curtea de Apel Ploiesti - Secţia de contencios administrativ şi comercial, exprimandu-şi opinia, considera ca, întrucât anexa la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997, o data cu textul acestei ordonanţe, nu mai era necesarã o noua publicare dupã aprobarea sa prin <>Legea nr. 32/1999 , lege care nu contravine dispoziţiilor constituţionale pentru acest motiv. Cat priveşte prevederile <>art. 7 din Legea nr. 32/1999 , instanta apreciazã ca acestea sunt neconstituţionale în mãsura în care Societatea Comercialã "Vega" - S.A. din Ploiesti nu a primit şi nu a folosit credite în valuta de la Banca Romana de Comerţ Exterior, deoarece obligarea societãţii comerciale la încheierea unei convenţii de rambursare a unui credit pe care nu l-a primit incalca principiile constituţionale invocate de autorul exceptiei. Curtea de Apel Ploiesti, insusindu-şi în totalitate argumentele autorului exceptiei, considera, de asemenea, ca sunt neconstituţionale şi dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
În conformitate cu prevederile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca <>Legea nr. 32/1999 , prin care a fost aprobatã şi modificatã <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 , nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 78 şi 114, întrucât a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 28 ianuarie 1999, iar publicarea anexei în cauza nu mai era necesarã, deoarece ea s-a fãcut o data cu textul ordonanţei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997, conţinutul sau nefiind modificat prin aceasta lege.
Cat priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 32/1999 , Guvernul apreciazã ca, în speta, "se solicita Curţii Constituţionale soluţionarea unei situaţii de fapt, respectiv constatarea faptului ca reclamanta nu a contractat creditul prevãzut în anexa <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 ", aspect care este de competenta instanţei judecãtoreşti. De asemenea, se precizeazã ca anexa la ordonanta scoate în evidenta existenta unor datorii deja nãscute prin contractarea unui împrumut de la Banca Romana de Comerţ Exterior, astfel ca nu se pune problema încãlcãrii dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia proprietãţii private. În legatura cu susţinerea ca prevederile <>art. 7 din Legea nr. 32/1999 ar contraveni principiului constituţional al statului de drept şi dispoziţiilor constituţionale referitoare la efectele juridice ale tratatelor internaţionale privind drepturile omului, se arata ca prin ordonanta nu sunt instituite datorii în sarcina reclamantei, ci se dispun, în principal, mãsuri financiare de acoperire a unor datorii, în principal, unele mãsuri de preluare la datoria publica a creditelor în valuta acordate fostei Companii Romane de Petrol şi de împãrţire a datoriei pe beneficiarii sumelor în valuta. În aceste condiţii se considera ca nu poate fi vorba de încãlcarea dispoziţiilor art. 41, ale art. 134 alin. (2) lit. a), b), d) şi f) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, întrucât în cauza se pune problema plãţii unor datorii de cãtre o societate comercialã cu capital majoritar de stat, iar statul, în calitate de garant al împrumutului, trebuie sa se implice cu mãsuri de protecţie pentru sumele preluate la datoria publica.
Referitor la prevederile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, opinia Guvernului este în sensul ca acestea nu au nici o legatura cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, care se susţine ca ar fi incalcate.
Totodatã se considera ca acestea nu contravin nici dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentalã, întrucât ele nu ingradesc accesul liber la justiţie, ci doar stabilesc competenta Curţii Constituţionale şi, de asemenea, nu incalca prevederile constituţionale ale art. 51, deoarece nu conduc la eludarea obligativitatii acestora, şi nici dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie, care, la rândul lor, stabilesc ca, în cadrul atribuţiilor sale, Curtea Constituţionalã "hotãrãşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor". În consecinta, se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
În cauza de fata excepţia de neconstituţionalitate vizeazã, astfel cum rezulta din Încheierea din 26 octombrie 1999 a Curţii de Apel Ploiesti - Secţia de contencios administrativ şi comercial, prevederile <>Legii nr. 32/1999 , în ansamblul ei, ale <>art. 7 din Legea nr. 32/1999 (inclusiv consemnarile de la poziţia nr. 7 din anexa la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 ) şi ale <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
I. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate considera ca dispoziţiile <>Legii nr. 32/1999 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Romane de Petrol incalca prevederile art. 114 alin. (5) din Constituţie, potrivit cãrora "Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege [...] ", precum şi dispoziţiile art. 78 din Legea fundamentalã, conform cãrora "Legea se publica în Monitorul Oficial al României şi intra în vigoare la data publicãrii sau la data prevãzutã în textul ei". Încãlcarea consta în aceea ca o data cu publicarea <>Legii nr. 32/1999 nu a fost publicatã şi anexa la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 .
Examinând aceasta critica de neconstituţionalitate, Curtea constata ca este neîntemeiatã şi urmeazã sa o respingã.
