Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 11.677/62/2012/a1 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.234D/2014 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal răspunde, personal, autoarea excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei, care solicită admiterea acesteia, precizând că textul de lege criticat este lipsit de precizie şi previzibilitate, golind de conţinut dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, care prevede că, pentru persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat. Susţine că art. 16 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă conduce la abuzul judecătorilor în situaţia în care aceştia refuză scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru pe considerentul că sunt infime. Arată că, în cazul în care justiţiabilul are mai multe procese, apare ca o formă de discriminare între justiţiabili având aceeaşi situaţie materială, întrucât unii judecători vor admite cererea de ajutor public judiciar, iar alţii o vor respinge, în mod arbitrar, motivat de cuantumul infim al acesteia. De asemenea consideră că textul de lege criticat determină judecătorul să se antepronunţe, întrucât în cazul în care acesta a apreciat că justiţiabilul a introdus o cerere abuzivă, pe tot parcursul procesului va avea aceeaşi impresie. Invocă şi hotărârile din 20 mai 2008 şi 18 decembrie 2008, pronunţate în cauzele Santo Pinto împotriva Portugaliei şi Unedict împotriva Franţei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că o lege trebuie să fie precisă şi previzibilă, să nu introducă paralelisme şi să aibă vocaţia de a respecta drepturile fundamentale ale omului. Depune la dosar note scrise în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi adeverinţe de venit pentru anii 2014 şi 2015 eliberate de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că îşi menţine valabilitatea jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, amintind, exemplificativ, deciziile nr. 264 din 24 februarie 2009 şi nr. 426 din 24 octombrie 2013. Precizează, totodată, că, în realitate, criticile formulate reprezintă probleme de aplicare a dispoziţiilor de lege supuse controlului de constituţionalitate. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 13 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 11.677/62/2012/a1, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare formulate împotriva unei încheieri prin care i-a fost respinsă solicitarea de acordare a ajutorului public judiciar. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că prevederile art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 lipsesc de efect art. 8 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, care dispune imperativ că ajutorul judiciar se avansează în întregime de către stat, aşadar indiferent de cuantumul taxei judiciare de timbru care trebuie achitată, chiar şi în ipoteza în care aceasta este apreciată de judecător ca infimă, situaţie în care acesta respinge cererea de scutire de la plata acestei taxe. Arată că prevederile art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt lipsite de previzibilitate şi claritate, întrucât nu pot fi cuantificate sintagme precum cerere/solicitare abuzivă, cost disproporţionat, taxă în cuantum infim. De asemenea, textul de lege criticat conduce la o antepronunţare a judecătorului, care, înainte de judecata pe fond, trebuie să aprecieze, în soluţionarea cererii de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, cu privire la existenţa unui interes legitim pe care solicitantul îl apără şi cu privire la împrejurarea dacă acţiunea introdusă contravine ordinii publice şi celei constituţionale. Aşadar, judecătorul îşi exprimă părerea chiar asupra acţiunii sau a căii de atac pe care urmează să o judece în viitor. Susţine că se încalcă şi principiul egalităţii, întrucât persoane cu acelaşi grad de vulnerabilitate financiară, aflate sub pragul sărăciei extreme, sunt supuse unui tratament diferit după cum judecătorul apreciază cuantumul taxei de la plata căreia se solicită scutirea ca fiind infim sau nu, în primul caz cererea fiind considerată abuzivă. Autoarea excepţiei invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a arătat că legislaţia trebuie să fie coerentă, să evite paralelismul legislativ şi să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale (hotărârile din 20 mai 2008, 18 decembrie 2008 şi 20 ianuarie 2009, pronunţate în cauzele Santo Pinto împotriva Portugaliei, Unedict împotriva Franţei şi Katz împotriva României). 7. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile din Constituţie invocate, ci instituie garanţii pentru evitarea abuzului procesual. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Avocatul Poporului consideră că reglementarea criticată este constituţională, reiterând, în susţinerea acestui punct de vedere, cele reţinute de Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 374 din 26 iunie 2014. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei şi notele scrise depuse de aceasta, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, care au următorul conţinut: "Ajutorul public judiciar poate fi refuzat când este solicitat abuziv, când costul său estimat este disproporţionat faţă de valoarea obiectului cauzei, precum şi atunci când acordarea ajutorului public judiciar nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim ori se solicită pentru o acţiune care contravine ordinii publice sau celei constituţionale". 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi art. 21 alin. (1)-(3) care garantează accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, prin Decizia nr. 426 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 15 noiembrie 2013, a reţinut că ajutorul public judiciar în materie civilă este un sprijin acordat de stat pentru persoanele fizice care sunt sau care urmează să devină parte într-un litigiu aflat pe rolul instanţelor ori al altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale, legiuitorul propunându-şi să reglementeze această instituţie ca o formă de asistenţă acordată de stat în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil şi garantării accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti ori a altor titluri executorii. 