Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 43 din 14 martie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a "procedurii de atacare in justitie a solutiei de neincepere a urmaririi penale si a temeiului legal invocat pentru sustinerea acestei proceduri"
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a "procedurii de atacare în justiţie a soluţiei de neincepere a urmãririi penale şi a temeiului legal invocat pentru susţinerea acestei proceduri", excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Judecãtoria Alba Iulia în Dosarul nr. 6.610/1999 al acelei instanţe. La apelul nominal se prezintã Ioan Popa, în calitate de mandatar al partii Daliana Popa, lipsind Alexandru Cristea, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila, arãtând ca, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei, iar în speta se critica a fi neconstitutionala nu o dispoziţie de lege, ci procedura de neincepere a urmãririi penale. Mandatarul Ioan Popa lasa la aprecierea Curţii Constituţionale modul de soluţionare a exceptiei.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 6 decembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 6.610/1999, Judecãtoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a procedurii de atacare în justiţie a soluţiei de neincepere a urmãririi penale şi a temeiului legal invocat pentru susţinerea acestei proceduri, respectiv a art. 111 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Judecãtoria Alba Iulia. În speta, persoana vãtãmatã Daliana Popa, prin plângerea prealabilã depusa la Parchetul de pe lângã Judecãtoria Alba Iulia, a solicitat cercetarea şi tragerea la rãspundere penalã a lui Alexandru Petru Cristea pentru sãvârşirea infracţiunii de viol, prevãzutã la art. 197 alin. 1 din Codul penal. Prin rezoluţia procurorului Parchetului de pe lângã Judecãtoria Alba Iulia s-a dispus neinceperea urmãririi penale. Impotriva acestei soluţii persoana vãtãmatã a formulat plângeri succesive, pe cale ierarhica, la toate organele Ministerului Public, plângerile sale fiind respinse. În final, persoana vãtãmatã, printr-o noua plângere adresatã Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Alba Iulia, a precizat ca doreşte sa se adreseze justiţiei impotriva soluţiei de neincepere a urmãririi penale. La data de 15 noiembrie 1999 Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Alba Iulia a trimis plângerea, spre competenta soluţionare, Judecãtoriei Alba Iulia, arãtând ca art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale prevede dreptul oricãrei persoane la judecarea în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de cãtre o instanta independenta. În fata instanţei de judecata reprezentantul Parchetului de pe lângã Judecãtoria Alba Iulia a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a procedurii iniţiate de Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Alba Iulia şi de persoana vãtãmatã, precum şi a temeiului legal invocat pentru susţinerea acestei proceduri. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia deduce ca, prin referirea la dreptul comun, ca temei al acţiunii, s-a avut în vedere art. 111 din Codul de procedura civilã şi susţine ca o "asemenea procedura este în contradictie cu dispoziţiile art. 123 din Constituţie, care arata ca justiţia se face în numele legii, intemeiata pe lege. Orice acţiune penalã se deruleazã numai conform normelor de procedura penalã, aceasta fiind de stricta interpretare. În speta, procedeul practicat de pãrţile adverse este în afarã legii, deoarece nu exista norma procedurala care sa susţinã o astfel de acţiune". Se susţine, în continuare, ca procedura respectiva este în contradictie şi cu prevederile art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În sfârşit, se mai menţioneazã ca "Decizia Curţii Constituţionale nr. 486/1999 care declara neconstitutional textul art. 278 din Codul de procedura penalã a apãrut ulterior soluţiei de neinculpare a fãptuitorului". Judecãtoria Alba Iulia, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata. În conformitate cu prevederile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca, "fiind vorba de acte şi de mãsuri luate în cursul procesului penal, este firesc ca acestea sa fie supuse nu numai controlului ierarhic (în cadrul Ministerului Public), dar şi unui control din partea instanţelor judecãtoreşti. Acest din urma control este impus, în mod evident, de dispoziţiile art. 21 din Constituţie". Se invoca în acest sens Decizia nr. 486/1997 a Curţii Constituţionale. De asemenea, se arata ca deciziile Curţii Constituţionale fiind obligatorii, cu putere numai pentru viitor, "din data de 6 martie 1998 (data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a <>Deciziei nr. 486/1997 ) interpretarea data de art. 278 din Codul de procedura penalã se face în sensul nelimitarii accesului la justiţie. Cum deocamdatã nu exista dispoziţii procedurale care sa limiteze în timp atacarea la instanta a soluţiilor de neurmãrire, rezulta ca în orice moment, conform legislaţiei actuale, persoanele pot ataca aceste soluţii în fata instanţelor". În opinia Guvernului "calea de atac la instanţe acordatã impotriva soluţiilor de neurmãrire date de procuror este legitima şi absolut necesarã". În ceea ce priveşte art. 111 din Codul de procedura civilã, Guvernul considera ca acesta nu este neconstitutional, retinand ca "ceea ce invoca, de fapt, prin excepţie, nu este neconstituţionalitatea acestui articol, ci procedura adoptatã de pãrţi în dosarul respectiv". În concluzie, se apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece "procedurile în sine, fãrã a face referire la o anumitã dispoziţie dintr-un act normativ, modalitãţile de abordare a unei probleme, nu pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta este o problema de aplicare a legii şi de interpretare de cãtre instanţe a temeiului legal al unei cereri". