Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 43 din 4 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) si ale art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicata, cu modificarile ulterioare, ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 , modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 400/2002 , precum si ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale <>art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, ale <>art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , cu modificãrile ulterioare, precum şi ale <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de Veronica-Lidia Apostolescu în Dosarul nr. 7.912/2001 al Judecãtoriei Slobozia. La apelul nominal este prezenta, prin avocat, Irina Stoenescu, mostenitoarea autorului exceptiei, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Avocatul autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei, arãtând ca dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (3) din Constituţie, întrucât consfinţesc mãsurile abuzive reglementate prin <>Legea nr. 187/1945 privind înfãptuirea reformei agrare. Arata ca prin reconstituirea dreptului de proprietate în limita a 50 ha pentru terenurile agricole şi 10 ha pentru terenurile forestiere, potrivit <>Legii nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, precum şi prin excluderea foştilor proprietari ai acestora de la plata despãgubirilor potrivit <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 se realizeazã în fapt o "expropriere" a acestei categorii de proprietari. În acest fel se face o discriminare între cetãţenii care au avut o proprietate imobiliarã şi beneficiazã de despãgubiri şi cei care au fost proprietari funciari şi au fost excluşi de la plata despãgubirilor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca neîntemeiatã, arãtând ca, asupra constituţionalitãţii art. 8 alin. (3) şi <>art. 9 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 , Curtea s-a pronunţat prin deciziile nr. 127/1996 şi 155/1999, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale; nu exista temeiuri pentru reconsiderarea jurisprudenţei. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , arata ca în jurisprudenta sa Curtea a statuat în mod constant ca este dreptul suveran al legiuitorului de a stabili obiectul şi întinderea reglementãrii cuprinse într-o lege.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 26 martie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 7.912/2001, Judecãtoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale <>art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, ale <>art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , cu modificãrile ulterioare, precum şi ale <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Veronica-Lidia Apostolescu. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca "se impune a se considera neconstituţionale prevederile din Legea fondului funciar care limiteazã la 50 ha reconstituirea dreptului de proprietate, precum şi dispoziţiile <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care exclud de la aplicarea acestei legi pe foştii proprietari de terenuri şi bunuri agricole care au avut mai mult de 50 ha teren şi li s-a aplicat <>Legea nr. 187/1945 ". În opinia autorului exceptiei, aceste reglementãri incalca art. 41 şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, texte care garanteazã dreptul de proprietate şi, respectiv, consacra egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice. Instanta de judecata îşi exprima opinia în sensul respingerii exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ci, dimpotriva, aceste reglementãri realizeazã "o reparatie a dreptului de proprietate şi de moştenire asupra pãmântului, drepturi ce au fost incalcate în procesul cooperativizarii agriculturii". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Este invocatã jurisprudenta Curţii Constituţionale, care a statuat ca legiuitorul are, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie, dreptul suveran de a-şi alege atât obiectul, cat şi întinderea reglementãrii date prin lege ori de a amana reglementarea, printr-o lege ulterioara, a unor situaţii juridice necuprinse în legea iniţialã. Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale. Precizeazã ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 8 din Legea nr. 18/1991 Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 127/1997, statuand ca reglementãrile cuprinse în <>Legea nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane, care la data intrãrii în vigoare a legii nu aveau calitatea de proprietari. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , arata ca, prin neincluderea sub incidenta <>Legii nr. 10/2001 a terenurilor al cãror regim juridic este reglementat prin <>Legea nr. 18/1991 şi prin <>Legea nr. 1/2000 , legiuitorul nu a creat o discriminare între persoanele îndreptãţite sa solicite constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate. Reglementarea distinctã a situaţiei terenurilor agricole şi forestiere a fost facuta de legiuitor în interesul proprietarilor, fãrã discriminare. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (3) şi ale <>art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, ale <>art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , cu modificãrile ulterioare, precum şi ale <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca <>Legea nr. 1/2000 a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001. În urma acestor modificãri alin. (1) al <>art. 3 din Legea nr. 1/2000 a devenit alin. (2). <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 a fost la rândul ei aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 400 din 17 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002. Cu privire la soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a unei dispoziţii legale modificate ulterior ridicãrii exceptiei, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca, în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în fata instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţa asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanta modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii. Curtea observa ca textul alin. (2) al <>art. 