Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 437 din 20 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184 din 12 decembrie 2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 119 din 10 februarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184 din 12 decembrie 2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 .
Excepţia a fost ridicatã de Ana Maria Cristina Petrescu Ercea în Dosarul nr. 5.731/2002 al Tribunalului Bucureşti Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 5.731/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184 din 12 decembrie 2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 .
Excepţia a fost ridicatã de Ana Maria Cristina Petrescu Ercea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã principiul neretroactivitãţii legii consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece se modificã sau se anuleazã retroactiv drepturile câştigate de persoanele îndreptãţite la restituire.
De asemenea, se considerã cã textele legale criticate contravin şi art. 16 alin. (1) din Constituţie. În opinia autorului excepţiei se creeazã o inegalitate între cetãţenii ale cãror cereri de restituire în naturã au fost soluţionate favorabil pânã la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã şi cei ale cãror cereri nu au fost soluţionate sau nu au fost soluţionate în mod favorabil, prin aplicarea de regimuri diferite unor situaţii care sunt identice şi care justificã acelaşi tratament.
De asemenea, acesta mai susţine cã dispoziţiile criticate contravin şi art. 21 din Constituţie, deoarece ordonanţa înlãturã posibilitatea soluţionãrii litigiilor conform dreptului comun, fãrã a prevedea o altã procedurã.
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulerioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu au caracter retroactiv, considerând cã în realitate autorul excepţiei solicitã Curţii sã se pronunţe asupra aplicãrii în timp a prevederilor legale criticate, or, sub acest aspect, jurisprudenţa Curţii a statuat în mod constant cã nu intrã în competenţa sa controlul aplicãrii unei legi sub raportul acţiunii lor în timp, ci numai constatarea dacã sub aspectul retroactivitãţii aceste dispoziţii sunt în concordanţã cu Legea fundamentalã.
În concluzie, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere, apreciazã cã textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia are ca obiect dispoziţiile <>art. I pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184 din 12 decembrie 2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul:
- <>Art. I: "Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
[...]
2. Alineatul (4) al articolului 16 va avea urmãtorul cuprins:
"(4) Bunurile stabilite potrivit procedurii prevãzute la alin. (2) sunt, pe durata afectaţiunii de interes public, bunuri proprietate publicã şi au regimul prevãzut de lege."
3. Alineatul (5) al articolului 16 se abrogã."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţia republicatã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã este neîntemeiatã, pentru considerentele ce urmeazã:
În legãturã cu încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constatã cã prevederile criticate nu conţin în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi gãsi aplicarea exclusiv la data intrãrii în vigoare a ordonanţei modificatoare. În ceea ce priveşte determinarea situaţiilor juridice care rãmân supuse vechii reglementãri, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti.
Referitor la critica privind încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care instituie principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, Curtea constatã, de asemenea, cã este neîntemeiatã. În jurisprudenţa sa Curtea Constituţionalã a stabilit, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cã acest principiu constituţional nu are semnificaţia uniformitãţii, existând posibilitatea instituirii unor reglementãri juridice diferite pentru situaţii care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justificã în mod raţional şi obiectiv. Or, este evident cã excluderea, prin lege, a unor categorii de persoane în sensul dispoziţiilor <>Legii nr. 10/2001 , cu modificãrile ulterioare, de la mãsuri reparatorii constând în restituirea în naturã sau, dupã caz, prin echivalent a unor imobile preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 nu contravine principiului constituţional al egalitãţii. Însãşi menţionarea acestor bunuri în cuprinsul textului de lege criticat pune în evidenţã justificarea raţionalã şi obiectivã a diferenţei de tratament juridic aplicat.
Textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate de cãtre autorul excepţiei priveşte bunuri aparţinând proprietãţii publice. Construcţia logicã a <>Legii nr. 10/2001 , cu modificãrile ulterioare, relevã cã legiuitorul a avut în vedere restituirea bunurilor preluate abuziv de la persoanele fizice sau persoanele juridice de drept privat.
Evident, problema stabilirii unei eventuale îndreptãţiri a autorului excepţiei, precum şi posibilitatea revendicãrii bunului în litigiu de cãtre acesta nu sunt de competenţa instanţei de control constituţional, ci a instanţei ordinare.
Faţã de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 184 din 12 decembrie 2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor mãsuri pentru accelerarea aplicãrii acesteia şi a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 501/2002 , excepţie ridicatã de Ana Maria Cristina Petrescu Ercea în Dosarul nr. 5.731/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 noiembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
