Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 431 din 21 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 431 din 21 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 935 din 21 noiembrie 2016

Comenteaza legea


    Mona-Maria Pivniceru   - preşedinte
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Daniel Marius Morar    - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu  - judecător
    Tudorel Toader         - judecător
    Augustin Zegrean       - judecător
    Cristina Teodora Pop   - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae-Răzvan Micul în Dosarul nr. 2.986/277/2015 al Judecătoriei Pătârlagele, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.592 D/2015.
    2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarele nr. 1.593 D/2015, nr. 1.594 D/2015, nr. 1.595 D/2015 şi nr. 1.684 D/2015, ce au ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae-Răzvan Micul în dosarele nr. 2.947/277/2015, nr. 2.947/277/2015, nr. 3.090/277/2015 şi nr. 3.128/277/2015 ale Judecătoriei Pătârlagele şi Marin Frunză în Dosarul nr. 18.018/233/2015 al Judecătoriei Galaţi. La apelul nominal se constată lipsa autorilor excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    4. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarelor nr. 1.593 D/2015, nr. 1.594 D/2015, nr. 1.595 D/2015 şi nr. 1.684 D/2015 la Dosarul nr. 1.592 D/2015. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarelor nr. 1.593 D/2015, nr. 1.594 D/2015, nr. 1.595 D/2015 şi nr. 1.684 D/2015 la Dosarul nr. 1.592 D/2015, care este primul înregistrat.
    5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată, în acest sens, că scopul amenzii judiciare este acela de a asigura respectarea solemnităţii şedinţei de judecată şi că simpla interpretare gramaticală a textului criticat permite destinatarilor acestei norme să înţeleagă care este conduita pe care trebuie să o adopte, nefiind necesară intervenţia legiuitorului cu privire la formularea unei definiţii legale a termenului de "ireverenţios".

