Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 43 din 20 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2), art. 103 lit. f) si art. 104 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 165 din 8 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi <>art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Xu Aifei în Dosarul nr. 8.375/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, interpretul autorizat de limba chinezã solicitat pentru a asigura traducerea în cauzã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã textele de lege criticate sunt suficient de clare şi accesibile încât sã întruneascã criteriul de calitate impus de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.375/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2), ale art. 103 lit. f) şi ale <>art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Xu Aifei într-o cauzã având ca obiect menţinerea regimului tolerãrii acestuia pe teritoriul României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi <>art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt lipsite de precizie şi claritate, întrucât nu conţin precizãri referitoare la situaţii similare celei în care se aflã autorul excepţiei, noţiunile de "motive obiective" şi de "împrejurãri independente de voinţa strãinului, imprevizibile şi de neînlãturat" fiind prea vagi şi imprecise pentru ca acesta sã poatã avea o indicare precisã asupra normelor aplicabile în situaţia sa. Autorul excepţiei precizeazã cã a încãlcat Legea planificãrii familiale din China şi, dacã s-ar întoarce în aceastã ţarã, ar fi supus sterilizãrii forţate. Aşadar, îndepãrtarea sa de pe teritoriul României, ca o consecinţã a refuzului menţinerii regimului tolerãrii, ar constitui o încãlcare a dreptului la protecţie împotriva pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi <>art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 102 alin. (1) şi (2): "(1) Tolerarea rãmânerii pe teritoriul României, denumitã în continuare tolerare, reprezintã permisiunea de a rãmâne pe teritoriul ţãrii acordatã de Oficiul Român pentru Imigrãri strãinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu pãrãsesc teritoriul României.
(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, se înţelege acele împrejurãri independente de voinţa strãinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlãturate, datoritã cãrora strãinul nu poate pãrãsi teritoriul României.";
- Art. 103 lit. f): "Strãinii prevãzuţi la art. 102 alin. (1) pot fi toleraţi în urmãtoarele situaţii: (...)
f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrãri constatã cã aceştia se aflã în imposibilitatea de a pãrãsi temporar România din alte motive obiective.";
- Art. 104 alin. (1): "(1) Tolerarea se acordã pentru o perioadã de pânã la 6 luni, care poate fi prelungitã pentru noi perioade de pânã la 6 luni, pânã la dispariţia cauzelor."
Curtea observã cã, deşi în motivarea scrisã a excepţiei autorul acesteia a criticat şi dispoziţiile art. 4 alin. (4) şi cele ale <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu a reţinut nici în dispozitivul şi nici în practicaua încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale aceste texte legale. Or, astfel cum rezultã din dispoziţiile <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curţii Constituţionale îl constituie încheierea pronunţatã de instanţa de judecatã în faţa cãreia a fost ridicatã excepţia. Împotriva acestei încheieri, autorul excepţiei avea posibilitatea sã formuleze recurs, în condiţiile prevãzute de <>art. 29 alin. (5) teza finalã din Legea nr. 47/1992. Întrucât nu a fost exercitatã aceastã cale de atac, instanţa de contencios constituţional se considerã legal învestitã doar cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi <>art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi <>art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 contravin dispoziţiilor care interzic tortura, pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante, cuprinse în art. 22 alin. (2) din Constituţia României şi în art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în jurisprudenţa sa, reprezentatã, de exemplu, de <>Decizia nr. 112 din 9 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010, sau <>Decizia nr. 1.037 din 14 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 24 septembrie 2010, a mai analizat critici similare, referitoare la pretinsa lipsã de precizie şi claritate a textelor de lege care formeazã şi obiectul prezentei excepţii. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut cã este firesc ca legiuitorul sã fi indicat acele elemente definitorii pentru identificarea unor "motive obiective" care îl împiedicã pe strãin sã pãrãseascã teritoriul României şi sã nu fi exemplificat situaţii concrete, întrucât acestea nu pot fi enumerate şi totodatã epuizate în cuprinsul unei norme juridice. Referitor la respectarea criteriului calitãţii legii în cadrul procesului de legiferare, însãşi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a precizat cã previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolutã, întrucât, oricât de doritã ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivã a reglementãrii (Hotãrârea din 20 mai 1999, pronunţatã în Cauza Reckvenyi contra Ungariei).
Referitor la dispoziţiile <>art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, Curtea Constituţionalã a reţinut cã acestea oferã strãinilor şansa de a le fi toleratã rãmânerea pe teritoriul României şi în alte cazuri decât cele enumerate la lit. a)-e) ale <>art. 103 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, dacã autoritatea competentã apreciazã cã aceasta este în mod obiectiv necesarã. Prin urmare, textul de lege criticat are o redactare care permite flexibilitate în stabilirea motivelor pentru care se poate acorda tolerarea, ceea ce este de naturã sã avantajeze destinatarul normei.
Totodatã, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate nu conţin elemente care sã conducã la concluzia cã nesocotesc dispoziţiile constituţionale şi convenţionale care interzic tortura, pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante. Judecãtorul învestit cu soluţionarea plângerii îndreptate împotriva deciziei Oficiului Român pentru Imigrãri urmeazã sã stabileascã dacã, în circumstanţele concrete ale fiecãrei speţe, existã riscul ca, în ţara de origine, solicitantul sã fie supus la torturi, pedepse sau tratamente inumane ori degradante de tipul celor interzise prin prevederile constituţionale şi convenţionale invocate, risc care sã reprezinte un motiv suficient pentru tolerarea şederii acestuia pe teritoriul României.
De asemenea, Curtea observã cã cele arãtate mai sus sunt aplicabile şi în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002.
Neexistând elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei amintite, în cauza de faţã îşi menţin valabilitatea atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi <>art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Xu Aifei în Dosarul nr. 8.375/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
