Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 43 din 12 februarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prefab"-S.A. din Calarasi în Dosarul nr. 2.884/2001 al Judecãtoriei Calarasi. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 13 iunie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 2.884/2001, Judecãtoria Calarasi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, în ansamblul lor, precum şi a dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi ordonanta, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prefab"-S.A. din Calarasi într-o cauza având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate impotriva unui proces-verbal de contravenţie. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 este neconstitutionala, deoarece nu este justificatã de un caz excepţional în sensul dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Legea fundamentalã. Totodatã se apreciazã ca prevederile art. 8 din ordonanta contravin dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, întrucât prin intermediul lor "se restrânge în mod nejustificat dreptul agenţilor economici de a-şi stabili singuri preţuri pentru comercializarea produselor", iar prin cele ale art. 8 alin. (3) se incalca dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (8) din Constituţie, "care nu prevãd posibilitatea confiscãrii unor sume ce reprezintã, conform înţelegerii pãrţilor contractante, preţul serviciilor prestate", precum şi prevederile art. 134 alin. (1) din Legea fundamentalã, care prevãd ca "economia României este economie de piata" şi, pe cale de consecinta, ca "principiul cererii şi ofertei presupune ca nici o persoana sau autoritate, externa pãrţilor contractante, sa nu poatã interveni decât în condiţiile normelor constituţionale". Judecãtoria Calarasi, exprimandu-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, apreciazã ca aceasta este neîntemeiatã. Se arata în acest sens ca ordonanta criticata nu contravine dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, deoarece "aprecierea necesitãţii şi urgenţei unei situaţii care, datoritã circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitãrii unei atingeri aduse interesului public aparţine, în exclusivitate, iniţiatorului ordonanţei de urgenta, singurul în mãsura sa cunoascã situaţia de fapt în domeniul în care se propune noua reglementare". Se mai arata ca, întrucât stabilirea preţurilor şi tarifelor pentru bunurile şi serviciile ce deriva din activitãţi cu caracter de monopol natural reprezintã o situaţie specialã, statul poate interveni şi controla modul în care sunt fixate, fãrã ca astfel sa încalce dispoziţiile art. 49 din Constituţie, ci, dimpotriva, asigurând protecţia intereselor tuturor cetãţenilor. În sfârşit, se apreciazã ca prevederile art. 8 ale ordonanţei, care prevãd ca sumele încasate necuvenit prin sãvârşirea contravenţiilor se confisca, "nu sunt contrare art. 41 din Constituţie, fiind de fapt o aplicare a acestuia". Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã ca prevederile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 114 alin. (4), art. 49, art. 41 alin. (8) şi ale art. 134 alin. (1). Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie, pe de o parte, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 7 martie 2001), în întregul sau, şi, pe de alta parte, dispoziţiile art. 8 din aceeaşi ordonanta, care au urmãtorul conţinut: (1) Constituie contravenţii, dacã nu a fost sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sa fie considerate infracţiuni, urmãtoarele fapte: a) practicarea de cãtre producãtori, prestatori şi importatori a altor preţuri sau tarife decât cele avizate sau fãrã avizul Oficiului Concurentei; b) prezentarea de cãtre producãtori, prestatori şi importatori de date eronate la fundamentarea cererii de stabilire sau de ajustare a preţurilor şi tarifelor; c) refuzul producãtorilor, prestatorilor şi importatorilor de a se supune controlului prevãzut la art. 7. (2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã cu amenda de la 15.000.000 lei la 75.000.000 lei. (3) Preţurile şi tarifele stabilite şi practicate greşit se corecteaza, iar sumele încasate necuvenit ca urmare a sãvârşirii contravenţiei prevãzute la alin. (1) lit. a) şi b) se confisca. (4) Aplicarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevãzute la alin. (1) se prescrie în termen de 3 ani de la data sãvârşirii faptei. (5) Contravenţiile se constata şi se sancţioneazã de persoanele împuternicite în acest scop de Oficiul Concurentei, care vor aplica amenda şi vor dispune vãrsarea la bugetul de stat a sumelor confiscate. (6) Impotriva procesului-verbal de constatare şi de aplicare a sancţiunilor dispuse se poate face plângere în condiţiile prevãzute la <>art. 31 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. 