Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 43 din 24 ianuarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (3) si art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 141 din 2 martie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (3) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Janis Club" - S.R.L. din Huedin în Dosarul nr. 19.910/211/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 361D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 363 din 22 martie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 19.910/211/2009, Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (3) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Janis Club" - S.R.L. din Huedin cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 6.959/2010, pronunţatã de Judecãtoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. 19.910/211/2011 având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile criticate încalcã în mod flagrant prezumţia de nevinovãţie, principiul contradictorialitãţii şi principiul administrãrii echitabile a probelor, întrucât nu permit prezumtivului contravenient administrarea niciunei probe prin care sã dovedeascã faptul cã sumele identificate în plus în casierie nu corespund unor prestãri de servicii pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, în sensul cã sumele identificate în plus aveau o altã destinaţie. Sancţiunea suspendãrii activitãţii pe o perioadã de 3 luni este o încãlcare a prezumţiei de nevinovãţie, prevedere de care ar trebui sã se bucure contravenientul pânã la stabilirea vinovãţiei sale.
Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale, nefiind încãlcate prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, aratã cã atât mãsura suspendãrii activitãţii societãţii comerciale, cât şi cea privind confiscarea sumelor gãsite în plus respectã dreptul la un proces echitabil şi libertatea comerţului, partea fiind liberã sã administreze orice probe în apãrarea sa, iar prin sancţiunile prevãzute de lege se asigurã exercitarea comerţului cu respectarea legii, fãrã a se stânjeni libertatea comerţului.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. b), art. 11 alin. (3) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005.
Prevederile criticare au urmãtoarea redactare:
- Art. 10 lit. b): "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte dacã, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni:
b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevãzutã la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative;";
- Art. 11 alin. (3): "(3) Sumele gãsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevãzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, dupã caz, sunt considerate fãrã provenienţã şi se confiscã, fãcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscã sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii dupã suspendarea activitãţii agenţilor economici, potrivit art. 14.";
- Art. 14 alin. (2): "(2) Nerespectarea de cãtre agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activitãţii unitãţii pe o perioadã de 3 luni."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, este invocat art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, spre exemplu prin Decizia nr. 721 din 2 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 7 septembrie 2011, Decizia nr. 219 din 13 martie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2007, Decizia nr. 460 din 22 aprilie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 10 iunie 2008, şi Decizia nr. 813 din 9 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.012 din 20 decembrie 2006.
Curtea a reţinut, în esenţã, cã stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendã reprezintã o opţiune legitimã a legiuitorului, care dã expresie preocupãrii statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. De asemenea, Curtea a constatat cã dispoziţiile legale criticate reprezintã norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru operatorii economici care nu respectã dispoziţiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani gãsite la punctele de vânzare aparţinând operatorilor economici. Consecinţa încãlcãrii acestor dispoziţii legale o constituie confiscarea sumelor a cãror provenienţã nu poate fi justificatã. Curtea a mai constatat cã textele de lege criticate dau expresie prevederilor constituţionale în virtutea cãrora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea dreptului la un proces echitabil şi a prezumţiei de nevinovãţie, rãspunzând unor critici asemãnãtoare, prin Decizia nr. 506 din 27 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 25 iunie 2010, şi prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Curtea a stabilit cã legislaţia contravenţionalã intrã sub prevederile art. 6 al Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În consecinţã, Curtea a reţinut cã procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate, însã, atunci când este formulatã o plângere împotriva acestuia, este contestatã chiar prezumţia de care se bucurã. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului. Chiar dacã art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului de procedurã civilã, instanţele de judecatã nu pot face aplicarea strictã a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contrã, chiar ele trebuie sã manifeste un rol activ pentru aflarea adevãrului din moment ce contravenţia intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine rãsturnarea sarcinii probei.
De altfel, şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în Cauza Anghel împotriva României, 2007, paragraful 67, a statuat cã, "deşi statele au posibilitatea de a nu sancţiona unele infracţiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenţionalã decât pe cale penalã, autorii infracţiunilor nu trebuie sã se afle într-o situaţie defavorabilã pentru simplul fapt cã regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penalã". O asemenea poziţie este fireascã, întrucât, în caz contrar, autorul unei contravenţii, din punctul de vedere al protecţiei juridice de care se bucurã, s-ar afla pe o treaptã inferioarã autorului unei infracţiuni în sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte ţin de materia penalã în sensul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b), art. 11 alin. (3) şi art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Janis Club" - S.R.L. din Huedin în Dosarul nr. 19.910/211/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 ianuarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
