Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 lit. a) din Codul penal, excepţie ridicată de Isai Nistor Faur în Dosarul nr. 7.864/108/2013 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.287D/2014. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) lit. a) din Codul penal. Se susţine că aceasta este neîntemeiată, deoarece art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la alegeri libere, invocat de autorul excepţiei, nu exclude reglementarea de către statele membre a unor restricţii ale drepturilor electorale, cu condiţia existenţei unei proporţionalităţi, precum şi a unei legături clare între această sancţiune aplicată şi comportamentul persoanei sancţionate. Se face trimitere la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 6 ianuarie 2011, pronunţată în Cauza Paksas împotriva Lituaniei, paragraful 96. 4. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. (1) lit. d) din Codul penal şi ale Legii nr. 254/2013, excepţie ridicată direct în faţa Curţii Constituţionale, se arată că aceasta este inadmisibilă, întrucât nu respectă exigenţele impuse de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Decizia penală nr. 677/A din 4 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.864/108/2013, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 lit. a) din Codul penal, excepţie ridicată de Isai Nistor Faur într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei inculpatului sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de viol. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a) din Codul penal, prin interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, ca pedeapsă complementară, încalcă dreptul la alegeri libere, consacrat prin art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, şi, prin aceasta, prevederile art. 11 şi art. 20 din Constituţie. Se mai susţine că dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. d) din Codul penal contravin prevederilor art. 14 din Convenţie, art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie, precum şi că prevederile Legii nr. 254/2013 încalcă dispoziţiile art. 1, 11, 16, 20, 21 şi 24 din Constituţie şi art. 1, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 13, 14 şi 17 din Convenţie, fără a fi însă aduse argumente în susţinerea acestei excepţii de neconstituţionalitate. 7. Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că faptul că inculpatul, ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de viol, este considerat nedemn de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice nu îi încalcă acestuia dreptul reglementat la art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. Se subliniază că pentru exercitarea acestui drept este necesară o conduită morală ireproşabilă. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 9. Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 66 alin. (1) lit. a) din Codul penal reprezintă opţiunea legiuitorului, care, în acord cu politica sa penală, a considerat ca, pentru o perioadă determinată de timp, să interzică exercitarea dreptului prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. a) din Codul penal, ca pedeapsă complementară, fără a încălca, în acest fel, drepturile constituţionale ale persoanei condamnate. Se arată că textul criticat este în acord cu dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 66 lit. a) din Codul penal. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum aceasta a fost invocată în faţa Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală, Curtea constată că, în realitate, sunt criticate prevederile art. 66 alin. (1) lit. a) din Codul penal. De asemenea, Curtea reţine că prin Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.025 din 22 mai 2015, autorul excepţiei a invocat, direct în faţa instanţei de contencios constituţional, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) lit. d) din Codul penal şi ale Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Astfel, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a) şi d) din Codul penal şi ale Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Prevederile art. 66 alin. (1) lit. a) şi d) din Codul penal au următorul cuprins: "Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; [...] d) dreptul de a alege. [...]". 13. Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 referitor la statul român, art. 11 cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 cu privire la accesul liber la justiţie şi art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum şi prevederile art. 1 privind obligaţia de a respecta drepturile omului, art. 3 cu privire la interzicerea torturii, art. 4 referitor la interzicerea sclaviei şi a muncii forţate, art. 5 cu privire la dreptul la libertate şi la siguranţă, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 8 referitor la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 9 cu privire la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 referitor la interzicerea discriminării şi art. 17 cu privire la interzicerea abuzului de drept din Convenţie şi art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie referitor la dreptul la alegeri libere. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit cap. I al titlului III al Părţii generale a Codului penal, categoriile de pedepse ce pot fi aplicate sunt pedepsele principale, pedepsele accesorii şi pedepsele complementare. Potrivit art. 55 din Codul penal, pedepsele complementare sunt interzicerea exercitării unor drepturi, degradarea militară şi publicarea hotărârii de condamnare. 15. Pedepsele complementare sunt pedepse reglementate în scopul de a întregi efectele pedepselor principale, putând fi dispuse pentru perioade între unu şi 5 ani, conform art. 66 alin. (1) din Codul penal. Pedepsele complementare se aplică de către instanţele judecătoreşti numai pe lângă pedepsele principale şi îndeplinesc, alături de pedepsele principale, funcţiile de constrângere, de reeducare şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni. Astfel, pedepsele complementare completează represiunea instituită prin pedepsele principale. 16. Conţinutul pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este reglementat la art. 66 din Codul penal, potrivit căruia pedeapsa constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României; dreptul de a alege; drepturile părinteşti; dreptul de a fi tutore sau curator; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii; dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme; dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă; dreptul de a părăsi teritoriul României; dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public; dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă; dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă; dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori de a se apropia de acestea; şi dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa judecătorească. 