Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 435 din 9 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 567 din 29 iulie 2015
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Sindicatul Liber Educaţia din Galaţi pentru Stela Olaru în Dosarul nr. 1.805/121/2014 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.272D/2014.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.377D/2014, nr. 439D/2015, nr. 477D/2015, nr. 524D/2015, nr. 645D/2015, nr. 660D/2015, nr. 669D/2015, nr. 768D/2015, nr. 800D/2015, nr. 801D/2015, nr. 817D/2015 şi nr. 818D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, respectiv ale art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Sindicatul Liber Educaţia din Galaţi pentru Marilena Batog în Dosarul nr. 8.629/121/2013 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Sindicatul Liber din Învăţământ Satu Mare pentru Szasz Erika şi alţii, pentru Lenuţa Bura, pentru Georgeta Roşu, pentru Rodica Cuceu, pentru Maria Pop şi alţii, pentru Mariana Tirle, pentru Fira Balint, pentru Larisa Erdei şi alţii şi pentru Simion Deri în dosarele nr. 1.069/83/2014, nr. 945/83/2014, nr. 1.433/83/2014, nr. 1.121/83/2014, nr. 1.792/83/2014, nr. 1.487/83/2014, nr. 1.657/83/2014, nr. 1.200/83/2014 şi nr. 1.709/83/2014 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi de Sindicatul Liber Educaţia din Galaţi pentru Mihaela Mariana Lupu şi pentru Florin Aurelian Macovei în dosarele nr. 3.622/121/2014 şi nr. 6.241/121/2014 ale Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă.
4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.
7. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.377D/2014, nr. 439D/2015, nr. 477D/2015, nr. 524D/2015, nr. 645D/2015, nr. 660D/2015, nr. 669D/2015, nr. 768D/2015, nr. 800D/2015, nr. 801D/2015, nr. 817D/2015 şi nr. 818D/2015 la Dosarul nr. 1.272D/2014, care a fost primul înregistrat.
8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece instituirea unui termen de prescripţie nu afectează substanţa dreptului de proprietate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
9. Prin încheierile din 25 noiembrie 2014 şi din 13 noiembrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 1.805/121/2014 şi nr. 8.629/121/2013, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c), respectiv 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Liber Educaţia din Galaţi pentru Stela Olaru şi pentru Marilena Batog în cadrul soluţionării unor cauze având ca obiect acordare de drepturi băneşti.
10. Prin încheierile din 4 martie 2015, din 3 martie 2015, din 18 martie 2015, din 17 martie 2015, din 31 martie 2015, din 9 aprilie 2015, din 14 aprilie 2015, din 8 aprilie 2015 şi din 15 aprilie 2015, pronunţate în dosarele nr. 1.069/83/2014, nr. 945/83/2014, nr. 1.433/83/2014, nr. 1.121/83/2014, nr. 1.792/83/2014, nr. 1.487/83/2014, nr. 1.657/83/2014, nr. 1.200/83/2014 şi nr. 1.709/83/2014, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Liber din Învăţământ Satu Mare pentru Szasz Erika şi alţii, pentru Lenuţa Bura, pentru Georgeta Roşu, pentru Rodica Cuceu, pentru Maria Pop şi alţii, pentru Mariana Tirle, pentru Fira Balint, pentru Larisa Erdei şi alţii şi pentru Simion Deri, în cadrul soluţionării unor cauze având ca obiect acordare de drepturi băneşti.
11. Prin Sentinţa civilă nr. 125 din 4 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.622/121/2014, şi prin Sentinţa civilă nr. 334 din 12 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.241/121/2014, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Liber Educaţia pentru Mihaela Mariana Lupu şi pentru Florin Aurelian Macovei în cadrul soluţionării unor cauze având ca obiect plata diferenţelor dintre drepturile băneşti efectiv încasate şi cele cuvenite prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008.
12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că drepturile salariale fac parte din conţinutul complex al dreptului de proprietate, garantat şi ocrotit de dispoziţiile constituţionale şi de prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în acelaşi sens fiind Decizia nr. 11 din 8 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Însă, prin instituirea prescripţiei asupra drepturilor salariale, dreptul de proprietate nu mai este garantat şi ocrotit, instituindu-se, în fapt, pentru salariaţii bugetari care au o creanţă asupra statului, o expropriere fără a fi impusă de o cauză de utilitate publică şi fără dreaptă şi prealabilă despăgubire. În final, susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin şi celor ale art. 38 din Codul muncii, potrivit cărora salariaţii nu pot renunţa la drepturile recunoscute prin lege şi orice fel de renunţare, inclusiv cea tacită, care şi-ar găsi exprimarea prin nedepunerea cererii într-un anumit termen, este exclusă prin prevederile textului de lege criticat.
13. Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă şi Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă opinează, în esenţă, în sensul că prevederile de lege criticate nu contravin art. 44 din Constituţie, deoarece instituţia prescripţiei în general şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească dreptul de proprietate.
