Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 434 din 7 aprilie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (2), (2^1) si (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 434 din 7 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (2), (2^1) si (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 20 mai 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Benke Karoly - magistrat-asistent-şef

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2), (2^1) şi (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Ţura Armada Victoria în Dosarul nr. 7.817/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
    La apelul nominal rãspunde reprezentantul convenţional al Societãţii Comerciale "Bactolact" - S.R.L. din Bucureşti, precum şi partea Tofalvi Andreiu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Societãţii Comerciale "Bactolact" - S.R.L. din Bucureşti, precum şi pãrţii Tofalvi Andreiu, care lasã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate la aprecierea Curţii Constituţionale.
    Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã şi menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.

                                    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 12 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 7.817/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2), (2^1) şi (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Ţura Armada Victoria într-o cauzã având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de administratorul special în temeiul art. 18 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textele legale criticate permit numirea de cãtre creditorul/creditorii majoritari a administratorului judiciar, care, evident, în cursul procedurii insolvenţei îi va avantaja. În aceste condiţii, debitorul şi creditorii minoritari nu au nicio pârghie pentru a-şi apãra interesele faţã de un administrator judiciar ostil şi pãrtinitor; mai mult, remuneraţia administratorului judiciar va fi suportatã din averea debitorului, ceea ce este inechitabil, mai ales în situaţia în care creditorul majoritar ar putea stabili o remuneraţie care sã depãşeascã inclusiv propria creanţã sau chiar masa pasivã. De asemenea, în accepţiunea textelor criticate, judecãtorul-sindic devine un simplu "notar", neputând cenzura voinţa creditorului/creditorilor majoritari. Astfel, în opinia autorului excepţiei, existã o încãlcare a dispoziţiilor art. 21, 44 şi 126 din Constituţie.
    Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (2), (2^1) şi (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au urmãtorul cuprins:
    - Art. 19 alin. (2), (2^1) şi (4): "(2) La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunãrii creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. În cazul în care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilitã de cãtre judecãtorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţã. Creditorii pot decide sã confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de cãtre judecãtorul-sindic.
    (2^1) Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor poate sã decidã, fãrã consultarea adunãrii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sã confirme administratorul judiciar provizoriu sau, dupã caz, lichidatorul provizoriu şi sã îi stabileascã remuneraţia. [...]
    (4) Dacã în termenul stabilit la alin. (3) decizia adunãrii creditorilor sau a creditorului ce deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor nu este contestatã, judecãtorul-sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul ce deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, dispunând totodatã încetarea atribuţiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinţa de deschidere a procedurii."
    Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi art. 126 potrivit cãruia justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege. Totodatã, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie privind protecţia proprietãţii.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 898 din 16 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, a constatat constituţionalitatea art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 în raport cu critici similare de neconstituţionalitate. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã dispoziţiile art. 19 alin. (2^1) au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, pentru asigurarea respectãrii principiului celeritãţii procedurii, protecţiei creditorilor şi desfãşurãrii adecvate a activitãţii practicienilor în insolvenţã, aşa cum reiese din nota de fundamentare a acestei ordonanţe a Guvernului. Astfel, s-a dat posibilitatea creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor sã desemneze, fãrã consultarea adunãrii creditorilor, un administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sã confirme administratorul judiciar provizoriu sau, dupã caz, lichidatorul provizoriu şi sã-i stabileascã remuneraţia. Curtea a observat cã, potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, text nemodificat de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 173/2008, în cadrul primei şedinţe a adunãrii creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. Cu privire la aceste dispoziţii de lege, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 619/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, a statuat cã adunarea creditorilor este