1. Autorul exceptiei susţine ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 a fost adoptatã în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie, deşi nu era îndeplinitã condiţia cazului excepţional prevãzutã de acest text. Potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie, "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta. Acestea intra în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu". Rezulta din analiza acestui text ca pentru adoptarea ordonanţei de urgenta este necesarã existenta unui caz excepţional. Confruntata şi în precedent cu excepţii de neconstituţionalitate cu obiect similar, Curtea, în absenta unei definiţii constituţionale a conceptului de caz excepţional, a statuat - prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995 - ca acesta trebuie definit în raport cu "necesitatea şi urgenta reglementãrii unei situaţii care, datoritã circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public". Subordonarea, prin chiar textul constituţional, a adoptãrii ordonanţei de urgenta existenţei unui caz excepţional îi conferã acestuia semnificatia de criteriu de constitutionalitate. Asa fiind, Curtea este competenta sa verifice, de la caz la caz, în mãsura în care este sesizatã, dacã ordonanta de urgenta dedusã controlului de constitutionalitate este impusa de o situaţie care întruneşte trãsãturile unui caz excepţional, sens în care Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000. Astfel, pentru soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate în acest dosar Curtea urmeazã sa verifice şi sa constate dacã în speta au existat în mod real circumstanţe excepţionale care sa justifice reglementarea pe calea ordonanţei de urgenta. Din examinarea Notei de fundamentare a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 Curtea retine ca adoptarea acestei ordonanţe în regim de urgenta se justifica prin existenta unor carente legislative în modul de funcţionare a mecanismelor preţurilor şi tarifelor, cu dezavantajul unui "impact negativ în inflaţie în anul 2000, previzibil şi pentru anul 2001, ceea ce poate periclita atingerea obiectivului de inflaţie prognozat". Se arata, de asemenea, ca "analiza detaliatã asupra regimului preţurilor reglementate a relevat posibilitãţi de perfecţionare a mecanismului de ajustare, în esenta, în direcţia punerii sale de acord cu stadiul reformei şi, mai ales, cu evoluţia procesului de restructurare din fiecare domeniu de activitate". În sfârşit, se arata ca prevederile ordonanţei au ca scop "asigurarea concordanţei cadrului de reglementare a preţurilor din sfera neconcurentiala, cu stadiul şi direcţiile procesului de restructurare a activitãţilor cu caracter de monopol natural sau care sunt supuse prin lege unui regim special". Curtea considera - în raport cu cele arãtate - ca în speta sunt întrunite elementele cazului excepţional, în accepţiunea art. 114 alin. (4) din Constituţie, motiv pentru care <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 nu contravine textului constituţional. 2. Curtea constata ca nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 în raport cu prevederile art. 49 alin. (1) din Constituţie, deoarece textul constituţional are în vedere exclusiv drepturile şi libertãţile prevãzute la art. 22-48 şi cuprinse în titlul II cap. II din Constituţie, intitulat "Drepturile şi libertãţile fundamentale". Or, "dreptul agentului economic de a-şi stabili singur preţurile pentru comercializarea produselor sale" - la care face referire autorul exceptiei - nefigurand printre acestea, o eventuala restrangere a exerciţiului sau nu ar putea fi calificatã drept o încãlcare a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Constituţie. 3. În legatura cu susţinerea potrivit cãreia mãsura confiscãrii prevãzutã la art. 8 alin. (3) din ordonanta contravine art. 41 alin. (1) şi (8) din Constituţie, Curtea constata ca este neîntemeiatã. Potrivit alin. (1) al art. 41 din Legea fundamentalã, "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar în conformitate cu alin. (8) al aceluiaşi articol "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii". Art. 8 din ordonanta nu face decât sa prevadã condiţiile în care urmeazã sa opereze confiscarea, relevand astfel o deplina concordanta cu textele constituţionale pretins incalcate. 4. În ceea ce priveşte critica formulatã de autorul exceptiei, potrivit cãreia <>art. 8 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 contravine dispoziţiei art. 134 alin. (1) din Constituţie, Curtea constata ca şi aceasta este neîntemeiatã. Alin. (1) al art. 134 stabileşte, într-adevãr, ca "Economia României este economie de piata". În conformitate însã cu alin. (2) lit. d) al aceluiaşi articol, "Statul trebuie sa asigure: [...] d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul naţional". Or, asa cum se arata în Nota de fundamentare a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 , prin adoptarea acesteia s-a avut în vedere "asigurarea concordanţei cadrului de reglementare a preţurilor din sfera neconcurentiala, cu stadiul şi direcţiile procesului de restructurare a activitãţilor cu caracter de monopol natural sau care sunt supuse prin lege unui regim special", ceea ce, departe de a contraveni textului constituţional de referinta, nu face decât sa îi asigure aplicarea în practica.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prefab" - S.A. din Calarasi în Dosarul nr. 2.884/2001 al Judecãtoriei Calarasi. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 februarie 2002.
PREŞEDINTE, prov. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