3 din Legea nr. 1/2000 a suferit modificãri, pastrandu-se însã soluţia legislativã de principiu. Astfel, în redactarea data prin legea de aprobare a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , acest text ce urmeazã a fi supus controlului de constitutionalitate are urmãtorul conţinut: "(2) Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevãzute la <>art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, se face pentru diferenţa dintre suprafata primitã de familie şi cea adusã în cooperativa agricolã de producţie sau preluatã în orice mod de aceasta, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat." De asemenea, Curtea retine ca, dupã republicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, <>Legea nr. 18/1991 a fost modificatã şi completatã prin mai multe acte normative, care însã nu vizeazã articolele din prezenta excepţie de neconstituţionalitate, care au urmãtorul conţinut: - Art. 8 alin. (3): "Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoana indreptatita, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil."; - Art. 9 alin. (1): "Persoanele cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeţei de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa dintre aceasta suprafata şi cea pe care au adus-o în cooperativa agricolã de producţie sau care a fost preluatã în orice mod de aceasta, pana la limita suprafeţei prevãzute la <>art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfãptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacã reconstituirea urmeazã sa se facã în mai multe localitãţi sau de la autori diferiţi." De asemenea, excepţia are ca obiect şi dispoziţiile <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, al cãror conţinut este urmãtorul: "(1) Nu intra sub incidenta prezentei legi terenurile al cãror regim juridic este reglementat prin <>Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, şi prin <>Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 ." Criticile de neconstituţionalitate vizeazã încãlcarea, prin textele de lege criticate, a prevederilor cuprinse în art. 16 şi în art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentalã. Examinând critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea art. 41 din Constituţie, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primitã. Curtea Constituţionalã, în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, a statuat urmãtoarele: "Chiar dacã nationalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naştere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzãtoare prevederilor Constituţiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementãrilor legale anterioare actualei legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrãrii în vigoare a acesteia, independent de modificãrile aduse regimului juridic al proprietãţii. Asa fiind, [...] dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naşte în viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept. Prevederile privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii, potrivit art. 41 din Constituţie, se aplica numai dupã reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate." Considerentele din aceasta decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, neexistand elemente de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii. Curtea constata, de asemenea, ca aspectul invocat de autorul exceptiei, potrivit cãruia prin limitarea suprafeţei restituite pe fiecare titular deposedat, la 50 ha pentru terenurile agricole şi 10 ha pentru terenurile forestiere, potrivit <>Legii nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, precum şi prin excluderea foştilor proprietari ai acestora de la plata despãgubirilor potrivit <>art. 8 din Legea nr. 10/2001 se realizeazã în fapt o "expropriere" a acestei categorii de proprietari, se referã la o soluţie legislativã care corespunde unei optiuni politice ce tine de competenta legiuitorului, nefiind o problema de contencios constituţional. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 , pe motiv ca nu au în vedere şi terenurile ce au fost trecute în proprietatea statului potrivit <>Legii nr. 187/1945 privind înfãptuirea reformei agrare, Curtea constata, de asemenea, ca aceasta este neîntemeiatã, urmând a fi respinsã. Potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului [...]", iar în conformitate cu art. 58 alin. (1) din Constituţie, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman şi unica autoritate legiuitoare a tarii". Curtea constata ca este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea mãsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunitãţii vreunei mãsuri reparatorii, Curtea nu numai ca nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea, desigur, sa completeze sau sa schimbe mãsuri legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv". De altfel, nu revine Curţii Constituţionale aprecierea caracterului mãsurilor de reforma agrarã din 1945. Ele au fost anterioare perioadei care face obiectul reparaţiilor dispuse prin legile ce fac obiectul criticilor de neconstituţionalitate. Şi, în sfârşit, cu privire la criticile de neconstituţionalitate vizând încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacra principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, Curtea observa ca textele legale criticate nu stabilesc vreo distincţie sau discriminare în sensul celor arãtate de cãtre autorul exceptiei, astfel ca nu se poate retine încãlcarea art. 16 din Constituţie. De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi ale <>art. 9 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 155 din 12 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, statuand ca aceste dispoziţii nu contravin Legii fundamentale. Atât considerentele, cat şi soluţia din aceasta decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi care sa determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale <>art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, ale <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 400/2002 , precum şi ale <>art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Veronica-Lidia Apostolescu în Dosarul nr. 7.912/2001 al Judecãtoriei Slobozia. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
