Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 43 din 3 februarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 125 din 11 februarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Ştefania Ilie în Dosarul nr. 191/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal rãspunde Simona Maria Astrida Klekner, prin avocatul Iris Cristea. Lipsesc autorul excepţiei şi celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Avocatul pãrţii prezente solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciind cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 191/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 . Excepţia a fost ridicatã de Ştefania Ilie, recurentã într-o cauzã civilã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 şi ale art. 41 alin. (6). Astfel, considerã cã existã neconcordanţã între "evacuarea necondiţionatã", prevãzutã de textul de lege criticat, şi exerciţiul dreptului de proprietate privatã care obligã la respectarea sarcinilor ce revin proprietarului, "în baza legii sau obiceiului". În acest sens, aratã cã protecţia chiriaşului, aşa cum este reglementatã prin actul normativ atacat, nu este conformã "cu obiceiul în domeniul respectãrii drepturilor locative ale chiriaşului, bazat pe tradiţii de moralitate şi civilizaţie". Autorul excepţiei aratã cã "principala omisiune de reglementare este aceea cã sunt evacuaţi necondiţionat chiriaşi din locuinţele unor proprietari care au proprietãţi şi locuiesc în strãinãtate...". În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate în raport cu art. 20 din Constituţie, autorul excepţiei susţine cã "în legislaţiile Uniunii Europene nu existã soluţii bazate pe ideea evacuãrii necondiţionate, ci dimpotrivã aceastã problemã a fost instituţionalizatã la nivelul unor instanţe speciale în cadrul cãrora, alãturi de judecãtorul-magistrat, se aflã câte un reprezentant al proprietarilor şi chiriaşilor".
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, deoarece mãsura evacuãrii necondiţionate dispusã de instanţa de judecatã pe calea ordonanţei preşedinţiale este condiţionatã de existenţa unei culpe a chiriaşului constând în refuzul de a rãspunde în scris sau de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificãrii. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a textului de lege în raport cu art. 20 din Constituţie, instanţa considerã cã nu existã "neconcordanţã între legea românã şi pactele şi tratatele la care România este parte, cât timp <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 condiţioneazã evacuarea chiriaşului de atitudinea culpabilã a acestuia".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã textul legal criticat "permite, în egalã mãsurã, atât proprietarului sã intervinã în justiţie pentru apãrarea dreptului sãu, cât şi locatarului sã îşi facã apãrãrile corespunzãtoare faţã de cererile proprietarului". De asemenea, considerã cã "cererea proprietarului nu poate sã surprindã pe locatar, din moment ce este precedatã de o notificare şi de un termen de 60 de zile în care chiriaşul sau fostul chiriaş poate acţiona". În opinia Guvernului, nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate care se referã la încãlcarea art. 20 din Constituţie, deoarece mãsura evacuãrii poate fi dispusã, potrivit legii române, numai în situaţiile când ocuparea suprafeţei locative îmbracã o formã abuzivã, aşa cum este cazul refuzului nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere cu proprietarul cãruia i s-a restituit imobilul.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat "reglementeazã atât dreptul proprietarului de a cere evacuarea necondiţionatã a chiriaşului, cât şi obligaţia sa corelativã de a îndeplini procedura stabilitã de lege, anume de a notifica chiriaşului intenţia încheierii unui nou contract de închiriere". De asemenea, observã cã legea pune la dispoziţie chiriaşului un termen de 60 de zile în care acesta îşi poate manifesta voinţa. Şi critica de neconstituţionalitate în raport cu art. 20 din Constituţie este apreciatã de Avocatul Poporului ca fiind neîntemeiatã, deoarece autorul excepţiei face doar o trimitere generalã la legislaţia Uniunii Europene, fãrã a preciza prevederile internaţionale pe care le considerã încãlcate de dispoziţiile legale criticate. Or, prin <>Decizia nr. 272/2003 , Curtea Constituţionalã a statuat cã "nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte invocarea unor motive de neconstituţionalitate, întrucât astfel ar exercita din oficiu un control de constituţionalitate, ceea ce este inadmisibil".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile pãrţii prezente, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.
Dispoziţiile legale criticate au urmãtoarea redactare: "Lipsa unui rãspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificãrii îl îndreptãţeşte pe proprietar sã cearã în justiţie evacuarea necondiţionatã a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege, autorul acesteia invocã încãlcarea urmãtoarelor prevederi din Constituţia republicatã:
Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
Art. 44 alin. (7): "Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã textul legal criticat recunoaşte proprietarului dreptul de a cere în justiţie evacuarea necondiţionatã, pe calea ordonanţei preşedinţiale, a locatarilor, cu plata de daune-interese, dacã aceştia din urmã nu rãspund sau refuzã nejustificat solicitarea ce le este adresatã de a încheia un nou contract de închiriere. Întrucât este vorba despre exercitarea de cãtre proprietar a dreptului sãu de proprietate asupra locuinţei, dispoziţiile <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , reprezintã, neîndoielnic, o formã de protecţie a proprietãţii private, iar nu o violare a acestei proprietãţi, astfel cum pretinde autorul excepţiei. În aceste condiţii, Curtea constatã cã invocarea art. 44 alin. (7) din Constituţia republicatã, ca temei al criticii având ca obiect <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 241/2001 , nu este concludentã.
Curtea mai reţine cã mãsura evacuãrii din spaţiul deţinut abuziv de chiriaşul care refuzã sã încheie contractul de închiriere în termen de 60 de zile de la notificarea fãcutã de proprietar poate fi luatã pe calea ordonanţei preşedinţiale, instituţie reglementatã de art. 581 din Codul de procedurã civilã, aceasta fãcând parte din ansamblul procedurilor de judecatã reglementate prin lege, aşa cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituţia republicatã. Nici o prevedere constituţionalã nu se împotriveşte completãrii unor dispoziţii de procedurã civilã cuprinse în lege cu o nouã ipotezã, referitoare la ordonanţa preşedinţialã.
De altfel, Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, şi în <>Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, cã reglementarea contractului de închiriere nu priveşte regimul proprietãţii.
În sfârşit, Curtea nu poate reţine nici critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 referitoare la raportul dintre reglementãrile interne şi cele internaţionale, dispoziţiile legale criticate fiind în deplin acord cu textul constituţional invocat. De altfel, autorul excepţiei nu precizeazã reglementãrile internaţionale pe care le considerã încãlcate de textul de lege criticat, ci face doar o trimitere generalã la legislaţia Uniunii Europene.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicatã, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1) şi (6), precum şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Ştefania Ilie în Dosarul nr. 191/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 februarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
