Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 439 din 30 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila si a dispozitiilor art. 3 pct. 3 si art. 4 pct. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 545 din 23 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã şi a dispoziţiilor art. 3 pct. 3 şi art. 4 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marcela Dumitru în Dosarul nr. 28.624/2/2005 (3.146/2005), de Eugen Pop în Dosarul nr. 30.731/2/2005 (3.559/2005), de Irina Alexandra Cerchez, Adrian Doru Cerchez, Costin Cerchez şi Corina Dragne (fostã Cerchez) în Dosarul nr. 28.876/2/2005 (3.197/2005), de Ilie Adrian Ionel în Dosarul nr. 28.362/2/2005 (3.090/2005) şi de cãtre Maria Pãun, Ilie Pãun, Larisa Andronic, Tamara Seraia şi Victor Dombrovschi în Dosarul nr. 25.970/2/2005 (2.685/2005) ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie, de Rostaş Culiţã în Dosarul nr. 16.975/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie, de Romulus Petrescu în Dosarul nr. 8.766/2005 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilã, precum şi de cãtre Dumitru Alexe în Dosarul nr. 1.452/C/2005, de Elena Mocanu şi Mariţa Andronic în Dosarul nr. 1.462/C/2005 şi, respectiv, de cãtre Costica Boncan în Dosarul nr. 1.954/2005 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã personal Costica Boncan şi Irina Alexandra Cerchez, Ilie Adrian Ionel, personal şi asistat de avocat Daniel Mãcãrescu, Maria Pãun, Ilie Pãun, Larisa Andronic şi Tamara Seraia, personal şi asistaţi de avocat Valentin Lupu, precum şi Victor Dombrovschi, reprezentat prin acelaşi avocat. De asemenea, se prezintã partea Tasiea Chebac, reprezentatã prin mandatar Dan Eremia.
Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent aratã cã partea Toma Bujor a depus la dosar note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate şi, de asemenea, partea Adrian Codrat Zanã a depus note scrise în susţinerea excepţiei, solicitând judecarea în lipsã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor nr. 232D/2006, nr. 236D/2006, nr. 248D/2006, nr. 249D/2006, nr. 254D/2006, nr. 255D/2006, nr. 261D/2006, nr. 263D/2006, nr. 264D/2006 şi nr. 265D/2006.
Avocatul Valentin Lupu se opune conexãrii dosarelor.
Celelalte pãrţi prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 236D/2006, nr. 248D/2006, nr. 249D/2006, nr. 254D/2006, nr. 255D/2006, nr. 261D/2006, nr. 263D/2006, nr. 264D/2006 şi nr. 265D/2006 la Dosarul nr. 232D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, Costica Boncan şi Irina Alexandra Cerchez solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã.
Avocatul Daniel Mãcãrescu aratã cã de la data la care a invocat excepţia de neconstituţionalitate Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, în sensul constitu-ţionalitã ţii reglementãrii criticate, astfel încât excepţia invocatã apare ca fiind neîntemeiatã.
Avocatul Valentin Lupu solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã dispoziţiile de lege criticate contravin dreptului la un proces echitabil prin acordarea competenţei de soluţionare, atât a apelului, cât şi a recursului, aceleiaşi instanţe de judecatã. Aşa fiind, aratã cã pãrţile nu vor beneficia de un control judiciar real, exercitat de cãtre o instanţã de judecatã superioarã, reglementarea criticatã fiind de naturã sã ştirbeascã prezumţia de imparţialitate a instanţelor judecãtoreşti, atâta vreme cât controlul legalitãţii şi temeiniciei hotãrârii judecãtoreşti atacate se face de chiar instanţa a cãrei hotãrâre a fost atacatã.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 28.624/2/2005 (3.146/2005), Încheierea din 3 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 30.731/2/2005 (3.559/2005), Încheierea din 16 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 28.876/2/2005 (3.197/2005), Încheierea din 3 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 28.362/2/2005 (3.090/2005), şi Încheierea din 20 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 25.970/2/2005 (2.685/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 219/2005 şi art. 3 pct. 3 şi art. 4 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marcela Dumitru, Eugen Pop, Irina Alexandra Cerchez, Adrian Doru Cerchez, Costin Cerchez şi Corina Dragne (fostã Cerchez), Ilie Adrian Ionel, Maria Pãun, Ilie Pãun, Larisa Andronic, Tamara Seraia şi Victor Dombrovschi.