Dându-se curs dispoziţiilor <>art. 114 alin. (5) din Constituţie, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 a fost aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 32/1999 , care a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 28 ianuarie 1999, fãrã a fi publicatã însã şi anexa la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 .
Nepublicarea anexei împreunã cu <>Legea nr. 32/1999 , ca şi, de altfel, a întregii ordonanţe, precum şi indicarea doar a modificãrilor constituie probleme de tehnica legislativã, care nu pot atribui acestei legi, în ansamblul ei, un caracter neconstitutional. Pe de alta parte, articolul unic al <>Legii nr. 32/1999 face trimitere la Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997, unde ordonanta şi anexa au fost publicate şi, deci, pe cale de consecinta, le incorporeaza.
II. Cat priveşte dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 32/1999 (inclusiv consemnarile de la poziţia nr. 7 din anexa la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 ), autorul exceptiei susţine ca acestea sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), privind existenta statului de drept, ale art. 20 alin. (1), referitor la efectele juridice ale tratatelor internaţionale privind drepturile omului, ale art. 41 alin. (1) teza întâi, care reglementeazã protecţia proprietãţii private, ale art. 43, referitor la asigurarea unui nivel de trai decent cetãţenilor, ale art. 49 alin. (2), care prevede posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 134 alin. (2) lit. a), b), d) şi f), referitor la economia de piata a României, şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), privind regimul juridic al proprietãţii.
Referitor la acest al doilea aspect al exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceeaşi instanta, prin Încheierea din 8 iunie 1998, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 , ridicatã de Societatea Comercialã "Vega" S.A. din Ploiesti în acelaşi dosar, excepţie respinsã prin Decizia nr. 183 din 17 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 15 aprilie 1999.
Dupã restituirea dosarului Curţii de Apel Ploiesti şi repunerea cauzei pe rol, la termenul de judecata din 26 octombrie 1999 Societatea Comercialã "Vega" - S.A. din Ploiesti a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 32/1999 (inclusiv consemnarile de la poziţia nr. 7 din anexa la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 ), cu motivarea ca au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, şi anume: pe de o parte, transformarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 în lege, inclusiv modificarea <>art. 7 din ordonanta prin Legea nr. 32/1999 , iar pe de alta parte, existenta Adresei nr. 9.632 din 1 octombrie 1999, emisã de Banca Comercialã Romana - S.A. Sucursala Prahova, şi, respectiv, a Scrisorii Bãncii Comerciale Romane - S.A. Bucureşti nr. III din 28 septembrie 1999, din care rezulta ca reclamanta, în perioada 1990-1999, nu a primit credite pentru a procura şi, implicit, a procesa petrol din import.
Examinând susţinerile autorului exceptiei, Curtea constata ca excepţia invocatã nu se referã la prevederile <>art. 7 din Legea nr. 32/1999 , asa cum s-a reţinut în încheierea instanţei, ci la <>art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 , astfel cum a fost modificat prin pct. 5 din articolul unic al <>Legii nr. 32/1999 .
<>Art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Romane de Petrol, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997, avea urmãtoarea redactare: "Societatea Nationala a Petrolului <<Petrom>> - S.A. Bucureşti, precum şi societãţile comerciale menţionate în anexa la prezenta ordonanta de urgenta au obligaţia sa încheie convenţii de rambursare a creditelor în valuta acordate de Banca Romana de Comerţ Exterior - S.A.
Sumele în lei ce se vor rambursa de cãtre Societatea Nationala a Petrolului <<Petrom>> - S.A. Bucureşti şi de cãtre societãţile comerciale Bãncii Romane de Comerţ Exterior S.A., reprezentând contravaloarea creditelor în valuta, se vor vira de cãtre Banca Romana de Comerţ Exterior - S.A. la cursul valutar de la data efectuãrii plãţii, într-un cont special la trezoreria statului, şi vor fi utilizate pentru serviciul datoriei publice." În anexa la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind situaţia datoriilor aferente importului de ţiţei, derulat prin Banca Romana de Comerţ Exterior S.A., pe societãţi comerciale, şi a costurilor de refinantare a acestor datorii la data de 30 iunie 1996, figureazã şi autoarea exceptiei, Societatea Comercialã "Vega" - S.A. din Ploiesti, cu o datorie fata de Banca Romana de Comerţ Exterior - S.A. în valoare de 14,49 milioane dolari S.U.A., revenind în lei 101,89 miliarde, la cursul existent la data de 30 iunie 1997.
În urma modificãrii <>art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 prin pct. 5 al articolului unic din <>Legea nr. 32/1999 , textul are urmãtorul cuprins (modificãrile fiind subliniate): "Societatea Nationala a Petrolului <<Petrom>> S.A. Bucureşti, precum şi rafinariile menţionate în anexa la prezenta ordonanta de urgenta au obligaţia sa încheie convenţii de rambursare a creditelor în valuta, acordate de Banca Romana de Comerţ Exterior - S.A., şi a dobânzilor aferente.
