Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 434 din 10 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , art. 25 din Legea arendarii nr. 16/1994 si art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 7 iunie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, <>art. 25 din Legea arendãrii nr. 16/1994 şi <>art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Leader International" - S.A. în Dosarul nr. 622/2006 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 622/2006, Tribunalul Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, <>art. 25 din Legea arendãrii nr. 16/1994 şi <>art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 .
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Leader International" - S.A. într-o cauzã având ca obiect judecarea acţiunii civile având ca obiect constatarea nulitãţii absolute a unui titlu de proprietate.
În motivarea excepţiei se susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât "prin aceste texte s-au realizat o expropriere forţatã a proprietarilor investiţiilor aflate pe terenurile agricole" şi o "decapitalizare brutalã şi neconstituţionalã a societãţilor comerciale". Se mai susţine cã prin textele criticate "s-a instituit un regim privilegiat pentru persoanele beneficiare ale legilor fondului funciar" şi cã "prin reconstituirea dreptului de proprietate pe terenurile care se aflau în exploatarea societãţilor comerciale s-a realizat o expropriere a investiţiilor de pe aceste terenuri, care în majoritatea cazurilor aveau o valoare mai mare decât a terenului, fãrã ca în prealabil sã se acorde o dreaptã şi prealabilã despãgubire".
Tribunalul Constanţa - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã actele normative criticate au un caracter reparatoriu în materia proprietãţii şi nu contravin principiului constituţional al egalitãţii în faţa legii. Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale privind proprietatea privatã, instanţa apreciazã cã aceste susţineri vizeazã interpretarea şi aplicarea legii de cãtre instanţele judecãtoreşti.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã prevederile legale criticate reglementeazã proceduri şi etape aplicabile în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele îndreptãţite, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere dreptului de proprietate al persoanelor juridice asupra investiţiilor efectuate pe teren.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile <>art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, <>art. 25 din Legea arendãrii nr. 16/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, şi <>art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 :
"(1) Persoanele fizice cãrora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul art. 37, persoanele cãrora li s-au stabilit drepturi la institutele şi staţiunile de cercetare agricole şi la regiile autonome cu profil agricol, potrivit <>Legii nr. 46/1992 , precum şi persoanele care au calitatea de locatori, potrivit <>art. 25 din Legea arendãrii nr. 16/1994 , pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa de peste 10 ha de familie, pânã la limita suprafeţei prevãzute la <>art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 , indiferent dacã reconstituirea urmeazã sã se facã în mai multe localitãţi sau de la autori diferiţi, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevãzute la art. 9 din prezenta lege.
(2) Persoanele prevãzute la alin. (1), cãrora li s-a stabilit dreptul în acţiuni, în limita suprafeţei de pânã la 10 ha în echivalent arabil, pot face cerere, în cazul în care prin aplicarea coeficientului de echivalare, prevãzut în regulamentul aprobat de <>Hotãrârea Guvernului nr. 131/1991 , suprafaţa de teren putea depãşi, ca echivalenţã, 10 ha teren arabil, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevãzute la art. 9 alin. (3)-(9).";
- <>Art. 25 din Legea arendãrii nr. 16/1994 , modificat şi completat prin articolul unic din <>Legea nr. 58/1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 21 iunie 1995: "Persoanele fizice, cãrora le-a fost stabilitã calitatea de acţionar în baza prevederilor <>art. 36 din Legea nr. 18/1991 , pot opta, pânã la data de 1 octombrie 1995, pentru calitatea de locator, în condiţiile legii.
Societãţile comerciale agricole vor încunoştinţa în scris, pânã la data de 1 septembrie 1995, pe acţionarii care nu şi-au manifestat opţiunea în sensul prevederilor alin. 1, despre termenul limitã pentru comunicarea opţiunii.