17. Exigenţele cuprinse în art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la alegeri libere sunt reglementate în legislaţia naţională, la nivel constituţional, la art. 36 şi art. 37 din Legea fundamentală, referitoare la dreptul de vot şi, respectiv, la dreptul de a fi ales, texte care, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. 18. Dreptul de vot este reglementat prin art. 36 alin. (1) din Constituţie, fiind un drept exclusiv politic care caracterizează, din acest punct de vedere, statutul juridic al cetăţeanului român. Pentru a beneficia de acest drept, cetăţeanul român trebuie să fi împlinit vârsta de 18 ani, până în ziua alegerilor inclusiv. Alin. (2) al aceluiaşi art. 36 arată însă că nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale. 19. Dreptul de a fi ales este un drept fundamental, reglementat la art. 37 din Constituţie, făcând parte, totodată, din categoria drepturilor electorale. Alin. (1) al acestui articol prevede dreptul de a fi ales pentru toţi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 16 alin. (3) din Legea fundamentală, - respectiv să aibă cetăţenie română şi domiciliul în ţară şi să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege pentru a ocupa o funcţie sau demnitate civilă sau militară - dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit art. 40 alin. (3) din Constituţie. Conform normei constituţionale de la art. 37 alin. (2), candidaţii trebuie să îndeplinească, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României. 20. Din interpretarea coroborată a art. 16 alin. (3), art. 36 şi art. 37 din Constituţie, Curtea reţine că cetăţeanul român căruia îi este interzis dreptul de a fi ales, conform art. 37 din Legea fundamentală, îi este interzis dreptul de a ocupa o funcţie sau o demnitate publică, civilă sau militară, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie. Pentru acest motiv, dispoziţiile art. 66 alin. (3) din Codul penal prevăd dispunerea cumulativă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din acelaşi cod. Dispunerea pedepselor complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul penal nu are nicio consecinţă asupra dreptului la vot, reglementat la art. 36 din Legea fundamentală. Dreptul la vot se pierde doar prin interzicerea dreptului de a alege, prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. d) din Codul penal. În schimb, dispunerea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a alege are consecinţe directe asupra dreptului persoanei de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice ale funcţii publice, prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. a) din Codul penal, sau asupra dreptului persoanei de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. b) din Codul penal, întrucât Legea fundamentală, respectiv art. 37 alin. (1) teza întâi din Constituţie, prevede expres că pot fi aleşi doar cetăţenii cu drept de vot, deci al cărui drept de a alege nu a fost interzis printr-o hotărâre judecătorească definitivă. 21. Prin urmare, Curtea reţine că, în cazul dreptului de vot, reglementat la art. 36 alin. (2) din Constituţie, Legea fundamentală prevede expres pierderea acestui drept prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive. În schimb, în cazul dreptului de a fi ales, dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Constituţie condiţionează acest drept de îndeplinirea condiţiilor prevăzute prin norma constituţională de la art. 16 alin. (3), care, la rândul său, face trimitere la "condiţiile legii", atunci când reglementează dreptul de a ocupa funcţii şi demnităţi publice, civile sau militare. Acestei trimiteri generice îi este subsumată inclusiv legea penală, prin urmare şi dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a) din Codul penal, invocate în prezenta cauză. 22. Având în vedere argumentele mai sus arătate, Curtea nu poate reţine încălcarea, prin dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a) din Codul penal, a prevederilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de a fi ales, întrucât, în contextul juridic analizat, textul criticat reprezintă o aplicare în domeniul dreptului penal a prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (3). În acest sens, Curtea constată că norma constituţională consacrată de art. 37 alin. (1), cu trimitere expresă la art. 16 alin. (3) din Constituţie, care prevede printre condiţiile de ocupare a funcţiilor şi demnităţilor publice, civile sau militare, îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege, inclusiv legea penală, dă dreptul legiuitorului de a stabili conţinutul şi limitele dreptului cetăţeanului de a fi ales, având în vedere scopul acestui drept, precum şi interesul general care trebuie protejat. Interzicerea exercitării dreptului de a fi ales, ca pedeapsă complementară aplicată ca urmare a stabilirii vinovăţiei persoanei în săvârşirea unei fapte penale, se circumscrie marjei de apreciere a legiuitorului în această materie, fiind o măsură adecvată, necesară şi proporţională cu scopul legitim urmărit, respectiv înlăturarea posibilităţii ocupării unor funcţii sau demnităţi publice de către persoane condamnate pentru săvârşirea de infracţiuni. 23. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) lit. d) din Codul penal şi ale Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, Curtea constată că invocarea în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii, şi nu în faţa instanţei de judecată, contravine art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, întrucât cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în faţa Curţii Constituţionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei de judecată. În acest sens sunt şi cele statuate de către Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 63 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 14 februarie 2007, şi Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008. 24. Pentru aceste considerente, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) lit. d) din Codul penal şi ale Legii nr. 254/2013 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Isai Nistor Faur în Dosarul nr. 7.864/108/2013 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi constată că prevederile art. 66 alin. (1) lit. a) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. (1) lit. d) din Codul penal şi ale Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Isai Nistor Faur în Dosarul nr. 7.864/108/2013 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
