Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 431 din 18 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 877 din 10 decembrie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Maria Magdalena Szabo în Dosarul nr. 4.071/2003 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea.
La apelul nominal se prezintã avocat Viorel Dragomir, pentru autoarea excepţiei, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei aratã cã lasã la aprecierea Curţii Constituţionale soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibilã, întrucât autoarea acesteia nu a motivat-o, încãlcând astfel dispoziţiile <>art. 12 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 4.071/2003, Judecãtoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Maria Magdalena Szabo cu ocazia soluţionãrii unei cereri de amânare a executãrii pedepsei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate nu sunt corelate cu prevederile <>art. 121 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 49/2001 , dispoziţii potrivit cãrora "asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului pânã la împlinirea vârstei de 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap, pânã la împlinirea vârstei de 3 ani". De aici, autoarea excepţiei deduce cã dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã ar trebui modificate în sensul <>Legii nr. 19/2000 . În fapt, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, condamnatã la 2 ani închisoare, beneficiase de o amânare a executãrii pedepsei pânã la împlinirea vârstei de un an a fiicei sale.
Judecãtoria Râmnicu Vâlcea apreciazã cã excepţia invocatã priveşte o problemã de corelare a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã cu dispoziţiile <>art. 121 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 , care poate face obiectul unor propuneri de lege ferenda, dar nu al unei excepţii de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia este inadmisibilã, deoarece nu vizeazã încãlcarea unui text din Constituţie, ci corelarea cu o prevedere cuprinsã într-o lege. Se invocã şi prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, referitoare la dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili competenţa şi procedura de judecatã, precum şi cele ale art. 128, referitoare la stabilirea cãilor de atac.
Avocatul Poporului considerã, de asemenea, excepţia ca inadmisibilã, deoarece nu intrã în atribuţiile Curţii Constituţionale examinarea concordanţei dintre diferitele dispoziţii legale, ci numai concordanţa cu principiile şi normele constituţionale. Totodatã, în exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţã poate fi amânatã în urmãtoarele cazuri: [...]
b) când o condamnatã este gravidã sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amânã pânã la încetarea cauzei care a determinat amânarea".
Autoarea excepţiei, condamnatã la 2 ani închisoare, şi care a obţinut amânarea executãrii pedepsei pânã la împlinirea vârstei de un an a fiicei sale, considerã cã dispoziţiile criticate nu sunt corelate cu cele ale <>art. 121 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 , modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 49/2001 , care prevãd cã asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului pânã la împlinirea vârstei de 2 ani, iar în cazul copilului cu handicap pânã la împlinirea vârstei de 3 ani.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul admisibilitãţii sale, Curtea observã cã, astfel cum rezultã atât din conţinutul încheierii de sesizare, cât şi din cererea formulatã în susţinerea excepţiei, autoarea acesteia nu a indicat în faţa instanţei de judecatã nici o prevedere din Constituţie care ar fi încãlcatã prin dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã. Pe de altã parte, Curtea reţine cã, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, sunt neconstituţionale numai acele prevederi legale care încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar potrivit art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege orice sesizare trebuie motivatã.
Coroborând aceste texte legale cu dispoziţiile art. 144 lit. c), astfel cum au fost modificate prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429 din 23 octombrie 2003, devenite art. 146 lit. d) dupã republicarea Constituţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, precum şi cu cele ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii dispoziţiei legale criticate numai în aceste limite ale sesizãrii. Aşa fiind, nemotivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi neindicarea de cãtre autorul unei excepţii cel puţin a normei constituţionale în raport cu care acesta considerã cã textul criticat este neconstituţional constituie un motiv de respingere a sesizãrii. Altminteri ar însemna ca jurisdicţia constituţionalã sã se substituie pãrţii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate, exercitând astfel, sub acest aspect, un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil câtã vreme de esenţa controlului pe calea excepţiei de neconstituţionalitate este exercitarea acestuia la sesizarea subiectelor prevãzute de lege.
În sensul celor arãtate, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în mod constant în jurisprudenţa sa, de exemplu prin <>Decizia nr. 341 din 12 septembrie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 29 ianuarie 1998, precum şi prin <>Decizia nr. 49 din 23 martie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999.
Prin urmare, Curtea urmeazã sã respingã, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
În sfârşit, referirea pe care autoarea excepţiei o face la neconcordanţa dintre prevederile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, pe de o parte, şi cele ale <>art. 121 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 , modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 49/2001 , pe de altã parte, nu are relevanţã în cauzã, întrucât eventuala necorelare existentã între dispoziţiile unor legi diferite nu intrã sub incidenţa controlului de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Maria Magdalena Szabo în Dosarul nr. 4.071/2003 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