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    6. Prin Încheierile din 9 octombrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 2.986/277/2015, nr. 2.947/277/2015, nr. 3.090/277/2015, nr. 3.128/277/2015 şi nr. 18.018/233/2015, Judecătoria Pătârlagele şi Judecătoria Galaţi au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae-Răzvan Micul şi Marin Frunză în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de anulare a unor amenzi judiciare dispuse conform art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii arată că dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil, art. 53 alin. (1) cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1) cu privire la instanţele judecătoreşti, art. 132 alin. (1) referitoare la statutul procurorilor, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie privind protecţia proprietăţii. Se susţine, în acest sens, că amenda judiciară prevăzută prin textul criticat reprezintă o sancţiune cu caracter penal cu scop represiv, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţie. Sunt invocate Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 2 septembrie 1998 şi 21 februarie 1984, pronunţate în cauzele Kadubec împotriva Slovaciei şi Ozturk împotriva Germaniei, prin care s-a reţinut că reglementările interne au o valoarea relativă în privinţa calificării unei sancţiuni ca fiind de natură penală şi, respectiv, că o eventuală distincţie între contravenţii şi infracţiuni în legislaţia internă a statelor membre nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de sancţiuni din sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 6 din Convenţie. Se arată, de asemenea, că norma criticată înlătură caracterul echitabil al procesului penal, întrucât nu prevede şi sancţionarea judecătorului sau a procurorului pentru manifestări ireverenţioase faţă de părţi sau faţă de avocatul acestora, motiv pentru care textul criticat contravine, totodată, principiului egalităţii în drepturi. Se mai susţine că textul criticat este lipsit de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât sintagma "manifestare ireverenţioasă" nu este definită, în mod expres, în legislaţia în vigoare, condiţii în care conţinutul acesteia este lăsat la aprecierea procurorului, aspect care, având în vedere caracterul penal al sancţiunilor stabilite prin art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală, determină încălcarea, prin textul criticat, a dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, precum şi prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
    8. Judecătoria Pătârlagele opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că autorul excepţiei pleacă de la premisa nereală a caracterului penal al normei criticate şi al sancţiunii amenzii judiciare prevăzute de aceasta, în condiţiile în care amenda judiciară are un caracter administrativ, şi nu penal, dovadă fiind modalitatea de executare a unei astfel de sancţiuni, care se face, potrivit art. 577 din Codul de procedură penală, conform regimului recuperării creanţelor bugetare, şi nu potrivit art. 559 din acelaşi cod referitor la punerea în executare a amenzii penale. Se susţine, totodată, că prevederile art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală nu contravin principiului egalităţii în drepturi şi nici dreptului la un proces echitabil. În acest sens, se arată că, în vederea asigurării ordinii şi solemnităţii şedinţei, dispoziţiile Codului de procedură penală instituie, în mod distinct, atât drepturile, cât şi obligaţiile tuturor participanţilor la procesul penal. Astfel, în vederea realizării scopului anterior arătat, legiuitorul a reglementat posibilitatea aplicării amenzilor judiciare de către organul de urmărire penală, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţa de judecată, în cazul nerespectării de către ceilalţi participanţi la procesul penal a obligaţiilor de disciplină în cursul desfăşurării şedinţelor, prin manifestări ireverenţioase la adresa organelor judiciare. Se arată că acest mecanism juridic de asigurare a solemnităţii şedinţelor pe parcursul procedurilor judiciare nu este de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
    9. Judecătoria Galaţi opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se susţine că se impune redactarea textului criticat într-o manieră clară, precisă şi previzibilă, conform standardelor constituţionale şi convenţionale referitoare la protecţia drepturilor fundamentale invocate în cauză, aşa încât orice participant la procesul penal să poată înţelege care sunt acţiunile prin care ar putea intra sub incidenţa acestuia. Se arată că sintagma "manifestări ireverenţioase" nu este definită în legislaţia în vigoare, motiv pentru care nu respectă standardele specifice calităţii legii, impuse prin prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie şi prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Se face trimitere la Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 35.
    10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    11. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, şi, în subsidiar, neîntemeiată. Pe de o parte, se susţine că autorii excepţiei de neconstituţionalitate enumeră mai multe dispoziţii pe care le apreciază ca fiind neconstituţionale fără să arate în ce constă fiecare încălcare în parte, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă. Se face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 27 din 15 ianuarie 2008, prin care s-a statuat că sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, ca atare, aceasta nu se poate substitui autorilor excepţiei în ceea ce priveşte invocarea unor texte constituţionale pretins încălcate şi a unor motive de neconstituţionalitate, precum şi că acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie. Pe de altă parte, se arată că textul criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale enumerate de autorii excepţiei. Se susţine că acestea se aplică în mod egal tuturor persoanelor, motiv pentru care nu încalcă prevederile art. 16 din Legea fundamentală, că acestea nu încalcă garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil, nefiind de natură a contraveni prevederilor art. 21 din Constituţie şi, totodată, că textul criticat nu încalcă dispoziţiile art. 53 alin. (1), art. 124 şi art. 132 alin. (1) din Constituţie.
    12. Avocatul Poporului susţine că textul criticat este constituţional. Se arată că prevederile art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală sunt clare, precise şi previzibile, permiţând destinatarilor normei să îşi adapteze conduita la conţinutul lor, motiv pentru care acestea nu încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Se susţine, de asemenea, că textul criticat nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, întrucât se aplică în mod egal tuturor destinatarilor normei. Se mai arată că dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală nu contravin nici normelor constituţionale ce reglementează accesul liber la justiţie şi activitatea judecătorilor şi a procurorilor, din acest punct de vedere critica formulată vizând, mai degrabă, aspecte ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a textului criticat în situaţiile concrete în care se află autorii excepţiilor.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Următoarele abateri săvârşite în cursul procesului penal se sancţionează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei: [...] i) manifestările ireverenţioase ale părţilor, martorilor, experţilor, interpreţilor sau ale oricăror alte persoane faţă de judecător sau procuror; [...]".
    16. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la statul român, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil, art. 53 alin. (1) cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1) cu privire la instanţele judecătoreşti, art. 132 alin. (1) referitoare la statutul procurorilor, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie privind protecţia proprietăţii.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că amenda judiciară este o sancţiune procesual penală aplicabilă în caz de săvârşire a vreuneia dintre abaterile judiciare prevăzute de Codul de procedură penală. Aceasta are rolul de a disciplina comportamentul procesual al participanţilor la procesul penal şi al terţelor persoane care se prezintă în faţa organelor judiciare, în vederea asigurării solemnităţii specifice procedurilor judiciare, a menţinerii ordinii în timpul desfăşurării procedurilor, în scopul îndeplinirii corecte şi în timp util de către participanţii la procesul penal a obligaţiilor ce le revin.