convocatã pentru a decide în toate aspectele importante ale procedurii prevãzute de lege, iar pentru facilitatea luãrii deciziilor în cadrul acestui organ colegial sunt prevãzute douã modalitãţi de vot, ambele bazate pe criteriul valorii creanţelor. Regula în aceastã materie este stabilitã de dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit cãrora deciziile adunãrii creditorilor se adoptã cu votul titularilor unei majoritãţi, prin valoare, a creanţelor prezente. Existã situaţii speciale, cum este aceea a desemnãrii unui administrator judiciar sau a unui lichidator, motivate de importanţa sporitã a unor astfel de decizii, pentru care legea impune o majoritate specialã, şi anume votul creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor. Opţiunea legiuitorului pentru criteriul valorii, şi nu pentru cel al numãrului creditorilor este justificatã de principalul obiectiv al procedurii insolvenţei, respectiv recuperarea creanţelor asupra averii debitorului. Or, în mãsura în care repartizarea sumelor ce rezultã din lichidarea bunurilor debitorului se face, în cadrul aceleiaşi clase de creditori, proporţional cu valoarea creanţelor, este firesc ca deciziile privitoare la aspectele importante ale procedurii sã fie luate prin raportare la valoarea creanţelor, iar nu la numãrul creditorilor.
    Având în vedere aceste considerente, Curtea a reţinut cã, potrivit art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, judecãtorulsindic confirmã, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de creditorul ce deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor, iar, în conformitate cu prevederile alin. (3) al art. 19 din aceeaşi lege, ceilalţi creditori pot contesta la judecãtorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia creditorului care deţine cel puţin 50%, prevãzutã la alin. (2^1), în termen de 3 zile de la data publicãrii acesteia în Buletinul procedurilor de insolvenţã. Prin urmare, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 19 alin. (2^1) din Legea nr. 85/2006 nu contravin prevederilor art. 21 din Legea fundamentalã.
    De asemenea, prin Decizia nr. 900 din 16 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009, Curtea a statuat cã, deşi adunarea creditorilor desemneazã administratorul judiciar sau lichidatorul, stabilindu-i şi remuneraţia, sau confirmã administratorul judiciar ori lichidatorul desemnat provizoriu de cãtre judecãtorul-sindic, acest fapt nu poate avea ca o consecinţã încãlcarea principiului potrivit cãruia justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege, consacrat prin art. 126 alin. (1) din Constituţie, deoarece aceastã desemnare este confirmatã de judecãtorul-sindic prin încheiere, iar ceilalţi creditori pot contesta decizia de desemnare la judecãtorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în condiţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006. Prin Decizia nr. 572 din 14 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, Curtea a mai statuat cã reglementarea atribuţiilor administratorului judiciar şi ale lichidatorului nu atrag restrângerea accesului la justiţie.
    Mai mult, prin Decizia nr. 271 din 16 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 20 aprilie 2010, Curtea a stabilit cã judecãtorul-sindic poate controla mãsura înlocuirii lichidatorului sau administratorului judiciar dispusã de adunarea creditorilor ori de creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor numai pentru motive de legalitate. O asemenea limitare a controlului judecãtoresc ţine de specificul procedurii insolvenţei, mai precis de rolul crescut pe care creditorii trebuie sã îl deţinã în procesul de urmãrire şi recuperare a creanţelor lor. În schimb, în temeiul art. 11 lit. d) din lege, judecãtorul-sindic are competenţa de a înlocui, pentru motive temeinice, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul.
    Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
    Totodatã, Curtea reţine cã cele stabilite în deciziile menţionate sunt valabile mutatis mutandis şi în privinţa dispoziţiilor art. 19 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 85/2006.
    Distinct de cele de mai sus, Curtea observã cã dispoziţiile legale criticate nu prevãd nici explicit şi nici implicit posibilitatea creditorului/creditorilor majoritari de a avansa o remuneraţie disproporţionatã pentru administratorul judiciar. De altfel, practic, dacã s-ar avansa o remuneraţie disproporţionatã, s-ar ajunge la situaţia ca nici creditorul în cauzã sã nu îşi poatã recupera creanţa. Mai mult, în temeiul art. 11 lit. d) din lege, judecãtorul-sindic are competenţa de a înlocui, pentru motive temeinice, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul. Deci, chestiunea opusã Curţii de cãtre autorul excepţiei vizeazã mai degrabã o situaţie ipoteticã decât conţinutul normativ al textului de lege criticat, astfel încât nu se poate reţine aplicabilitatea în speţã a art. 44 din Constituţie.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2), (2^1) şi (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Ţura Armada Victoria în Dosarul nr. 7.817/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 aprilie 2011.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                            Magistrat-asistent-şef,
                                  Benke Karoly

                                      ----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016