Contractul de locaţiune se încheie, pentru perioada minimã de arendare prevãzutã la art. 7 alin. 2, între societatea comercialã care deţine terenul în cauzã şi persoana fizicã care a optat pentru calitatea de locator, începând cu primul an agricol ulterior înregistrãrii opţiunii scrise.
Pânã la expirarea perioadei prevãzute la art. 7 alin. 2, comisia judeţeanã va emite titlu de proprietate asupra terenului în echivalent arabil şi va pune în posesie persoanele îndreptãţite, în sole compacte, situate în limita perimetrului actual, stabilite pe ferme şi localitãţi.
Dupã expirarea perioadei minime de arendare, prevãzutã la art. 7 alin. 2, persoanele îndreptãţite potrivit alin. 1 pot exploata terenurile în mod liber, în calitate de proprietar.";
- <>Art. 4 din Legea nr. 1/2000 , modificat prin titlul VI, <>art. I punctele 4, 5 şi 6 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005: "(1) Pentru terenurile din extravilanul localitãţilor, foste proprietãţi ale persoanelor fizice şi juridice, care au trecut în proprietatea statului şi pe care se gãsesc instalaţii hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroamelioraţii, pe care se desfãşoarã activitãţi miniere de exploatare sau operaţiuni petroliere de dezvoltare-explorare şi exploatare, se restituie, în condiţiile legii, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora suprafeţe echivalente constituite din rezerva existentã la comisiile locale, iar în situaţia în care aceste suprafeţe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeaşi localitate sau din alte localitãţi, acceptate de foştii proprietari. În cazurile în care compensarea nu este posibilã se vor acorda despãgubiri foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, în condiţiile legii.
(1^1) Pentru terenurile foştilor proprietari persoane fizice sau juridice, inclusiv cooperative piscicole sau alte forme asociative prevãzute la art. 26 alin. (1), pe care s-au aflat, la data deposedãrii, amenajãri piscicole, sere sau plantaţii de hamei, de duzi, plantaţii viticole sau pomicole, în prezent proprietatea statului, restituirea se face pe vechile amplasamente, cu obligaţia de a le menţine destinaţia şi, acolo unde este cazul, unitatea şi funcţionalitatea.
(1^2) Pentru terenurile menţionate mai sus, pe care s-au efectuat de cãtre stat investiţii, neamortizate pânã la intrarea în vigoare a prezentei legi, foştii proprietari pot opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligaţia de a plãti statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizatã a investiţiei, dacã aceasta reprezintã mai mult de 30% din valoarea totalã a investiţiei la data intrãrii în vigoare a acestei legi, sau sã primeascã terenuri pe alte amplasamente, acceptate de aceştia, de aceeaşi categorie de folosinţã cu terenul pe care l-au predat ori despãgubiri.
(1^3) Pentru terenurile preluate de stat de pe care investiţiile au fost vândute cu respectarea legii, foştii proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat de aceştia, sau pentru despãgubiri plãtite fie de cãtre investitor, fie de cãtre stat.
(1^4) În cazul opţiunii pentru despãgubiri plãtite de investitori, foştii proprietari vor conveni cu investitorii, în termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a acestei legi sau de la data validãrii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, preţul terenului, care nu poate fi mai mic decât valoarea sa de piaţã, şi termenul de platã, care nu poate fi mai mare de 3 ani.
(1^5) Acordul va fi înregistrat la comisia judeţeanã care a validat cererea de reconstituire şi devine titlu executoriu pentru plata preţului dacã investitorul nu îşi respectã obligaţia de platã în termenul convenit. Din momentul înregistrãrii acordului, opţiunea pãrţilor este definitivã şi pãrţile nu mai pot opta pentru alte forme de reconstituire şi, respectiv, despãgubire.
Proprietarii se vor putea adresa statului, în condiţiile dispoziţiilor legale privind acordarea de despãgubiri de cãtre acesta, doar pentru acoperirea valorii investiţiilor preluate de stat odatã cu terenul pe care l-au avut în proprietate.
