Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 432 din 7 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, precum si a ordonantei de urgenta in ansamblul sau
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 358 din 23 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicatã de Crina Roşan şi alţii în Dosarul nr. 21.694/300/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.283D/2010.
La apelul nominal rãspunde, pentru partea Universitatea de Vest din Timişoara, consilier juridic cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 3.512D/2010 şi nr. 4.414D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009, excepţie ridicatã de Ion Marcel Constantin şi alţii, precum şi de Judecãtoria Piteşti - Secţia civilã, din oficiu, în dosarele nr. 22.911/299/2009 şi nr. 7.334/280/2010 ale Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilã şi Judecãtoriei Piteşti - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde, pentru Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, consilier juridic cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.512D/2010 şi nr. 4.414D/2010 la Dosarul nr. 3.283D/2010.
Reprezentantul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.512D/2010 şi nr. 4.414D/2010 la Dosarul nr. 3.283D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã şi menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 23 iunie 2010, 9 februarie 2010 şi 21 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 21.694/300/2009, nr. 22.911/299/2009 şi nr. 7.334/280/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilã şi Judecãtoria Piteşti - Secţia civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicatã de Crina Roşan şi alţii, Ion Marcel Constantin şi alţii, precum şi de Judecãtoria Piteşti - Secţia civilã, din oficiu, în cauze având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva respingerii cererii de încuviinţare a executãrii silite, a plângerii introduse împotriva refuzului executorului judecãtoresc de punere în executare a unei sentinţe, unor contestaţii la executare, respectiv soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate din punct de vedere al neconstituţionalitãţii extrinseci, se aratã cã adoptarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 nu a fost justificatã de existenţa unei situaţii extraordinare, ci de implicaţiile financiare legate de punerea în executare a hotãrârilor judecãtoreşti. În acest sens, se aratã cã sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele care au fundamentat deciziile Curţii Constituţionale nr. 784 din 12 mai 2009 şi nr. 104 din 20 ianuarie 2009.
În privinţa neconstituţionalitãţii intrinseci, se susţine cã sunt încãlcate prevederile art. 1 alin. (4) şi art. 21 din Constituţie, prin prelungirea de cãtre legiuitor, în mod nejustificat, a plãţii sumelor stabilite în titluri executorii.
Se susţine, de asemenea, cã dispoziţiile legale criticate încalcã art. 16 şi art. 44 din Constituţie prin crearea unei inegalitãţi între stat şi particulari în ceea ce priveşte regimul executãrii silite asupra fondurilor bãneşti şi prin excluderea posibilitãţii aplicãrii dreptului comun în raport cu autoritãţile şi instituţiile publice debitoare. Se mai apreciazã cã statul debitor nu poate folosi dreptul sãu de iniţiativã legislativã pentru a-şi crea o situaţie mai favorabilã care sã împiedice creditorii sã îşi valorifice titlurile executorii pe care le au împotriva acestuia. Totodatã, se aratã cã se creeazã o vãditã discriminare între creditorii bugetari ai unor drepturi de naturã salarialã şi ceilalţi creditori salariaţi aflaţi în situaţii similare.
Având în vedere cele de mai sus, se apreciazã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 53 din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã şi Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este întemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009. Însã, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, pe lângã criticile punctuale ce priveşte textele sus-menţionate, autorii excepţiei fac şi o criticã extrinsecã a ordonanţei de urgenţã, astfel încât, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urmeazã a se pronunţa asupra constituţionalitãţii atât a art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009, cât şi asupra ordonanţei de urgenţã în ansamblul sãu. Textele criticate punctual au urmãtorul cuprins:
- Art. 1: "(1) Plata sumelor prevãzute prin hotãrâri judecãtoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de naturã salarialã stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pânã la data de 31 decembrie 2009, se va realiza dupã o procedurã de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plãteşte 34% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plãteşte 33% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plãteşte 33% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenelor prevãzute la alin. (1) şi (1^1) orice procedurã de executare silitã se suspendã de drept.
(3) Sumele prevãzute la alin. (1) şi (1^1), plãtite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţã, se actualizeazã cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statisticã.
(4) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţã, prin sectorul bugetar se înţelege autoritãţile şi instituţiile publice a cãror finanţare se asigurã astfel:
a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurãrilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupã caz;
b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurãrilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupã caz;
c) integral din venituri proprii".
- Art. 3: "Plãţile restante la sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 76/2009, şi a prevederilor Ordinului ministrului justiţiei, al ministrului economiei şi finanţelor, al preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1.859/C/2.484/26.650/131/3.774/C/2008 privind modalitatea de eşalonare a plãţii sumelor prevãzute în titlurile executorii emise pânã la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei se executã cu respectarea prevederilor art. 1 şi 2".
Ca urmare a abrogãrii alin. (1^1) al art. I, prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 45/2010, referirile alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol la acest alineat au rãmas fãrã obiect.
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi ale art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativã. Totodatã, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã urmãtoarele:
Prin mai multe decizii, respectiv Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, Decizia nr. 713 din 25 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 714 din 25 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 24 iunie 2010, Decizia nr. 823 din 22 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 30 august 2010, sau Decizia nr. 1.151 din 28 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Curtea a constatat constituţionalitatea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 în raport cu critici identice de neconstituţionalitate.