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Art. 144 din Constituţie, enumerand atribuţiile Curţii Constituţionale, prevede, la lit. c), ca aceasta "hotãrãşte asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor", dispoziţie preluatã şi de <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, care mai precizeazã ca excepţia de neconstituţionalitate poate viza dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta, care sunt în vigoare şi de care depinde soluţionarea cauzei. Aceste dispoziţii constituţionale şi legale sunt de stricta interpretare. I. În cauza de fata excepţia de neconstituţionalitate vizeazã, astfel cum rezulta din Încheierea din 6 decembrie 1999 a Judecãtoriei Alba Iulia, procedura utilizata pentru atacarea în justiţie a unei soluţii de neincepere a urmãririi penale date de procuror. Dispoziţia legalã care reglementeazã o procedura poate fi declarata neconstitutionala în mãsura în care este contrarã prevederilor sau principiilor Constituţiei. Autorul exceptiei considera ca temeiul de drept al acţiunii în justiţie impotriva soluţiei de neincepere a urmãririi penale, soluţie data de procuror, ar fi art. 111 din Codul de procedura civilã, dar nu susţine ca acest text legal ar fi contrar vreunei norme constituţionale. Asa fiind, Curtea observa ca indicarea gresita a temeiului de drept al unei cereri introduse în justiţie nu constituie o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare a legii. Fata de cele arãtate, Curtea constata ca excepţia a fost ridicatã cu încãlcarea dispoziţiilor <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, iar potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, instanta de judecata trebuia sa o respingã ca fiind inadmisibila, printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã. Întrucât instanta de judecata nu a aplicat aceste dispoziţii legale, Curtea urmeazã sa respingã aceasta excepţie ca fiind inadmisibila. II. De altfel, autorul exceptiei de neconstituţionalitate critica o procedura jurisdicţionalã urmatã în sensul constituţional al dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedura penalã, astfel cum acest sens rezulta din Decizia Curţii Constituţionale nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, prin care s-a stabilit ca "art. 278 din Codul de procedura penalã este constituţional numai în mãsura în care nu opreşte persoana nemultumita de soluţionarea plângerii impotriva mãsurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta şi care nu ajung în fata instanţelor judecãtoreşti sa se adreseze justiţiei în temeiul art. 21 din Constituţie, ce urmeazã a se aplica în mod direct". Prin aceasta decizie, care, conform prevederilor art. 145 alin. (2) din Constituţie, este obligatorie erga omnes, Curtea a statuat ca accesul liber în justiţie, pe baza prevederilor art. 21 din Constituţie, al persoanelor interesate, nemultumite de modul de soluţionare pe cale ierarhica în cadrul Ministerului Public a plangerilor lor impotriva mãsurilor luate ori actelor efectuate de procuror, nu poate fi îngrãdit de nici o lege. În cauza, Curtea constata ca, în mod implicit, atât autorul exceptiei, cat şi instanta de judecata critica tocmai aceasta decizie, neprocedand la aplicarea acesteia, contrar dispoziţiilor imperative ale art. 145 alin. (2) teza întâi din Constituţie, conform cãrora "Deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii [...]". III. În legatura cu susţinerea referitoare la încãlcarea prevederilor pct. 1 al art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, text potrivit cãruia "Nimeni nu poate fi urmãrit sau pedepsit penal de cãtre jurisdictiile aceluiaşi stat pentru sãvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotãrâre definitiva conform legii şi procedurii penale ale acestui stat", Curtea constata ca aceste critici sunt nerelevante pentru soluţionarea exceptiei de fata, deoarece soluţia data de procuror într-o cauza de urmãrire penalã nu echivaleaza nici cu o condamnare şi nici cu o achitare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a "procedurii de atacare în justiţie a soluţiei de neincepere a urmãririi penale şi a temeiului legal invocat pentru susţinerea acestei proceduri", excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Judecãtoria Alba Iulia în Dosarul nr. 6.610/1999 al acelei instanţe. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 martie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
