Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 433 din 18 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, aprobata cu modificari prin Legea nr. 295/2002
Nicolae Popa - preşedinte Costicã Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Florentina Baltã - procuror Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Biometric România Comimpex" S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 647/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã. La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat, lipsind partea Societatea Comercialã Dade Behring Austria GmbH, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, arãtând cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o veritabilã dictaturã a creditorilor. Art. 8 din aceastã ordonanţã nu precizeazã dacã cererea în anulare pe care o reglementeazã este sau nu o cale de atac, ceea ce genereazã în practicã situaţii în care anumite instanţe calificã respectiva cerere drept o cale de atac, iar alte instanţe o considerã ca fãcând parte din procedura necontencioasã. Aratã, de asemenea, cã textul criticat nu instituie un control judecãtoresc efectiv şi nu indicã probele care pot fi administrate, ceea ce poate duce la admiterea unei cereri nemotivate de emitere a ordonanţei cu somaţia de platã, în contradicţie cu exigenţele asigurãrii unui proces echitabil. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã prevederile <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin <>Decizia nr. 252 din 17 septembrie 2002 Curtea constatând cã acest text este conform cu Legea fundamentalã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 24 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 647/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Biometric România Comimpex" - S.R.L. din Bucureşti. În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine cã, prin <>art. 8, Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a introdus o nouã cale de atac, respectiv cererea în anulare, dar nu a reglementat-o în ceea ce priveşte motivele pentru care se exercitã aceastã cale de atac. Nereglementarea procedurii de judecatã este contrarã prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, iar lipsa reglementãrii legale face ca judecãtorii sã nu cunoascã legea cãreia se supun, în conformitate cu art. 123 alin. (2) din Legea fundamentalã. Dispoziţiile legale criticate nu respectã nici prevederile art. 128 din Constituţie, deoarece nu stabilesc limitele în cadrul cãrora se exercitã controlul judecãtoresc. De asemenea, nu sunt respectate, în opinia autorului excepţiei, nici prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât lipsa reglementãrii legale nu face posibilã judecarea echitabilã a cauzei. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât "Faptul cã aceastã ordonanţã prevede o nouã cale de atac, respectiv cererea în anulare care este numai la îndemâna debitorului şi nu sunt reglementate în mod expres motivele pentru care se exercitã aceasta, nu înseamnã cã acest act normativ încalcã prevederile Constituţiei", iar pe de altã parte, pentru cã "s-a urmãrit simplificarea procedurii judiciare în situaţii strict prevãzute de lege, nu este necesar sã se reglementeze în mod expres motivele de admisibilitate a cererii în anulare, judecãtorul urmând a verifica numai dacã sunt întrunite cerinţele emiterii somaţiei de platã". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu îngrãdeşte drepturile procesuale ale pãrţilor ce decurg din principiile constituţionale invocate, iar potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, reglementarea procedurii de judecatã constituie dreptul exclusiv al legiuitorului. De altfel, Curtea Constituţionalã, prin numeroase decizii, a statuat asupra constituţionalitãţii <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 , inclusiv a dispoziţiilor art. 8. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Aceste dispoziţii au urmãtorul conţinut: Art. 8: "(1) Împotriva ordonanţei prevãzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acesteia. (2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã. (3) Cererea în anulare se depune la instanţa unde funcţioneazã judecãtorul care a dat ordonanţa. Aceasta, dacã nu constatã propria competenţã, va trimite dosarul instanţei competente potrivit alin. (2). (4) Dacã instanţa învestitã admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotãrâre irevocabilã. Prevederile art. 7 se aplicã în mod corespunzãtor. (5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare poate fi atacatã cu recurs în termen de 30 de zile." Conform susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 123 alin. (2), art. 125 alin. (3) şi art. 128, devenite art. 124 alin. (3), art. 126 alin. (2) şi art. 129 în urma revizuirii şi republicãrii Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003: - Art. 124 alin. (3): "Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii."; - Art. 126 alin. (2): "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege."; - Art. 129: "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul acesteia nu criticã norma juridicã pentru faptul cã înţelesul sãu ar fi contrar Constituţiei, ci omisiunea legiuitorului de a fi reglementat concret şi în mod expres procedura de urmat în cazul cererii în anulare formulate împotriva ordonanţei cu somaţia de platã. Chiar dacã omisiunea de reglementare ori caracterul incomplet al acesteia ar fi reale, suplinirea lipsei de reglementare nu intrã în atribuţiile Curţii Constituţionale care, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "se pronunţã numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului".
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Biometric România Comimpex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 647/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mãdãlina Ştefania Diaconu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
