Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 437 din 26 martie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat si ale art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 393 din 10 iunie 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat şi ale <>art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Faur" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.288/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 19 martie 2009 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, la cererea reprezentantului autorului excepţiei, a amânat pronunţarea pentru data de 26 martie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia civilã nr. 1.118 R din 6 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 14.288/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat şi ale <>art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Faur" - S.A. din Bucureşti într-un recurs declarat împotriva încheierii de respingere a sesizãrii Curţii Constituţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât "consacrã" obligaţia de a vinde locuinţele construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat cãtre titularii contractelor de închiriere, fãrã a diferenţia între calitatea de persoanã de drept public şi cea de drept privat, precum şi impunerea unui preţ de vânzare derizoriu şi fãrã a se avea în vedere cã între timp aceste unitãţi de stat s-au privatizat, iar locuinţele fac parte din "patrimoniul" acestora.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã considerã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Aratã cã asupra constituţionalitãţii prevederilor de lege criticate Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, respingând excepţia.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Aratã cã prin dispoziţiile criticate a fost consacratã "o normã de justiţie socialã, întrucât dã posibilitatea chiriaşilor sã cumpere locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. În cazul privatizãrii unitãţilor din ale cãror fonduri a fost construitã locuinţa ce a fãcut obiectul vânzãrii, obligaţia de vânzare cãtre chiriaşi, prevãzutã de dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 , este - astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã - o obligaţie in rem, deci în considerarea bunului (locuinţa construitã din fondurile unitãţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, care ar fi avut în considerare societatea comercialã ce a luat naştere pe calea privatizãrii".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând Decizia civilã nr. 1.118 R din 6 iunie 2008, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului pãrţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, şi ale <>art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990.
Textele criticate au urmãtoarea redactare:
- <>Art. 7 din Legea nr. 85/1992 : "Locuinţele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa dupã aceastã datã sau, dupã caz, au devenit, prin reorganizare, unitãţi economice sau bugetare de stat.
Locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societãţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integralã sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevãzute în <>Legea nr. 112/1995 .
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzurã din <>Decretul nr. 93/1977 , la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţarã la data cumpãrãrii, faţã de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 .
Art. 1 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor.
Beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare.
Locuinţele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazãrii personalului unitãţilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncã, îndeplineşte activitãţi sau funcţii ce necesitã prezenţa, permanentã sau în caz de urgenţã, în cadrul unitãţilor. Aceste locuinţe nu se vând.
Unitãţile economice sau bugetare pot sã deţinã şi sã construiascã din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncã. Modul de administrare şi eventuala înstrãinare a acestor locuinţe se vor stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unitãţilor.
Locuinţele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului de Interne, nu se vând.";
- <>Art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 : "Preţurile de vânzare cãtre populaţie pentru locuinţele construite din fondurile statului şi recepţionate pânã la data de 31 decembrie 1989 se stabilesc potrivit anexelor nr. 1 şi 2.
În vederea corelãrii preţurilor de vânzare cu preţurile de deviz pentru locuinţele recepţionate dupã 1 ianuarie 1990, Ministerul Economiei Naţionale, Ministerul Finanţelor şi Comisia Naţionalã pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului vor prezenta în termen de 60 de zile de la data prezentului decret-lege nivelurile corespunzãtoare ale preţurilor de vânzare în funcţie de numãrul de camere, suprafeţele utile, gradul de confort şi finisaj."
Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 44 alin. (1), (2) şi (3) privind dreptul de proprietate privatã, ale art. 45 privind libertatea economicã, ale art. 135 privind economia şi ale art. 136 referitor la proprietate, precum şi dispoziţiile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã în faţa Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti, care, prin încheiere, a respins ca fiind inadmisibilã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Împotriva acestei încheieri autorul excepţiei a formulat recurs la Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, instanţã care, prin Decizia civilã nr. 1.118 R din 6 iunie 2008, a admis calea de atac şi a modificat încheierea judecãtoriei în sensul sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.
Într-o atare situaţie, Curtea constatã cã decizia pronunţatã de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã nu a soluţionat fondul cauzei, împrejurare ce ar fi fãcut inutil controlul de constituţionalitate al prevederilor criticate, ci numai problema admisibilitãţii excepţiei de neconstituţionalitate. Aşa fiind, deşi sesizarea nu s-a realizat printr-o încheiere, aşa cum prevãd dispoziţiile <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , pentru a se evita tergiversarea soluţionãrii litigiului dintre pãrţi, deci pentru înfãptuirea cu celeritate a actului de justiţie, Curtea Constituţionalã reţine spre judecare excepţia de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor de lege criticate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi în prezenta cauzã, de exemplu, prin <>Decizia nr. 814 din 3 iulie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008.
Curtea a statuat cã <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 consacrã o normã de justiţie socialã, dând posibilitatea chiriaşilor sã cumpere locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Pe aceastã bazã s-a apreciat cã dispoziţiile criticate sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie, ci şi legitime din punct de vedere economic, social şi moral. Curtea a reţinut cã, deşi în proprietatea societãţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii, legiferarea posibilitãţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe sã devinã proprietar nu poate fi privitã decât ca o limitare legalã a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective.
În cazul privatizãrii unitãţilor din ale cãror fonduri a fost construitã locuinţa ce a fãcut obiectul vânzãrii, obligaţia de vânzare cãtre chiriaşi, prevãzutã de dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 , este - astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã - o obligaţie in rem, instituitã în considerarea bunului (locuinţa construitã din fondurile unitãţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, reglementatã în considerarea persoanei, societatea comercialã ce a luat naştere pe calea privatizãrii.
Curtea a constatat cã textele de lege criticate nu prevãd o expropriere şi nicio naţionalizare sau orice altã mãsurã de trecere silitã a locuinţelor în proprietatea publicã a statului.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 , Curtea constatã cã, de fapt, autorul excepţiei nu criticã obligativitatea înstrãinãrii locuinţelor, ci preţul de vânzare al acestora. Or, aceasta nu este o problemã de constituţionalitate, fiind o problemã de opţiune legislativã. Legiuitorul a înţeles sã stabileascã preţul de vânzare într-un cuantum care sã permitã chiriaşilor sã îşi poatã exercita efectiv dreptul la cumpãrarea locuinţelor, în cazul unui preţ ridicat dreptul acestora devenind iluzoriu.
În aceste condiţii textele de lege criticate nu contravin sub niciun aspect dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat şi ale <>art. 6 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Faur" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.288/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 martie 2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