Prin Încheierea din 25 ianuarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.452/C/2005, Încheierea din 19 ianuarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.462/C/2005, şi Încheierea din 13 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.954/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 , excepţie ridicatã de Dumitru Alexe, Elena Mocanu, Mariţa Andronic şi Costica Boncan.
Prin Încheierea din 1 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 16.975/2005, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 , excepţie ridicatã de Rostaş Culiţã.
Prin Încheierea din 9 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 8.766/2005, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (1) şi (3) din Legea nr. 219/2005 , excepţie ridicatã de Romulus Petrescu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3), art. 24, art. 53, art. 115 alin. (4), (5) şi (6), art. 124 alin. (2), art. 126, 127 şi 129. În acest sens aratã cã pentru procesele aflate în curs de derulare se aplicã noile dispoziţii procedurale referitoare la competenţa instanţelor de judecatã, ceea ce presupune nu numai tergiversarea judecãţii, ci şi încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii. De asemenea, apreciazã cã este încãlcat principiul egalitãţii în faţa legii şi al accesului liber la justiţie, de vreme ce pãrţile din cauzele care vor fi trimise pe cale administrativã la aceleaşi instanţe de judecatã ce au pronunţat hotãrârea supusã unei cãi de atac nu vor beneficia de un control judiciar real, exercitat de cãtre o instanţã de judecatã superioarã, în condiţiile în care imparţialitatea, parte esenţialã a unui adevãrat act de justiţie, este grav lezatã prin soluţionarea cãii de atac de cãtre aceeaşi instanţã de judecatã care a pronunţat hotãrârea atacatã.
Totodatã, aceştia apreciazã cã dispoziţiile legale criticate le lezeazã dreptul la apãrare, prin privarea de posibilitatea exercitãrii unui grad de jurisdicţie, ceea ce, în opinia autorilor excepţiei, contravine şi art. 53 din Constituţie, întrucât dreptul de a exercita calea de atac a recursului este evident şi nejustificat restrâns. Autorii excepţiei susţin cã <>art. II din Legea nr. 219/2005 introduce un factor puternic de discriminare şi de parţialitate în actul de justiţie, prin schimbarea intempestivã a competenţei instanţelor de judecatã şi încãlcarea principiului controlului judiciar ierarhic.
Referitor la încãlcarea <>art. 115 alin. (4), (5) şi (6) din Constituţie, se aratã cã Legea nr. 219/2005 a fost adoptatã dupã mai bine de 4 ani de la adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , când presupusa situaţie extraordinarã existentã la data intrãrii în vigoare a ordonanţei a încetat sã mai existe. În aceeaşi ordine de idei, se aratã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 nu conţine motivarea situaţiei extraordinare care sã justifice adoptarea ei, fiind, prin urmare, ea însãşi neconstituţionalã. Pe de altã parte, din cuprinsul <>Legii nr. 219/2005 nu rezultã dacã aceasta a fost adoptatã cu votul majoritãţii membrilor fiecãrei Camere, conform cerinţelor art. 115 alin. (5) teza finalã din Constituţie.
În sfârşit, autorii excepţiei apreciazã cã dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 219/2005 contravin şi art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã textul de lege criticat conţine o normã tranzitorie, cu aplicabilitate temporarã, ce are efecte pentru viitor, normele procedurale fiind de imediatã aplicare. Instanţa apreciazã cã nicio prevedere constituţionalã nu reglementeazã competenţa de soluţionare a cãilor de atac şi nici nu instituie obligativitatea, în aceastã materie, a principiului organizãrii ierarhice a instanţelor de judecatã. Împrejurarea cã legiuitorul a prevãzut ca cenzurarea aceleiaşi hotãrâri, în douã cãi de atac diferite, sã se realizeze de cãtre aceeaşi instanţã nu semnificã o îngrãdire a accesului liber la justiţie. De asemenea, apreciazã cã nu se aduce atingere nici principiului unicitãţii, imparţialitãţii şi egalitãţii justiţiei, întrucât acest principiu nu priveşte competenţa instanţelor de judecatã, ci egalitatea între cetãţenii care recurg la justiţie.
