Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 435 din 21 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 435 din 21 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 702 din 9 septembrie 2016

Comenteaza legea


    Mona-Maria Pivniceru    - preşedinte
    Petre Lăzăroiu          - judecător
    Daniel Marius Morar     - judecător
    Puskas Valentin Zoltan  - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu   - judecător
    Tudorel Toader          - judecător
    Augustin Zegrean        - judecător
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, excepţie ridicată de Bogdan Motoi în Dosarul nr. 935/93/2015 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.690D/2015.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece termenul de prescripţie a dreptului la acţiune este un termen rezonabil şi respectă exigenţele dreptului la un proces echitabil.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 29 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 935/93/2015, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, excepţie ridicată de Bogdan Motoi în dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze civile privind repararea prejudiciului pentru eroare judiciară.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că natura juridică a dreptului la repararea pagubei produsă prin erori judiciare este una de răspundere civilă delictuală, iar termenul de prescripţie al unei asemenea acţiuni civile este cel general de 3 ani. Din acest punct de vedere, legea care stabileşte un drept la acţiune care se prescrie în termen de 18 luni reprezintă o inechitate şi o încălcare a principiului constituţional în faţa legii.
    6. S-a mai arătat că libertatea individuală este inviolabilă şi că o acţiune în revendicare este automat imprescriptibilă în reprezentarea unei încălcări sau violări a acestui drept.
    7. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece împrejurarea că acţiunea în despăgubiri ce are drept cauză eroarea judiciară este supusă prescripţiei extinctive nu intră în contradicţie cu principiul constituţional al inviolabilităţii individuale. Astfel, dacă încetarea atingerilor nelegale aduse libertăţii individuale poate fi cerută în justiţie oricând, fiind vorba despre un drept personal nepatrimonial imprescriptibil extinctiv, acţiunea privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul produs prin aceste fapte ilicite este supusă prescripţiei extinctive, întrucât tinde la realizarea unui drept patrimonial, dreptul de a primi o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat prin lezarea libertăţii individuale.
    10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 506 alin. 2 cu denumirea marginală Acţiunea pentru repararea pagubei din Codul de procedură penală din 1968, care au următorul conţinut: "Acţiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanţei de judecată sau a ordonanţelor procurorului, prevăzute în art. 504."
    14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 23 referitor la Libertatea individuală, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi dispoziţiile art. 5 paragraful 5 referitor la dreptul la reparaţii al oricărei persoane care este victima unei arestări/deţineri ilegale, art. 14 referitor la Interzicerea discriminării, art. 17 referitor la Interzicerea abuzului de drept şi art. 18 referitor la Limitarea folosirii restrângerii drepturilor, toate din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi art. 3 referitor la Dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 697 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 16 august 2012, a statuat că dispoziţiile constituţionale invocate nu prevăd imprescriptibilitatea dreptului persoanelor prejudiciate prin condamnarea pe nedrept sau prin privarea ori restrângerea de libertate în mod nelegal de a porni acţiune în repararea pagubei şi niciun termen-limită în care acest drept poate fi exercitat. Art. 52 alin. (3) din Constituţie, care consacră răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, stipulează că "[...] Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii [...]". Legea fundamentală lasă, aşadar, la opţiunea legiuitorului stabilirea condiţiilor procedurale, inclusiv a termenelor în care dreptul la reparaţii poate fi exercitat. Aceeaşi idee se regăseşte şi în dispoziţiile art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora, "Atunci când o condamnare penală definitivă este ulterior anulată sau când este acordată graţierea, pentru că un fapt nou sau recent descoperit dovedeşte că s-a produs o eroare judiciară, persoana care a suferit o pedeapsă din cauza acestei condamnări este despăgubită conform legii ori practicii în vigoare în statul respectiv, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut fi este imputabilă în tot sau în parte".
    16. Aşa fiind, stabilirea de către legiuitor a unui termen special de prescripţie, în acţiunea pentru repararea de către stat a pagubei suferite în cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal, constituie expresia rolului constituţional al acestuia, consfinţit şi de prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", şi nu este de natură să aducă atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Împrejurarea că termenul astfel stabilit este de 18 luni şi nu de 3 ani, nu este o problemă de constituţionalitate, legiuitorul fiind deplin îndreptăţit să stabilească termene şi condiţii în funcţie de particularităţile fiecărei proceduri specifice.
    17. Astfel, termenul special de prescripţie de 18 luni, reglementat de textul de lege criticat în prezenta cauză, este un termen de prescripţie a dreptului la acţiune rezonabil, care asigură condiţiile optime celui prejudiciat pentru a exercita acţiune în justiţie în scopul obţinerii reparaţiilor legale, în concordanţă cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (aşadar, implicit cu dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţie), precum şi cu cele cuprinse în art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, care consacră dreptul la un proces echitabil. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudenţa sa faptul că dreptul de acces la justiţie nu este un drept absolut şi că acesta "poate fi supus la restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie" (Hotărârea din 10 mai 2001, pronunţată în Cauza Z şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 93).
    18. De asemenea, câtă vreme prevederile criticate se aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în ipoteza acestei norme, nu poate fi primită nici critica potrivit căreia prin dispoziţiile art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 s-ar crea o discriminare între cetăţeni.
    19. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Bogdan Motoi în Dosarul nr. 935/93/2015 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 21 iunie 2016.

                             PREŞEDINTE
                         MONA-MARIA PIVNICERU

                          Magistrat-asistent,
                        Afrodita Laura Tutunaru

                                ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 435 din 21 iunie 2016

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIE nr. 435 din 21 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIE nr. 435 din 21 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968