Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 428 din 21 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 428 din 21 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 824 din 19 octombrie 2016

Comenteaza legea


    Mona-Maria Pivniceru   - preşedinte
    Petre Lăzăroiu         - judecător
    Daniel Marius Morar    - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu  - judecător
    Tudorel Toader         - judecător
    Augustin Zegrean       - judecător
    Simina Popescu         - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Costel Morărescu în Dosarul nr. 155/42/2015 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.413D/2015 al Curţii Constituţionale.
    2. La apelul nominal, răspunde pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, Dragoş Vaida, şef serviciu în cadrul Direcţiei Generale Juridice a Agenţiei. Lipseşte autorul excepţiei faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 203, nr. 204 şi nr. 210 din 29 aprilie 2013.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 801 din 18 noiembrie 2015.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    5. Prin Încheierea din 15 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 155/42/2015, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Costel Morărescu, într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui raport de evaluare prin care Agenţia Naţională de Integritate a constatat încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine, în esenţă, că prevederile art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010 sunt neconstituţionale, deoarece creează o confuzie între funcţia de inspector de integritate şi cea de judecător. Astfel, autorul excepţiei susţine că raportul emis de Agenţia Naţională de Integritate, astfel cum este redactat şi motivat, are caracterul unei veritabile hotărâri judecătoreşti. Acest caracter reiese din faptul că inspectorul de integritate dispune în ceea ce priveşte aplicarea acestuia şi din faptul că, în cazul în care persoana verificată nu exercită calea de atac a contestaţiei, acesta rămâne definitiv şi prefectul îl pune în executare, în sensul că dispune încetarea mandatului său de primar. În continuare, apreciază că se află în faţa unei situaţii speciale, rezultată din neconcordanţa dintre prevederile Constituţiei şi dispoziţiile Legii nr. 176/2010, mai precis neconcordanţa dintre rolul de judecător şi acela de inspector de integritate care, în temeiul prevederilor de lege criticate, se consideră şi el judecător. În final, consideră că activitatea unui inspector de integritate de a hotărî şi a dispune cu privire la cele rezultate în urma unei verificări este neconstituţională şi rezultă din caracterul ambiguu al legislaţiei speciale adoptate pentru desfăşurarea activităţii Agenţiei Naţionale de Integritate, legislaţie necorelată cu prevederile constituţionale.
    7. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale raportat la art. 124, 125 şi 126 din Constituţie. Reţine că inspectorii Agenţiei Naţionale de Integritate nu desfăşoară, prin atribuţia prevăzută de art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010, o activitate de judecată, ci o activitate administrativă. De asemenea, activităţile desfăşurate de inspectorii Agenţiei Naţionale de Integritate nu sunt activităţi de jurisdicţie, ci activităţi administrative, şi ca urmare a acestora nu se pronunţă hotărâri cu autoritate de lucru judecat, ci se întocmesc rapoarte de evaluare, care pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, deciziile nr. 1.606 din 15 decembrie 2011 şi nr. 204 din 29 aprilie 2013, reţinând că Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci una administrativă, iar în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea definitivă a încălcărilor de lege. Totodată, Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte de evaluare care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţelor de judecată sau, după caz, a altor autorităţi şi instituţii publice competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.
    10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale, sens în care invocă punctul său de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 72 din 26 februarie 2015 şi nr. 638 din 11 noiembrie 2014.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, prevederi de lege având următorul cuprins: "Inspectorii de integritate desfăşoară următoarele activităţi: [...]
    h) aplică sancţiunile şi iau măsurile prevăzute de lege în competenţa acestora."
    14. În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 125 referitor la statutul judecătorilor şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare, iar prin Decizia nr. 801 din 18 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 10 februarie 2016, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate cu acest obiect. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că aplicarea sancţiunilor de către inspectorul de integritate nu are natură jurisdicţională, ci reprezintă exercitarea prerogativelor de putere publică, de către funcţionarii publici, concretizate prin acte ce sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti.
    Sancţiunile specifice Legii nr. 176/2010, astfel cum sunt stabilite prin Titlul III al legii, sunt aplicate de inspectorii de integritate şi fac parte din ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite prin Legea nr. 144/2007, în scopul realizării prerogative de putere publică, aşa cum acestea sunt definite de dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, potrivit art. 30 din Legea nr. 176/2010, constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute de lege se fac de către persoanele împuternicite din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
    Ca atare, această aplicare a sancţiunilor, concretizată prin acte administrative specifice, ce pot fi contestate la instanţele judecătoreşti competente, reprezintă materializarea prerogativelor de putere publică care privesc, pe de o parte, punerea în executare a legilor şi celorlalte acte normative şi, pe de altă parte, asigurarea premisei respectării art. 16 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii.
    16. Cu privire la măsurile prevăzute de lege în competenţa inspectorului de integritate, Curtea a reţinut că, aşa cum rezultă din teza a doua a normei legale supuse controlului de constituţionalitate, inspectorii de integritate iau, în mod exclusiv, măsurile prevăzute de lege în competenţa acestora. Astfel, potrivit art. 22 din Legea nr. 176/2010: Agenţia sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare, precum şi, dacă este cazul, instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese, dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanţa de contencios administrativ [alin. (2)]; Agenţia sesizează în termen de 6 luni instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilităţile, dacă raportul de evaluare a incompatibilităţii nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanţa de contencios administrativ; Agenţia sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare [alin. (3)]; dacă în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate constată inexistenţa unei stări de incompatibilitate sau a unui conflict de interese, întocmeşte un raport în acest sens, pe care îl transmite persoanei care a făcut obiectul evaluării, în condiţiile art. 17 alin. (5) teza a doua [alin. (4)].
    17. În aceste condiţii, Curtea a constatat că toate măsurile, inclusiv cele sancţionatoare, ce pot fi dispuse de inspectorii de integritate pot fi contestate la instanţele judecătoreşti competente şi că acestea reprezintă acte prin care se urmăreşte protejarea valorilor sociale şi a principiilor legalităţii, obiectivităţii şi imparţialităţii în exercitarea funcţiilor publice.
    18. În acord cu jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 204 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 13 iunie 2013, Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, Decizia nr. 604 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 28 ianuarie 2015, şi Decizia nr. 299 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015), Curtea a reiterat că Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci activitate administrativă, realizată în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, evaluând fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţelor judecătoreşti competente, astfel încât atribuţia de a aplica sancţiuni, conferită de legiuitor inspectorului de integritate, prin lit. h) a art. 10 din Legea nr. 176/2010, reprezintă practic o continuare a acestei idei. Totodată, activitatea desfăşurată, potrivit Legii nr. 176/2010, de inspectorul de integritate poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ.
    19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele Deciziei nr. 801 din 18 noiembrie 2015, precitată, îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Costel Morărescu în Dosarul nr. 155/42/2015 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 10 lit. h) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 21 iunie 2016.

                            PREŞEDINTE,
                prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU

                     Magistrat-asistent,
                       Simina Popescu

                             ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 428 din 21 iunie 2016

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"