    18. Pentru aceste motive, dispoziţiile procesual penale referitoare la amenda judiciară sunt prevăzute în Partea generală a Codului de procedură penală, ele fiind aplicabile în cazul tuturor etapelor şi actelor procesuale reglementate prin partea specială a aceluiaşi cod, cu excepţiile prevăzute, în mod expres, prin dispoziţiile art. 283 din Codul de procedură penală, care prevăd că anumite acte constituie abateri judiciare doar în condiţiile săvârşirii lor doar în cursul urmăririi penale sau doar în cursul judecăţii.
    19. Abaterile judiciare sunt reglementate, în mod exhaustiv, prin enumerarea în cuprinsul art. 283 din Codul de procedură penală a conduitelor care pot constitui abateri judiciare şi a situaţiilor în care acestea pot fi constatate, unde printre conduitele astfel prevăzute de legiuitor face parte cea reglementată prin textul criticat, respectiv manifestările ireverenţioase ale părţilor, martorilor, experţilor, interpreţilor sau ale oricăror alte persoane faţă de judecător sau procuror.
    20. Cu privire la critica de neconstituţionalitate potrivit căreia textul criticat încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât sintagma "manifestări ireverenţioase" nu este definită în legislaţia în vigoare, Curtea constată că, într-adevăr, nici Codul penal şi Codul de procedură penală, nici restul legislaţiei în vigoare nu definesc noţiunea de "manifestări ireverenţioase", această lipsă a definirii expresiei anterior arătate semnificând faptul că legiuitorul i-a atribuit acesteia semnificaţia uzuală. Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, prin "manifestare ireverenţioasă", se înţelege o atitudine lipsită de respect. De altfel, aceasta este şi atitudinea sancţionată de legiuitor, ca abatere săvârşită în cursul procesului penal, cu amenda judiciară, atunci când actele ce exprimă lipsa de respect faţă de instanţa de judecată sau faţă de procuror sunt săvârşite de către părţi, martori, experţi, interpreţi sau alte persoane.
    21. Pentru aceste motive, Curtea reţine că lipsa unei definiţii legale a sintagmei "manifestări ireverenţioase" nu afectează claritatea, precizia şi previzibilitatea textului criticat, aşa încât să poată fi reţinută încălcarea, prin prevederile art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală, a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. În acest sens, Curtea constată că dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală sunt clare, precise şi previzibile, permiţând destinatarilor normei să îşi adapteze conduita la exigenţele impuse de legiuitor (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, par. 29).
    22. Aşa fiind, chiar şi în condiţiile calificării amenzii judiciare, prevăzute la art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală, drept pedeapsă penală în sensul dispoziţiilor Convenţiei, nu poate fi reţinută critica autorilor excepţiei, conform căreia lipsa definirii noţiunii de "manifestări ireverenţioase" este de natură a încălca principiul legalităţii incriminării şi, prin urmare, a dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, prevăzute la art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală şi la art. 6 par. 1 din Convenţie.
    23. În ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei, potrivit cărora textul criticat creează discriminare, prin sancţionarea cu amendă judiciară doar a manifestărilor ireverenţioase ale părţilor, martorilor, experţilor, interpreţilor sau ale oricăror alte persoane faţă de judecător sau procuror, fără a sancţiona aceleaşi acte săvârşite de procuror sau de instanţa de judecată faţă de participanţii la procedurile judiciare enumeraţi în textul criticat, Curtea constată că cele două categorii de persoane anterior arătate nu se află în situaţii juridice identice, datorită rolului diferit pe care acestea îl au în cadrul procesului penal. În acest sens, Curtea reţine că scopul reglementării abaterilor judiciare, prin prevederile art. 283 din Codul de procedură penal, este acela de asigurare a bunei desfăşurări a procedurii judiciare, prin sancţionarea faptelor care pot stânjeni aflarea adevărului şi realizarea justiţiei penale. Aşa fiind, logica unei astfel de reglementări implică sancţionarea participanţilor la procedura judiciară desfăşurată în faţa procurorului sau a instanţei de judecată pentru tulburarea activităţii acestor organe. Eventualele conduite necorespunzătoare ale acestor participanţi la procesul penal (respectiv ale judecătorului şi procurorului) sunt supuse unui regim sancţionator diferit, având ca temei legal dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, ce reglementează faptele care constituie abateri disciplinare ale acestora, precum şi dispoziţiile art. 100 din aceeaşi lege, care prevăd sancţiunile aplicabile în cazul săvârşirii lor.
    24. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că, în ipoteza reglementată prin art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală, participanţii la procedurile judiciare enumeraţi în cuprinsul textului criticat, care au obligaţia de a manifesta respect cu ocazia participării la diferite acte procesuale pe parcursul desfăşurării procesului penal, se află într-o situaţie juridică diferită de cea a judecătorului şi a procurorului, ca organe judiciare ce au obligaţia înfăptuirii actului de justiţie. Aşa fiind, sancţionarea de către legiuitor a manifestărilor ireverenţioase ale părţilor, martorilor, experţilor, interpreţilor sau ale oricăror alte persoane faţă de judecător sau procuror nu este de natură a discrimina prima categorie de participanţi la procedurile judiciare în raport cu cea de-a doua, motiv pentru care nu poate fi reţinută încălcarea, prin dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală, a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa că principiul egalităţii impune acordarea de către legiuitor a unui regim juridic similar doar persoanelor aflate în situaţii juridice identice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 29 februarie 2012, Decizia nr. 995 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2013 şi Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragrafele 26-28).
    25. Curtea reţine că prevederile art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu sunt aplicabile în prezenta cauză.
    26. De asemenea, având în vedere argumentele mai sus enunţate, Curtea constată că dispoziţiile art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie, ce reglementează înfăptuirea justiţiei în numele legii, realizarea justiţiei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de către celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege şi, respectiv, desfăşurarea activităţii procurorilor conform principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei, nu sunt aplicabile în prezenta cauză.

    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae-Răzvan Micul în dosarele nr. 2.986/277/2015, nr. 2.947/277/2015, nr. 3.090/277/2015 şi nr. 3.128/277/2015 ale Judecătoriei Pătârlagele şi Marin Frunză în Dosarul nr. 18.018/233/2015 al Judecătoriei Galaţi şi constată că dispoziţiile art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Decizia se comunică Judecătoriei Pătârlagele şi Judecătoriei Galaţi şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa din data de 21 iunie 2016.

                                  PREŞEDINTE,
                      prof. univ. dr. Mona-Maria Pivniceru

                              Magistrat-asistent,
                              Cristina Teodora Pop

                                   -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 431 din 21 iunie 2016

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIE nr. 431 din 21 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIE nr. 431 din 21 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. i) din Codul de procedură penală