(1^6) Pânã la efectuarea plãţii, proprietarul investiţiei va plãti fostului proprietar al terenului o sumã, convenitã de pãrţi, care nu poate fi mai micã decât redevenţa plãtitã statului la momentul acordului şi nu va putea înstrãina în niciun mod investiţia sa, sub sancţiunea nulitãţii absolute.
(1^7) Proprietarii investiţiilor dobândesc dreptul de proprietate asupra terenului în momentul achitãrii integrale a contravalorii terenului.
(1^8) În situaţia în care nu se opteazã pentru despãgubiri plãtite de cãtre investitor, sau în situaţia în care fostul proprietar şi investitorul nu ajung la un acord în termenul menţionat la alin. (1^4), fostul proprietar va primi teren pe alt amplasament, acceptat de acesta, sau despãgubiri de la stat, atât pentru teren, cât şi pentru investiţiile dovedite la data preluãrii terenului, în condiţiile legii.
(1^9) În cazul realizãrii acordului prevãzut la alin. (1^4), pentru investiţiile dovedite la data preluãrii terenului, fostul proprietar primeşte despãgubiri de la stat, în condiţiile legii.
(2) În cazul în care investiţiile pentru care suprafaţa de teren a fost preluatã de stat nu au fost executate sau se aflã în stadiu de proiect, suprafaţa preluatã se restituie, la cerere, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, pe vechiul amplasament."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4) - Dreptul de proprietate privatã şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Analizând excepţia, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauzã şi cu o motivare identicã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 154 din 27 februarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2007, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã şi a reţinut cã textele de lege criticate reglementeazã modalitãţile şi etapele de reconstituire a dreptului de proprietate pentru persoanele cãrora li s-a stabilit fie calitatea de acţionar în baza <>art. 37 din Legea nr. 18/1991 , fie drepturi la institutele şi staţiunile de cercetare agricole şi la regiile cu profil agricol, potrivit <>Legii nr. 46/1992 , precum şi pentru persoanele care au calitatea de locator, potrivit <>art. 25 din Legea nr. 16/1994 . De asemenea, textele criticate reglementeazã situaţiile în care pe terenul ce face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate se aflã investiţii, precum şi modalitãţile de platã a investiţiilor neamortizate.
În decizia menţionatã, Curtea a statuat cã, în domeniul legilor fondului funciar, legiuitorul a optat pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, dacã acestea sunt libere, iar prin mãsurile privind reconstituirea dreptului de proprietate din domeniul funciar, stabilite de <>Legea nr. 247/2005 , legiuitorul a rãmas consecvent politicii de reconstituire a terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepţiile prevãzute de lege. Aceste mãsuri au ca finalitate, aşa cum rezultã din expunerea de motive la aceastã lege, "soluţionarea definitivã a problemei proprietãţii în sensul reparãrii unei mari nedreptãţi istorice".
Prin instituirea acestor reglementãri, legiuitorul a avut, de asemenea, în vedere respectarea principiului restitutio in integrum în deplinã concordanţã cu principiul garantãrii proprietãţii, prevãzut la art. 44. alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit cãruia "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular".
Atât soluţia pronunţatã în decizia menţionatã, cât şi considerentele acesteia sunt valabile şi în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine o schimbare a jurisprudenţei Curţii.
De altfel, şi în prezenta cauzã se constatã cã aspectele invocate de autorul excepţiei se referã de fapt la o soluţie legislativã ce ţine de competenţa exclusivã a legiuitorului, iar în ceea ce priveşte posibilele dificultãţi în aplicarea prevederilor de lege criticate, Curtea constatã cã acestea excedeazã contenciosului constituţional, fiind de competenţa instanţelor de judecatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , <>art. 25 din Legea arendãrii nr. 16/1994 şi <>art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Leader International - S.A." în Dosarul nr. 622/2006 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
