Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 437 din 7 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 544 din 1 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cristina Târcoveanu şi Eugen Bogdan Târcoveanu, în Dosarul nr. 4.270/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie.
La apelul nominal se prezintã, pentru autorii excepţiei mandatarul Spirache Burlache, precum şi doamna avocat Mihaela Mãnuceanu, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, doamna avocat Mihaela Mãnuceanu, care solicitã admiterea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.270/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost invocatã de Cristina Târcoveanu şi Eugen Bogdan Târcoveanu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile art. 322 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora hotãrârile din recurs pot fi atacate cu revizuire doar atunci când evocã fondul, sunt neconstituţionale, întrucât motivele prevãzute pentru exercitarea cãii de atac a revizuirii nu pot fi contestate pe altã cale proceduralã. Prin faptul cã hotãrârile din recurs pot fi atacate pe calea revizuirii doar când evocã fondul, se realizeazã o încãlcare a liberului acces la justiţie. O astfel de îngrãdire este nejustificatã şi constituie, în acelaşi timp, şi o discriminare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 322 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitivã în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri datã de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri: [...]"
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate s-a pronunţat prin mai multe decizii şi, rãspunzând unor critici asemãnãtoare, a statuat constant cã prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 258 din 6 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008, Curtea a reţinut cã revizuirea este o cale extraordinarã de atac promovatã în scopul îndreptãrii erorilor de fapt. Pentru acest motiv, ce ţine de specificul cãii de atac, textul de lege criticat se referã la hotãrâri pronunţate în recurs prin care se evocã fondul.
Curtea nu a putut reţine, aşadar, critica privind încãlcarea accesului liber la justiţie, întrucât, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, acesta nu presupune accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
Totodatã, nu a putut fi reţinutã nici încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi, de vreme ce pãrţile se aflã în situaţii juridice diferite determinate de modul în care a fost soluţionat recursul.
În final, Curtea a reţinut cã interesul legat de stabilitatea hotãrârilor judecãtoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice la care se referã impune ca legea sã stabileascã riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita calea de atac a revizuirii.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceastã decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Având în vedere cã nu a avut loc vreo încãlcare a drepturilor fundamentale invocate, Curtea mai reţine cã dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 1 teza a doua din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cristina Târcoveanu şi Eugen Bogdan Târcoveanu în Dosarul nr. 4.270/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa din data de 7 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
