Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 439 din 26 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (3) din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996 , republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 320 din 14 mai 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 52 din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , în forma iniţialã, excepţie ridicatã de Paulina Valentina Brehui în Dosarul nr. 532/3/2001 (1.073/2008) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 19 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când, pentru a da posibilitatea autorului excepţiei de a depune la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate la data de 26 martie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 532/3/2001 (1.073/2008), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 52 din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , în forma iniţialã. Excepţia a fost ridicatã de Paulina Valentina Brehui într-o cauzã civilã având ca obiect recursul declarat împotriva Deciziei nr. 833 din 5 mai 2007 prin care Tribunalul Bucureşti Secţia a V-a civilã a admis apelul şi a schimbat, în parte, încheierile de înscriere în cartea funciarã contestate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia face referire la dispoziţiile <>art. 52 din Legea nr. 7/1996 , în forma iniţialã, care prevedeau cã încheierile de înscriere şi de radiere a unui act sau fapt juridic sunt supuse cãilor ordinare de atac, respectiv apel şi recurs, şi precizeazã cã în prezent acestea sunt supuse doar apelului. Aratã cã principiul egalitãţii şi dreptul la un proces echitabil presupun beneficiul tuturor mijloacelor procedurale, inclusiv utilizarea tuturor gradelor de jurisdicţie, care sã ofere posibilitatea administrãrii complete a probelor necesare aflãrii adevãrului. Considerã cã, din acest punct de vedere, textul de lege criticat este neconstituţional.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie considerã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Totodatã, aratã cã dreptul la un proces echitabil nu are semnificaţia accesului la un anumit numãr de grade de jurisdicţie, fiind suficientã o singurã cale de atac, dacã aceasta este efectivã, iar soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil nu este datã de numãrul gradelor de jurisdicţie, ci de mãsurile dispuse de instanţã şi de conduita participanţilor la proces, de complexitatea cauzei şi de cursul concret al procesului.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã. În acest sens, aratã cã prevederile <>art. 52 din forma iniţialã a Legii nr. 7/1996 au fost modificate, în noua reglementare a <>Legii nr. 7/1996 , republicatã, prevãzându-se cã împotriva încheierii de admitere sau de respingere a cererii de înscriere în cartea funciarã se poate exercita numai calea de atac a apelului, spre deosebire de vechea reglementare care consacra atât posibilitatea exercitãrii apelului, cât şi a recursului. Din aceastã perspectivã, considerã cã nu este îndeplinitã cerinţa reţinutã în jurisprudenţa Curţii Constituţionale ca soluţia legislativã din legea modificatã sã fie aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse de pãrţi, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Prin încheiere, instanţa de judecatã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 52 din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , în forma iniţialã. Din motivarea sesizãrii, însã, cuprinsã în notele scrise ale autorului, rezultã cã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 50 alin. (3) din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, având urmãtorul conţinut: "Hotãrârea pronunţatã de judecãtorie poate fi atacatã cu apel."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Prevederile <>art. 50 din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , republicatã, reglementeazã procedura de contestare a încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere sau radiere a unui act sau fapt juridic în cartea funciarã. În acest sens, în alin. (1) al art. 50 este reglementatã obligativitatea comunicãrii încheierii, iar prin alineatele urmãtoare se prevede cã "încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacatã cu plângere", care se înainteazã judecãtoriei în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã imobilul, de asemenea, "hotãrârea pronunţatã de judecãtorie poate fi atacatã cu apel", iar "hotãrârea judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã se comunicã, din oficiu, biroului teritorial de cãtre instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului".
Cât priveşte critica potrivit cãreia prevederile <>art. 50 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 încalcã dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece partea nu are acces la toate cãile de atac, se constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, Constituţia nu cuprinde dispoziţii care sã stabileascã cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, stabilind în art. 129 cã acestea se exercitã "în condiţiile legii". În cauzã, încheierile prin care sunt soluţionate cererile de înscriere de cãtre registratorul de carte funciarã sunt acte administrative provizorii supuse controlului contenciosului administrativ special reglementat prin <>Legea nr. 7/1996 .
De altfel, accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Nici reglementãrile internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate cãile de atac prevãzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
De altfel, Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa faptul cã accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
De asemenea, se observã cã textele de lege criticate sunt norme de procedurã care nu instituie privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare, aşa încât nu poate fi reţinutã nici încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 50 alin. (3) din Legea cadastrului şi a publicitãţii imobiliare nr. 7/1996 , republicatã, excepţie ridicatã de Paulina Valentina Brehui în Dosarul nr. 532/3/2001 (1.073/2008) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 martie 2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
