Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 44 din 12 februarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile ulterioare, si ale art. 998-999 din Codul civil
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile ulterioare, şi ale art. 998-999 din Codul civil, excepţie ridicatã de Ion Cristoiu în Dosarul nr. 2.647/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ. La apelul nominal se prezintã avocat Renate Weber pentru Christian Gheorghe Mititelu, lipsind autorul exceptiei. Procedura de citare este legal îndeplinitã. Avocatul Renate Weber solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca dispoziţiile de lege criticate nu incalca prevederile constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 , ca devenitã inadmisibila, în temeiul <>art. 23 alin. (6) raportat la alin. (1) al aceluiaşi articol din Legea nr. 47/1992 , republicatã, întrucât acestea au fost abrogate prin <>Ordonanta Guvernului nr. 34/2001 . În ceea ce priveşte prevederile art. 998-999 din Codul civil se arata ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate şi se solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 13 iunie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 2.647/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile ulterioare, şi ale art. 998-999 din Codul civil, excepţie ridicatã de Ion Cristoiu. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 contravin prevederilor art. 54 din Constituţie, întrucât, instituind o derogare de la regimul general al acţiunilor în justiţie evaluabile în bani, inlesnesc arbitrariul şi abuzul de drept, transformand în acest mod instituţia "daunelor morale" într-o sursa de venituri şi într-un instrument de presiune asupra libertãţii de exprimare şi dreptului de informare, valori garantate de Constituţie. În acelaşi sens evoca "luarile de poziţii ale Clubului Roman de Presa şi, în general, ale ziaristilor, care au semnalat anomaliile nãscute, consecinta a abuzului de drept în pretinderea de daune morale, mai ales în domeniul presei". Fata de escaladarea cuantumului daunelor morale "se incearca transformarea procesului civil într-o arma de jugulare a libertãţii de exprimare, fiindca, în cazul în care informaţiile ziaristului au caracter denigrator, se putea acţiona pe calea dreptului penal unde este necesarã prezenta partii vãtãmate la proces". În continuare autorul exceptiei prezintã anumite stãri de fapt, calificate drept anomalii, care au devenit posibile urmare dispoziţiei legale criticate. <>Art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 contravine şi dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, pentru ca regimul derogator al prevederilor sale "nu corespunde cerinţelor statului de drept şi garantarii dreptatii"; se creeazã astfel un regim de inegalitate între cei care au suferit prejudicii materiale şi cei care au suferit doar prejudicii morale. Autorul exceptiei susţine, de asemenea, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 998-999 din Codul civil în raport cu prevederile art. 30 alin. (8) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora delictele de presa se stabilesc prin lege. Or, conchide acesta, "dacã legiuitorul ar fi dorit sa reglementeze delictele de presa şi rãspunderea civilã delictuala pentru altfel de delicte în baza art. 998-999 din Codul civil, ar fi fãcut o trimitere - fie expres, fie tacit - la aceste articole, în vigoare la data elaborãrii Constituţiei". De altfel, considera acelaşi autor, dispoziţiile art. 998-999 din Codul civil se referã la rãspunderea pentru "o fapta a omului", în sens strict material, şi nu la delictul de presa. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, apreciazã ca aceasta este neîntemeiatã. Se arata în acest sens ca dispoziţiile <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 constituie o expresie a aplicãrii prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, iar scutirea de plata taxelor de timbru nu are legatura cu exercitarea drepturilor constituţionale cu buna-credinţa. Se mai arata ca instanta "nu îşi poate exprima punctul de vedere cu privire la incidenta în cauza a dispoziţiilor art. 998-999 din Codul civil, fiind ţinuta de prevederile art. 27 pct. 7 din Codul de procedura civilã". Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã ca prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul exceptiei. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie, pe de o parte, dispoziţiile <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile ulterioare, şi, pe de alta parte, prevederile art. 998-999 din Codul civil. 1. Examinând prima critica de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate, ulterior sesizãrii Curţii, prin <>art. I pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 34/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate referitoare la acest text a devenit inadmisibila, în temeiul dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) şi alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, urmând sa fie respinsã. 2. Analizând critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998-999 din Codul civil în raport cu dispoziţiile art. 30 alin. (8) din Legea fundamentalã, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã. Textele din Codul civil invocate constituie dreptul comun în materia rãspunderii civile delictuale, de la care legiuitorul este abilitat sa deroge ori de câte ori particularitãţile domeniului supus reglementãrii o impun. Or, art. 30 alin. (8) teza a doua din Constituţie nu face decât sa consacre în terminis aceasta regula generalã, cu referire expresã la domeniul particular al delictelor de presa. Împrejurarea ca în absenta unei reglementãri speciale, încã neadoptata, instanţele de judecata au înţeles sa fundamenteze rãspunderea civilã pentru delictele de presa pe dispoziţiile art. 998-999 din Codul civil, în loc sa considere absenta acesteia ca un fine de neprimire al acţiunilor în pretenţii cu un atare obiect, constituie o problema de interpretare a legii care excede competentei Curţii, de vreme ce, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, aceasta "nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei".
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ion Cristoiu în Dosarul nr. 2.647/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ. 2. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 998-999 din Codul civil, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 februarie 2002.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
──────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