I. Cu acele ocazii, referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecã, Curtea a arãtat cã acestea sunt neîntemeiate, întrucât, "raportat la cauza de faţã, [...] Guvernul a motivat situaţia extraordinarã ca fiind determinatã de:
- dificultãţile întâmpinate cu privire la executarea hotãrârilor judecãtoreşti având ca obiect drepturi de naturã salarialã stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar,
- influenţa substanţialã asupra bugetului de stat pe anul 2009 pe care o are executarea, în condiţiile dreptului comun, a titlurilor executorii,
- necesitatea menţinerii echilibrelor bugetare şi, în mod implicit, nerespectarea angajamentelor interne şi internaţionale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar".
Având în vedere jurisprudenţa sa cu privire la art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea a analizat fiecare dintre aceste motive invocate de Guvern, pentru a stabili dacã implicaţiile financiare legate de punerea în executare a hotãrârilor judecãtoreşti, în situaţia datã, se circumscriu situaţiei extraordinare sau unor elemente de oportunitate.
Curtea a constatat cã, în anumite situaţii extreme, precum în cea de faţã, implicaţiile financiare legate de punerea în executare a hotãrârilor judecãtoreşti se pot constitui într-o situaţie extraordinarã în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, în condiţiile în care asemenea mãsuri sunt motivate, în mod fundamentat, de apãrarea stabilitãţii economice a statului român. O atare situaţie extraordinarã, în mod evident, are un caracter temporar, regula în aceastã materie fiind executarea hotãrârilor judecãtoreşti în conformitate cu dreptul comun în materie, respectiv Codul de procedurã civilã sau Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de platã ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, dupã caz, chiar dacã debitor este statul. Altfel, Guvernul nu poate uza de reglementarea, în viitor, în mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la dreptul comun atunci când statul este debitor; este sarcina statului sã gãseascã soluţii pentru executarea conformã a hotãrârilor judecãtoreşti, potrivit dreptului comun. În caz contrar, nu ar mai exista o situaţie extraordinarã în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, ci, mai degrabã, s-ar pune în evidenţã elemente de oportunitate legislativã.
II. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecã, Curtea a constatat, prin aceleaşi decizii, cã şi acestea sunt neîntemeiate, pentru urmãtoarele motive:
"Nu se poate reţine existenţa niciunei discriminãri între debitori, în sensul cã statul ca debitor şi-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveşte executarea hotãrârilor judecãtoreşti.
[...] în cauza de faţã, astfel cum s-a arãtat şi mai sus, mãsura contestatã urmãreşte un scop legitim - asigurarea stabilitãţii economice a ţãrii - şi pãstreazã un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonatã a hotãrârilor judecãtoreşti în cauzã. Astfel, situaţia particularã ivitã şi motivatã prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamã o diferenţã evidentã de tratament juridic. [...]."
Cu privire la invocarea art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil, Curtea reţine cã, potrivit jurisprudenţei sale - Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, - "procesul civil parcurge douã faze: judecata şi executarea silitã, aceasta din urmã intervenind în cazul hotãrârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în mãsura în care debitorul nu îşi executã de bunãvoie obligaţia". Însã, aşa cum s-a arãtat şi mai sus, actul normativ criticat este o mãsurã de naturã sã întãreascã finalitatea procesului judiciar, în sensul cã reprezintã un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa. Faptul cã acesta îşi executã creanţa într-o perioadã de 3 ani nu reprezintã o duratã excesivã a executãrii unei hotãrâri judecãtoreşti, datoritã caracterului sistemic al problemelor apãrute în legãturã cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. De altfel, chiar şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, soluţionând cererea nr. 60858/00 şi pronunţând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat cã un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotãrâri judecãtoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vãditã de fonduri a unitãţii militare debitoare. Totodatã, prin Hotãrârea din 7 iunie 2002, pronunţatã în Cauza Burdov împotriva Rusiei, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a apreciat cã o autoritate statalã nu ar putea sã invoce lipsa de lichiditãţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare. Or, în cauza de faţã, Guvernul român nu numai cã nu refuzã executarea hotãrârilor judecãtoreşti, ci se obligã la plata eşalonatã a sumelor prevãzute prin acestea. Executarea eşalonatã a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bãneşti nu este interzisã în niciun mod de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altã modalitate de executare, fãrã ca acest lucru sã însemne cã este singura şi unica posibilã modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica.
Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã despãgubirea recunoscutã printr-o decizie definitivã şi executorie constituie un bun în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale; neexecutarea plãţii într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca şi faptul cã lipsa de lichiditãţi nu poate justifica un asemenea comportament [Hotãrârea din 19 octombrie 2010, pronunţatã în Cauza Ambruosi împotriva Italiei, precum şi hotãrârile din 7 mai 2002 şi 15 ianuarie 2009, pronunţate în cauzele Burdov împotriva Rusiei şi Burdov (2) împotriva Rusiei]. Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţã criticate, nu neagã existenţa şi întinderea despãgubirilor constatate prin hotãrâri judecãtoreşti şi nu refuzã punerea în aplicare a acestora. Mãsura criticatã este mai degrabã una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate.
Având în vedere toate aceste considerente şi ţinând cont de împrejurarea cã, deşi ulterior pronunţãrii Deciziei nr. 188 din 2 martie 2010, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 45/2010 în sensul reeşalonãrii plãţii sumelor respective în perioada 2012-2014, Curtea constatã cã atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea în continuare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevãzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, precum şi a ordonanţei de urgenţã în ansamblul sãu, excepţie ridicatã de Crina Roşan şi alţii, Ion Marcel Constantin şi alţii, precum şi de Judecãtoria Piteşti - Secţia civilã, din oficiu, în dosarele nr. 21.694/300/2009, nr. 22.911/299/2009 şi nr. 7.334/280/2010 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilã şi Judecãtoriei Piteşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
