Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 433 din 3 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Ecaterina Angela Muscalul în Dosarul nr. 13.643/62/2010 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.382D/2011. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 8 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 13.643/62/2010, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Ecaterina Angela Muscalul într-o cauzã ce are ca obiect anularea unui act administrativ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea excepţiei susţine cã ordonanţa de urgenţã contravine prevederilor constituţionale ale art. 1, 61, 67, 73, 74, 78, 108, 115 şi 139. Potrivit art. 4 din Codul fiscal, dispoziţiile acestuia se modificã sau se completeazã numai prin lege, astfel cã ordonanţa de urgenţã este neconstituţionalã. De asemenea, aratã cã sunt nenumãrate cazurile în care Guvernul a modificat dispoziţiile Codului fiscal prin intermediul ordonanţelor de urgenţã. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul aratã cã, în ceea ce priveşte eventuala încãlcare a prevederilor art. 139 din Constituţie, instanţa de contencios constituţional a reţinut, prin Decizia nr. 131 din 1 februarie 2011, cã regula generalã în materia impozitelor şi taxelor este cuprinsã în art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". De asemenea, potrivit art. 56 din Constituţie, contribuţia cetãţenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentalã a acestora, neputându-se reţine, în consecinţã, cã prin stabilirea pe cale legalã a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane. În legãturã cu celelalte prevederi constituţionale invocate, se aratã cã autoarea excepţiei nu motiveazã pretinsa neconstituţionalitate, nefiind îndeplinite astfel exigenţele prevãzute la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile criticate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 139, care atribuie exclusiv legiuitorului dreptul de a stabili impozite, taxe şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale asigurãrilor sociale. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate prin raportare la prevederile art. 78 din Constituţie, aratã cã aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu sunt de naturã sã aducã atingere regulilor constituţionale privind intrarea în vigoare a legii. În continuare, se reţine cã prevederile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 53, 61, 67, 73, 74, 108 şi 115 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Constituţie nu au incidenţã în cauzã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 30 iunie 2010. Ordonanţa a fost aprobatã prin Legea nr. 88/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 10 iunie 2011. Textul criticat are urmãtorul conţinut: "Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã se aplicã începând cu 1 iulie 2010." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 61 referitor la rolul şi structura Parlamentului, art. 67 referitor la actele juridice şi cvorumul legal, art. 73 referitor la categoriile de legi, art. 74 referitor la iniţiativa legislativã, art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii, art. 108 referitor la actele Guvernului, art. 115 alin. (1) şi (4) referitor la delegarea legislativã şi art. 139 referitor la impozite, taxe şi alte contribuţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte critica potrivit cãreia se realizeazã o neconcordanţã între prevederile legale ale Codului fiscal şi cele ale ordonanţelor de urgenţã criticate, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã. Astfel, în jurisprudenţa sa constantã, instanţa de contencios constituţional a statuat cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 1, 61, 67, 73, 74, 78, 108, 115 şi 139, Curtea constatã cã autoarea excepţiei nu formuleazã o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, ci precizeazã doar cã Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal a fost modificatã de numeroase ori prin ordonanţe de urgenţã. Prin urmare, excepţia nu este motivatã, nefiind respectate dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate". În mod constant, jurisprudenţa instanţei constituţionale a stabilit cã sesizãrile de neconstituţionalitate adresate Curţii fãrã a fi motivate trebuie respinse ca inadmisibile, Curtea neputându-se substitui subiectelor îndreptãţite sã o sesizeze, întrucât ar exercita un control din oficiu, ceea ce este contrar sistemului nostru constituţional. Aşa fiind, Curtea va respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Ecaterina Angela Muscalul în Dosarul nr. 13.643/62/2010 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilã, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 mai 2012.