14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
15. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece, în considerarea unor situaţii deosebite, cum sunt raporturile existente între salariaţi şi angajatori, legiuitorul poate să stabilească şi reguli de procedură diferite, fără ca prin aceasta să se încalce dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituţie. Potrivit normei constituţionale invocate, atât limitele, cât şi conţinutul dreptului de proprietate sunt "stabilite de lege", or, în aceste condiţii, rezultă în mod evident că limitele aduse prin lege dreptului de proprietate sunt în concordanţă cu exigenţele Legii fundamentale. De asemenea, consideră că termenul de 3 ani instituit de legiuitor prezintă incontestabile justificări, mai ales pentru accesul liber la justiţie. În plus, se asigură stabilitatea şi certitudinea raporturilor juridice, precum şi mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor într-un anumit termen. Totodată, acest termen are în vedere şi necesitatea de soluţionare grabnică a conflictelor de muncă, reglementat de art. 41 din Constituţie, iar aplicarea termenului general de prescripţie este echitabilă, dând astfel expresie art. 1 alin. (3) din Constituţie. În acest sens sunt considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 926 din 16 septembrie 2008.
16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de autorii excepţiei în dosarele nr. 1.272D/2014, nr. 1.377D/2014, nr. 524D/2015 şi nr. 669D/2015, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut:
- Art. 171 alin. (1): "Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate."
- Art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi: "Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: [...] c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat [...]".
19. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată şi celor ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind protecţia proprietăţii.
20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 171 alin. (1) din Codul muncii fac parte din titlul IV - "Salarizarea", iar dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi fac parte din capitolul I - "Dispoziţii generale" al titlului XII - "Jurisdicţia muncii" din Codul muncii. Curte reţine că, asupra dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, criticate din perspective identice, sa pronunţat prin Decizia nr. 169 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2015 şi Decizia nr. 210 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 mai 2015, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.
21. Prin Decizia nr. 169 din 19 martie 2015, paragraful 15, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale, dreptul la salariu se bucură, în egală măsură, de protecţia acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar şi de protecţia acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, prin Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, Curtea a reţinut că, deşi "drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanţă, în privinţa apărării lor, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate cu bunuri, statuându-se că noţiunile de «bun» şi «proprietate» au un sens care «nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde şi alte drepturi şi interese patrimoniale» (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 100)."
22. Prin Decizia nr. 210 din 31 martie 2015, paragraful 14, Curtea a reţinut că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate, prin care se instituie un termen de prescripţie de 3 ani în materia conflictelor de muncă având ca obiect plata drepturilor salariale neacordate, are ca justificare asigurarea securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice şi necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a conflictului de muncă izvorât din neplata acestor drepturi, în interesul legitim al fiecăreia dintre părţile litigante. Prin prescripţie se stinge doar dreptul la acţiune în sens material, deci posibilitatea titularului dreptului de creanţă de a obţine, pe calea silită, îndeplinirea obligaţiei subiectului pasiv. Aşadar, prescripţia nu stinge dreptul subiectiv în substanţa lui, drept care continuă să subziste, şi nici obligaţia corelativă, care va putea fi executată de bunăvoie. De asemenea, în această materie sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil referitoare la suspendarea sau întreruperea curgerii termenului de prescripţie. În consecinţă, critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie este neîntemeiată.
23. Cât priveşte pretinsa expropriere fără a fi impusă de o cauză de utilitate publică şi fără dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin aceeaşi decizie, paragraful 15, Curtea a reţinut că şi această critică este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu reglementează măsura exproprierii, ci instituie un termen de prescripţie de 3 ani pentru acţiunile privind soluţionarea unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, text ce constituie o sancţiune a pasivităţii în apărarea dreptului subiectiv.
24. Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate contravin şi celor ale art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, conform cărora salariaţii nu pot renunţa la drepturile recunoscute prin lege, Curtea a reţinut că aceasta nu poate fi analizată, întrucât Curtea se pronunţă doar asupra conformităţii textelor de lege criticate cu prevederile şi principiile constituţionale, iar nu şi asupra conformităţii dintre mai multe texte de lege.
25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile pronunţate de Curte prin deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, atât în privinţa art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi, cât şi referitor la art. 171 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, care prevede aceeaşi soluţie legislativă.
26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Liber Educaţia din Galaţi pentru Stela Olaru şi pentru Marilena Batog în dosarele nr. 1.805/121/2014 şi nr. 8.629/121/2013 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Sindicatul Liber din Învăţământ Satu Mare pentru Szasz Erika şi alţii, pentru Lenuţa Bura, pentru Georgeta Roşu, pentru Rodica Cuceu, pentru Maria Pop şi alţii, pentru Mariana Tirle, pentru Fira Balint, pentru Larisa Erdei şi alţii şi pentru Simion Deri în dosarele nr. 1.069/83/2014, nr. 945/83/2014, nr. 1.433/83/2014, nr. 1.121/83/2014, nr. 1.792/83/2014, nr. 1.487/83/2014, nr. 1.657/83/2014, nr. 1.200/83/2014 şi nr. 1.709/83/2014 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi de Sindicatul Liber Educaţia din Galaţi pentru Mihaela Mariana Lupu şi pentru Florin Aurelian Macovei în dosarele nr. 3.622/121/2014 şi nr. 6.241/121/2014 ale Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2015.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