Referitor la pretinsa încãlcare a art. 127 din Constituţie, aratã cã norma constituţionalã lasã la latitudinea legiuitorului posibilitatea de a reglementa situaţiile în care desfãşurarea judecãţii, pentru anumite raţiuni, sã nu se realizeze în şedinţã publicã. Instanţa aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici art. 129 din Constituţie, întrucât partea nu a fost privatã de o cale de atac pe care legea o reglementa la momentul pronunţãrii hotãrârii atacate, iar potrivit normei constituţionale invocate, cãile de atac se exercitã, în condiţiile legii.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilã, în douã cauze, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã prin scoaterea dosarelor de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de pe rolul sãu şi înaintarea, spre soluţionare, cãtre Curtea de Apel nu se aduce atingere art. 126 alin. (1) din Constituţie, întrucât judecata cauzei urmeazã sã se facã tot de cãtre o instanţã judecãtoreascã, stabilitã prin lege.
Tot Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilã, într-o altã cauzã, considerã însã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât, potrivit dispoziţiilor <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 , aceeaşi instanţã judecã ambele cãi de atac, respectiv apelul şi recursul, ceea ce determinã încãlcarea atât a art. 21 din Constituţie, cât şi a art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, creându-se aparenţa cã pãrţii nu i se dã posibilitatea promovãrii unui recurs efectiv şi nu i se asigurã egalitatea armelor.
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât dispoziţiile <>art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Instanţa considerã cã inconsecvenţa legiuitorului, în ceea ce priveşte modificarea normelor de competenţã ale instanţelor judecãtoreşti, creeazã atât prejudicii materiale şi morale justiţiabililor, cât şi prejudicii de imagine instanţelor judecãtoreşti. De asemenea, aratã cã trimiterea pe cale administrativã a dosarelor contravine şi principiului soluţionãrii cauzei într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã dispoziţiile de lege criticate reglementeazã competenţa de soluţionare a recursurilor, cuprinzând dispoziţii tranzitorii de modificare a competenţei de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la curţile de apel, fãrã a avea însã incidenţã asupra raporturilor juridice deduse judecãţii şi aflate în faza procesualã a recursului.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, aratã cã trimiterea dosarelor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la curţile de apel nu îngrãdeşte accesul la un proces echitabil, întrucât cãile de atac respective, apel şi recurs, se soluţioneazã de complete diferite, cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale pãrţilor, care beneficiazã de un acces real la toate cãile de atac, ordinare sau extraordinare. De asemenea, aratã cã modificarea reglementãrii în aceastã materie a fost realizatã de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, fiind impusã de o serie de raţiuni majore, care erau afectate de reglementarea anterioarã, ce instituia competenţa exclusivã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie de soluţionare a recursurilor, urmãrindu-se astfel o mai bunã administrare a justiţiei, o deplinã realizare a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, precum şi deblocarea activitãţii instanţei supreme.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile de lege criticate sunt de imediatã aplicare şi produc efecte pentru viitor, aplicându-se tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe criterii arbitrare. De asemenea, apreciazã cã stabilirea prin textul de lege dedus controlului a unor reguli privind competenţa instanţelor judecãtoreşti nu contravine dreptului pãrţilor de a se adresa instanţelor judecãtoreşti şi de a beneficia, în cadrul procesului, de toate mijloacele de apãrare şi de toate garanţiile prevãzute de lege. Mai mult, dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 219/2005 reprezintã norme de procedurã a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, în deplinã conformitate cu art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie.
Cât priveşte celelalte texte constituţionale invocate de autorii excepţiei, Avocatul Poporului aratã cã acestea nu au incidenţã în speţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauzã de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, precum şi dispoziţiile art. 3 pct. 3 şi art. 4 pct. 1 din Codul de procedurã civilã.
Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- <>Art. II din Legea nr. 219/2005 : "(1) Procesele în curs de judecatã în primã instanţã la data schimbãrii competenţei instanţelor legal învestite, precum şi cãile de atac se judecã de instanţele competente, potrivit legii.
(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.
(4) În cazurile prevãzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativã, instanţelor devenite competente sã le judece.";
- Art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã: "Curţile de apel judecã: [...]
