Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 431 din 24 octombrie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 768 din 10 decembrie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Coca Marina Creţu (Ranga) în Dosarul nr. 11.530/2/2010* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 445D/2013.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de autorul excepţiei, prin care solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, şi în subsidiar, ca neîntemeiată. Astfel, precizează că excepţia de neconstituţionalitate se axează pe dezvoltarea unor pretinse contradicţii între art. 2 lit. b) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi celelalte norme cuprinse în acelaşi articol al ordonanţei de urgenţă menţionate, aspect care excedează controlului de constituţionalitate. În sensul caracterului neîntemeiat al excepţiei susţine că prevederile de lege criticate reprezintă o opţiune a legiuitorului justificată de importanţa contribuţiei la desfăşurarea activităţii organelor Securităţii statului, constând în punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu deţinut.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care precizează că prevederile de lege criticate sunt redactate cu suficientă claritate, astfel încât instanţa judecătorească, chemată a soluţiona acţiunea în constatare, poate aprecia, în concret, cu privire la stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii, în cazul persoanei verificate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 11.530/2/2010*), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Excepţia a fost ridicată de Coca Marina Creţu (Ranga) întro cauză având ca obiect o acţiune în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, întemeiată pe Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că, prin ignorarea adevăratei intenţii a legiuitorului, se ajunge la o "interpretare cazuală" realizată de instanţa judecătorească, astfel încât, punând semnul egalităţii între angajamentul de colaborare şi desfăşurarea de activităţi prin care s-au suprimat ori îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, scopul actului normativ este deturnat.
Totodată, arată că prevederile de lege criticate nu sunt clare, creând premisele unei forme de răspundere morală şi juridică pentru simpla legătură cu serviciile de informaţii, fără vinovăţie şi fără a exista o faptă de încălcare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De asemenea, contrar dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, prevederile art. 2 lit. b) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 permit instanţei judecătoreşti ca, soluţionând acţiunea în constatare, în absenţa altor probe legale, pertinente şi concludente, să se pronunţe exclusiv pe baza copiilor certificate ale documentelor din arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Astfel, persoana verificată, în cazul în care se află în imposibilitatea obiectivă de a propune alte probe în apărarea sa, nu are beneficiul unei proceduri contradictorii.
În fine, susţine că prevederile de lege criticate dau naştere la contradicţii în raport cu celelalte norme cuprinse în art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.
În susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 şi nr. 672 din 26 iunie 2012.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că, în speţă, nu este vorba de o neclaritate a normelor criticate, soluţia legislativă fiind justificată pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii. Punerea benevolă la dispoziţia Securităţii a unui spaţiu deţinut de o persoană este considerată de legiuitor ca o înlesnire a culegerii de informaţii. Faţă de invocarea dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, instanţa judecătorească consideră că această critică de neconstituţionalitate nu poate fi susţinută în cazul unor prevederi străine de materia penală. Totodată, criticile formulate de autorul excepţiei prin prisma unor contradicţii între diferite prevederi de lege nu reprezintă, în sine, o problemă de constituţionalitate. Invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 953 din 12 iulie 2011, nr. 530 din 9 aprilie 2009, nr. 815 din 19 mai 2009 şi nr. 1.502 din 10 noiembrie 2009.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care apreciază că, departe de a fi o reglementare penală, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 are ca scop cunoaşterea istoriei recente, cunoaştere ce constituie o prioritate pentru societatea românească, motiv pentru care administrarea şi valorificarea istorică a arhivelor fostei Securităţi, precum şi a documentelor cu privire la reprimarea de către Securitate a acţiunilor în favoarea democraţiei sunt necesare într-o Românie europeană.
Arată, totodată, că procedura instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 răspunde, în ansamblul său, cerinţelor constituţionale, dar şi celor din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, revenind instanţei de judecată rolul de a aprecia cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în cadrul unei proceduri judiciare care respectă, atât în faza instanţei de fond, cât şi în cea a căii de atac, garanţiile necesare desfăşurării unui proces echitabil, precum şi respectarea prezumţiei de nevinovăţie.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece, în esenţă, critica de neconstituţionalitate vizează o problemă de legiferare. Arată că, aşa este precizat şi în Raportul de activitate al instituţiei Avocatul Poporului pe anul 2012, prevederile art. 2 lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu respectă exigenţele de accesibilitate şi predictibilitate, stabilind în mod generic şi echivoc elementele care definesc calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii. De aceea, este necesară modificarea şi completarea prevederilor de lege menţionate, în sensul reglementării unor criterii pentru identificarea acelor activităţi prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, de natură să permită delimitarea abuzurilor organelor Securităţii de simplele operaţiuni care confirmă apartenenţa la activităţile serviciilor Securităţii, şi în funcţie de care să se constate calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepţiei, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. b) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008, având următorul cuprins: "În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: (...) Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor;".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, democratic şi social, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie şi art. 24 privind dreptul la apărare.
Sunt invocate, de asemenea, dispoziţiile art. 7 privind principiul legalităţii pedepsei şi incriminării, art. 14 - Interzicerea discriminării şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept, dispoziţii cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor cu privire la care s-a constatat calitatea de lucrători sau colaboratori ai Securităţii, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, şi Decizia nr. 759 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 30 august 2011).
Totodată, Curtea constată că, urmărind să înlăture orice echivoc de natură să genereze interpretări speculative, susceptibile de a aduce atingere demnităţii persoanei, legiuitorul a înţeles să dedice articolul 2 din ordonanţa de urgenţă definirii termenilor cu care aceasta operează (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.085 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013).
Astfel, prevederile de lege criticate stabilesc elementele pe baza cărora instanţa judecătorească poate constata calitatea de colaborator al Securităţii în cazul persoanei care a pus voluntar la dispoziţia Securităţii locuinţa sau alt spaţiu deţinut, precum şi în cazul celor care aveau calitatea de rezidenţi ai Securităţii. Includerea acestor categorii de persoane în categoria colaboratorilor Securităţii dă expresie opţiunii legiuitorului, justificate prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă faţă de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii.
În aceste condiţii, Curtea constată că definirea noţiunii de colaborator al Securităţii nu induce automat ideea prezumţiei de nevinovăţie, o asemenea calitate urmând a fi constatată prin hotărâre judecătorească, în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege.
Aşadar, într-o acţiune în constatare a calităţii de colaborator al Securităţii, promovată de Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei judecătoreşti obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunţe soluţia. Fără îndoială, constatarea calităţii de colaborator al Securităţii trebuie să fie rezultatul unei analize minuţioase din partea instanţei asupra întregului material probator al cauzei.
În acelaşi timp, Curtea constată că, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă judecătorească, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile de lege criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.
De asemenea, Curtea constată că, astfel cum sunt formulate, prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabile tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
În final, Curtea constată că invocarea pretinsei contrarietăţi între normele cuprinse în art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu are relevanţă în ceea ce priveşte asigurarea controlului de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Coca Marina Creţu (Ranga) în Dosarul nr. 11.530/2/2010*) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 2 lit. b) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
