Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 430 din 15 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) si ale art. 103 lit. f) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 20 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zhao Jufeng în Dosarul nr. 2.317/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formeazã obiectul Dosarului nr. 6.826D/2009 al Curţii Constituţionale.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 7.265D/2009 şi nr. 7.266D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , respectiv a dispoziţiilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi art. 103 lit. f) din aceeaşi ordonanţã de urgenţã a Guvernului, ridicatã de Chen Rugen şi Wang Haisen în dosarele nr. 2.127/2/2009 şi nr. 2.362/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspund Zhao Jufeng şi Chen Rugen, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate ce formeazã obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 6.826D/2009 şi nr. 7.265D/2009, însoţiţi de domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã. Se constatã lipsa celuilalt autor al excepţiei şi a pãrţii Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã toate aceste dosare se aflã la al doilea termen de judecatã.
Curtea, din oficiu, vãzând identitatea de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Autorii prezenţi şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 7.265D/2009 şi nr. 7.266D/2009 la Dosarul nr. 6.826D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorilor prezenţi. Aceştia descriu împrejurãrile personale care justificã solicitãrile lor de a rãmâne pe teritoriul României.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, precizând cã prevederile de lege criticate au ca scop protejarea vieţii de familie, astfel cã nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 27 mai 2009, 13 mai 2009 şi 10 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.317/2/2009, nr. 2.127/2/2009 şi, respectiv, nr. 2.362/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România.
Excepţiile au fost ridicate de Zhao Jufeng, Chen Rugen şi Wang Haisen în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de acordare a regimului tolerãrii şederii acesteia pe teritoriul României sau de prelungire a acestuia.
În motivãrile excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate nu menţioneazã explicit motivul vieţii de familie ca motiv de acordare a regimului tolerãrii, iar noţiunile "motive obiective" şi "împrejurãri independente de voinţa strãinului, imprevizibile şi de neînlãturat" sunt prea vagi şi imprecise. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, legea trebuie sã indice cu suficientã claritate limitele şi modalitãţile de exercitare a marjei de apreciere acordate autoritãţilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, reiterând argumentele reţinute de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa în materie.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât tolerarea rãmânerii pe teritoriul României a strãinilor care nu au drept de şedere este o mãsurã legalã, care nu impieteazã exercitarea dreptului persoanei la respectarea vieţii private şi de familie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor prezenţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 102 alin. (1) şi (2): "(1) Tolerarea rãmânerii pe teritoriul României, denumitã în continuare tolerare, reprezintã permisiunea de a rãmâne pe teritoriul ţãrii acordatã de Oficiul Român pentru Imigrãri strãinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu pãrãsesc teritoriul României.
(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, se înţelege acele împrejurãri independente de voinţa strãinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlãturate, datoritã cãrora strãinul nu poate pãrãsi teritoriul României.";
- Art. 103 lit. f): "Strãinii prevãzuţi la art. 102 alin. (1) pot fi toleraţi în urmãtoarele situaţii: (...)
f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrãri constatã cã aceştia se aflã în imposibilitatea de a pãrãsi temporar România din alte motive obiective."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie şi celor ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã dreptul la viaţã familialã şi privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã a mai examinat constituţionalitatea prevederilor de lege supuse controlului de constituţionalitate prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în prezentele cauze conexate şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. Prin mai multe decizii, instanţa de contencios constituţional a statuat cã acestea nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate în motivarea excepţiilor. Dintre cele mai recente decizii pronunţate în acest sens poate fi menţionatã <>Decizia nr. 75 din 21 ianuarie 2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 23 februarie 2010, sau <>Decizia nr. 112 din 9 februarie 2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Zhao Jufeng, Chen Rugen şi Wang Haisen în dosarele nr. 2.317/2/2009, nr. 2.127/2/2009 şi, respectiv, nr. 2.362/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