Sumele în lei care se vor rambursa de Societatea Nationala a Petrolului <<Petrom>> - S.A. Bucureşti şi de rafinarii Bãncii Romane de Comerţ Exterior - S.A., reprezentând contravaloarea creditelor în valuta şi a dobânzilor aferente, se vor vira de cãtre acestea din urma la cursul valutar de la data efectuãrii plãţii, într-un cont special la trezoreria statului şi vor fi utilizate pentru serviciul datoriei publice." Rezulta ca, fata de forma iniţialã, s-a reformulat "societãţile comerciale" în "rafinariile" şi s-a adãugat la alin. 1 "...dobânzile aferente...", iar la alin. 2, pe lângã cele menţionate pentru alin. 1, s-a reformulat textul "se vor vira de cãtre Banca Romana de Comerţ Exterior - S.A.", dându-se redactarea "se vor vira de cãtre acestea din urma".
Curtea constata ca modificãrile textului de lege criticat nu au schimbat substanta soluţiei legislative, anterioarã modificãrii, şi ca dispoziţiile <>art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, concretizat în Decizia nr. 183 din 17 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 15 aprilie 1999, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate. Pentru a pronunţa aceasta soluţie Curtea Constituţionalã a reţinut ca "argumentele invocate în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate privesc stabilirea unei situaţii de fapt, şi anume dacã Societatea Comercialã <<Vega>> - S.A. din Ploiesti a beneficiat sau nu de importul de ţiţei pentru care a fost contractat împrumutul, care s-a dispus prin ordonanta sa fie rambursat parţial de aceasta societate comercialã, respectiv definirea exactã a raporturilor juridice care stau la baza reglementãrii criticate". Totodatã s-a reţinut ca aspectele privind situaţia de fapt şi justificarea drepturilor subiective ale pãrţilor sunt de competenta instanţelor judecãtoreşti.
Aceasta decizie are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza şi pãrţile fiind aceleaşi atât în cazul exceptiei anterior soluţionate, cat şi în prezenta excepţie. Susţinerile autorului exceptiei referitoare la existenta unor elemente noi, de natura a schimba jurisprudenta anterioarã a Curţii, nu pot fi primite. În realitate se solicita instanţei constituţionale ca, pe baza înscrisurilor depuse de autorul exceptiei (Adresa nr. 9.632 din 1 octombrie 1999, emisã de Banca Comercialã Romana - S.A. - Sucursala Prahova şi, respectiv, Scrisoarea Bãncii Comerciale Romane - S.A. Bucureşti nr. III din 28 septembrie 1999), sa se pronunţe asupra unei situaţii de fapt care este de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti. În concluzie, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, deoarece, fiind contrarã puterii lucrului judecat, ea este inadmisibila. Decizia anterioarã de respingere a exceptiei este obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, având în vedere ca motivele care au justificat-o subzistã în continuare, fiind aceleaşi. În consecinta, Curtea urmeazã sa respingã, ca fiind inadmisibila, cea de-a doua critica de neconstituţionalitate.
III. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate mai susţine ca <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, incalca dispoziţiile art. 1 alin. (3), referitor la statul de drept, ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, ale art. 51, referitor la principiul respectãrii Constituţiei, ale art. 54, care reglementeazã exercitarea cu buna-credinţa a drepturilor şi libertãţilor constituţionale, ale art. 144 lit. c), referitor la soluţionarea de cãtre Curtea Constituţionalã a excepţiilor de neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor, ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti, şi ale art. 145 din Constituţie, privind deciziile Curţii Constituţionale. Se considera ca textul criticat incalca aceste dispoziţii constituţionale, întrucât stabileşte posibilitatea pentru Curtea Constituţionalã de a se pronunţa numai asupra problemelor de drept, iar nu şi cu privire la situaţia de fapt şi justificarea drepturilor subiective ale pãrţilor.
Examinând aceasta critica de neconstituţionalitate, Curtea retine ca, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei", iar potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, "Dacã excepţia este inadmisibila, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o respinge printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã". În lumina acestor prevederi legale, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, este inadmisibila, deoarece nu priveşte o dispoziţie dintr-o lege de care depinde soluţionarea cauzei care formeazã obiectul Dosarului nr. 2.353/1998 al Curţii de Apel Ploiesti - Secţia de contencios administrativ şi comercial, în care excepţia a fost ridicatã.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu unanimitate de voturi în privinta <>Legii nr. 32/1999 şi cu majoritate de voturi în privinta dispoziţiilor <>art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 , modificat prin <>Legea nr. 32/1999 , precum şi în privinta dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 32/1999 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 privind regularizarea datoriei fostei Companii Romane de Petrol, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vega" - S.A. din Ploiesti în Dosarul nr. 2.353/1998 al Curţii de Apel Ploiesti - Secţia de contencios administrativ şi comercial.
2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 , modificat prin <>Legea nr. 32/1999 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
3. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 martie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