3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotãrârilor pronunţate în primã instanţã de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevãzute de lege;";
- Art. 4 pct. 1 din Codul de procedurã civilã: "Curtea Supremã de Justiţie judecã:
1. recursurile declarate împotriva hotãrârilor curţilor de apel şi a altor hotãrâri, în cazurile prevãzute de lege;".
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul de drept şi supremaţia Constituţiei şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 115 alin. (4), (5) şi (6) privind delegarea legislativã, art. 124 alin. (2) referitor la înfãptuirea justiţiei, art. 126 privind instanţele judecãtoreşti, art. 127 care consacrã caracterul public al dezbaterilor şi art. 129 privind folosirea cãilor de atac.
De asemenea, apreciazã cã reglementarea criticatã contravine şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 219/2005 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã. În acest sens sunt <>Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, şi <>Decizia nr. 266 din 16 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 14 aprilie 2006, prin care Curtea a statuat cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut cã reglementarea criticatã a fost adoptatã de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacratã prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", iar "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii".
De asemenea, Curtea a statuat cã, deşi prin efectul aplicãrii imediate a noii reglementãri referitoare la competenţa materialã, aceeaşi instanţã urmeazã sã soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotãrâri, soluţia legislativã adoptatã nu relevã niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel, dincolo de caracterul tranzitoriu al acestei reglementãri, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferitã, iar pãrţile beneficiazã de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite sã le asigure dreptul la apãrare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. Totodatã, Curtea a reţinut cã dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei nu aduc nicio atingere principiului imparţialitãţii instanţelor judecãtoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil prevãzut de art. 21 din Legea fundamentalã şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Judecarea recursului de cãtre aceeaşi instanţã care a soluţionat apelul, dar în alt complet, nu constituie în sine o prezumţie a imparţialitãţii judecãtorilor care se pronunţã asupra recursului. Cele douã cãi de atac - apelul şi recursul - sunt guvernate de reguli procedurale distincte, menite sã asigure realizarea dreptului la un proces echitabil.
În fine, Curtea a constatat cã nu poate fi primitã nici critica privind încãlcarea principiului controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituţia nu consacrã un asemenea principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea cãilor de atac prevãzute de lege.
Cu privire la dispoziţiile art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã acestea au mai format obiect al controlului de constituţionalitate.
Astfel, prin <>Decizia nr. 551 din 18 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.064 din 28 noiembrie 2006, şi <>Decizia nr. 667 din 15 decembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 26 ianuarie 2006, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, pentru considerentele acolo reţinute.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 4 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 66 din 14 aprilie 1997 , definitivã ca urmare a <>Deciziei nr. 443 din 13 noiembrie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 24 decembrie 1997, Curtea a constatat cã Legea fundamentalã nu cuprinde prevederi referitoare la obligativitatea existenţei tuturor cãilor de atac, inclusiv a recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci statueazã principial, în art. 129, cã, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", iar art. 126 alin. (2) prevede cã prin "lege" se stabilesc competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile, cât şi motivarea acestor decizii îşi pãstreazã valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã şi a dispoziţiilor art. 3 pct. 3 şi art. 4 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marcela Dumitru în Dosarul nr. 28.624/2/2005 (3.146/2005), de Eugen Pop în Dosarul nr. 30.731/2/2005 (3.559/2005), de Irina Alexandra Cerchez, Adrian Doru Cerchez, Costin Cerchez şi Corina Dragne (fostã Cerchez) în Dosarul nr. 28.876/2/2005 (3.197/2005), de Ilie Adrian Ionel în Dosarul nr. 28.362/2/2005 (3.090/2005) şi de cãtre Maria Pãun, Ilie Pãun, Larisa Andronic, Tamara Seraia şi Victor Dombrovschi în Dosarul nr. 25.970/2/2005 (2.685/2005) ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie, de Rostaş Culiţã în Dosarul nr. 16.975/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie, de Romulus Petrescu în Dosarul nr. 8.766/2005 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilã, precum şi de cãtre Dumitru Alexe în Dosarul nr. 1.452/C/2005, de Elena Mocanu şi Mariţa Andronic în Dosarul nr. 1.462/C/2005 şi, respectiv, de cãtre Costica Boncan în Dosarul nr. 1.954/2005 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