15. Curtea a apreciat că, prin reglementarea cadrului legal al ajutorului public judiciar, se urmăreşte asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie, prin stabilirea anumitor condiţii, minime şi rezonabile. Astfel, prin Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, a constatat că stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a acestuia, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie. 16. Aceste consideraţii sunt în concordanţă şi cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, în jurisprudenţa sa, a subliniat că dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu obligă la acordarea de ajutor judiciar în toate contestaţiile în materie civilă (Hotărârea din 26 februarie 2002, pronunţată în Cauza Essaadi împotriva Franţei, paragraful 30). 17. Textul de lege supus controlului de constituţionalitate în cauza de faţă stabileşte reperele pe care judecătorul cauzei - care, potrivit art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, este competent să soluţioneze şi cererea de acordare a ajutorului public judiciar - trebuie să le aibă în vedere atunci când apreciază cu privire la acordarea acestuia. Astfel, dispoziţiile de lege criticate stabilesc că ajutorul public judiciar poate fi refuzat atunci când este solicitat abuziv, când costul său estimat este disproporţionat faţă de valoarea obiectului cauzei, precum şi atunci când acordarea ajutorului public judiciar nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim ori se solicită pentru o acţiune care contravine ordinii publice sau celei constituţionale. 18. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt lipsite de previzibilitate şi claritate, întrucât caracterul abuziv al cererii ori costul disproporţionat nu pot fi cuantificate. Tot astfel, poate fi subiectivă calificarea ca infimă a taxei judiciare de timbru de la plata căreia se solicită scutirea. 19. Curtea observă că analiza acestor caracteristici este lăsată judecătorului care va aprecia - în funcţie de criterii obiective pe care le va identifica în fiecare situaţie în parte - în ce măsură sunt întrunite condiţiile impuse prin textul de lege criticat. Din această perspectivă, textul de lege criticat este în acord cu cele subliniate de fosta Comisie Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că un sistem de asistenţă judiciară nu poate funcţiona fără instituirea unui mecanism care să permită selecţionarea cauzelor susceptibile de a beneficia de acesta (a se vedea, de exemplu, deciziile din 10 iulie 1980 şi din 10 ianuarie 1991, pronunţate în Cauza X. împotriva Regatului Unit, respectiv în Cauza Ange Garcia împotriva Franţei). 20. În ceea ce priveşte calitatea legii, respectiv claritatea şi previzibilitatea acesteia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Rekvenyi împotriva Ungariei, paragraful 34, că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării. 21. Totodată, prin Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că însemnătatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul prevederii legale, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi (a se vedea şi Hotărârea din 28 martie 1990, pronunţată în Cauza Groppera Radio AG şi alţii împotriva Elveţiei, paragraful 68). Instanţa europeană a mai reţinut că, dat fiind principiul generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a remarcat că "una din tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive şi că numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie". 22. Ţinând cont de aceste consideraţii, Curtea constată că prevederile art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 îndeplinesc condiţiile de claritate şi previzibilitate, norma criticată oferind judecătorului suficiente repere pentru a se pronunţa în mod judicios asupra cererii de acordare a ajutorului public judiciar. De altfel, aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, trebuie avută în vedere şi funcţia decizională acordată instanţelor, care are ca rol, alături de altele, şi îndepărtarea îndoielilor ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent (Decizia nr. 725 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 13 august 2012). 23. Autoarea prezentei excepţii mai susţine că textul de lege criticat conduce la o antepronunţare a judecătorului, care, înainte de judecata pe fond, trebuie să se pronunţe, în soluţionarea cererii de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, cu privire la existenţa unui interes legitim pe care solicitantul îl apără şi cu privire la împrejurarea dacă acţiunea introdusă contravine ordinii publice şi celei constituţionale. Curtea observă, sub acest aspect, că aprecierea existenţei interesului legitim al solicitantului va fi făcută de judecător fără să intre în analiza fondului cauzei, ci procedând la o verificare în abstract a datelor cauzei. Tot astfel, nici în ce priveşte condiţia ca acţiunea să nu contravină ordinii publice sau celei constituţionale nu se poate susţine că judecătorul s-ar antepronunţa, întrucât asemenea caracteristici sunt evidente, pentru constatarea existenţei acestora nefiind necesară o analiză a fondului cauzei. 24. De asemenea, autoarea excepţiei arată că, în opinia sa, este încălcat şi principiul egalităţii, întrucât persoane cu acelaşi grad de vulnerabilitate financiară, aflate sub pragul sărăciei extreme, sunt supuse unui tratament diferit după cum judecătorul apreciază cuantumul taxei de la plata căreia se solicită scutirea ca fiind infim sau nu, în primul caz cererea fiind considerată abuzivă. În ce priveşte această critică, Curtea observă că pretinsa inegalitate nu izvorăşte din textul de lege supus controlului de constituţionalitate, ci din realitatea constatată de judecător, din situaţia de fapt căruia textul de lege îi este aplicabil, astfel că nu se poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 11.677/62/2012/a1 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu --------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
