Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 426 din 10 aprilie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) si (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. II alin. (2) si art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 354 din 8 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. II alin. (2) şi <>art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia a format obiectul a 5 dosare ale Curţii Constituţionale, înregistrate sub nr. 1.726D/2007, nr. 1.730D/2007, nr. 11.784D/2007, nr. 1.785D/2007 şi nr. 66D/2008, şi a fost ridicatã din oficiu de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 214/F/CA/2006 şi nr. 1.347/64/2007, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarele sale nr. 8.683/1/2007 şi nr. 10.314/55/2006 (în aceastã cauzã, autor al excepţiei a fost şi Societatea Comercialã "Zed Invest" - S.R.L. din Arad) şi de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.468/57/2007.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 18 martie 2008, când aceste cauze au fost conexate, astfel cum rezultã din încheierea de la acea datã, iar Curtea, în urma deliberãrilor, a dispus amânarea pronunţãrii pentru data de 10 aprilie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 19 noiembrie 2007, 27 noiembrie 2007, 9 noiembrie 2007 şi 7 ianuarie 2008, pronunţate în dosarele nr. 1.347/64/2007, nr. 214/F/CA/2006, nr. 8.683/1/2007, nr. 10.314/55/2006 şi nr. 1.468/57/2007, Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. II alin. (2) şi <>art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Excepţiile au fost ridicate din oficiu de instanţele de judecatã menţionate, precum şi, în Dosarul nr. 10.314/55/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Societatea Comercialã "Zed Invest" - S.R.L. din Arad, în cauze de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unor excepţii de nelegalitate împotriva unor acte administrative sau a unor recursuri declarate împotriva unor sentinţe prin care au fost respinse, ca inadmisibile, excepţiile de nelegalitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut asemãnãtor, se susţin, în esenţã, urmãtoarele:
Dispoziţiile legale criticate, care permit invocarea excepţiei de nelegalitate şi cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 554/2004 , contravin principiului neretroactivitãţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi principiului prioritãţii aplicãrii reglementãrilor internaţionale, prevãzut de art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Astfel, în cazul unui raport juridic care s-a nãscut, şi-a produs efectele şi s-a consumat sub imperiul unei reglementãri anterioare, se ajunge la aplicarea retroactivã a dispoziţiilor <>Legii nr. 554/2004 , deoarece la data emiterii actului administrativ atacat cu excepţia de nelegalitate, aceastã cale de atac nu era reglementatã, pãrţile implicate având posibilitatea sã solicite instanţei de contencios administrativ cenzurarea acestuia în cadrul unei acţiuni în anulare, exercitatã însã în condiţiile legale în vigoare la data emiterii actului, referitoare la procedura de judecatã - pãrţi, termene, condiţii, efecte.
Sub imperiul prevederilor legale criticate, pãrţile interesate au posibilitatea de a solicita instanţelor judecãtoreşti, în mod repetitiv şi nelimitat în timp, controlul de legalitate a acestui act. De aceastã nouã cale de atac beneficiazã şi cei care au avut o atitudine pasivã faţã de posibilitatea de a exercita în termenul legal acţiunea în anulare împotriva acelui act administrativ, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la acea datã.
Efectele admiterii excepţiei de nelegalitate sunt aceleaşi cu efectele acţiunii în anulare, ceea ce, în condiţiile mai sus arãtate, contravine principiilor constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii civile şi prioritatea aplicãrii reglementãrilor internaţionale, sub aspectul încãlcãrii art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
De asemenea, aceastã ipotezã contravine şi practicii constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauze de tip Brumãrescu), a Curţii de Justiţie a Comunitãţilor Europene de la Luxemburg (cauzele C-216/82 - hotãrârea din 27 septembrie 1983; C-188/92 - hotãrârea din 9 martie 1994; C-241/95 hotãrârea din 30 ianuarie 2007 ş.a.), precum şi principiilor statuate prin Codul bunei administraţii, adoptat prin Recomandarea CM/REC din 20 iunie 2007 a Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene (anterior adoptãrii <>Legii nr. 262/2007 ). Acest din urmã act juridic european prevede expres cã administraţiile publice nu pot lua mãsuri retroactive, în afara excepţiilor legal justificate, şi nu pot aduce atingere drepturilor câştigate şi situaţiilor juridice legal constituite decât în împrejurãri urgente de interes public.
Curtea Europeanã de la Strasbourg a statuat constant în practica sa cã, "prin neimpunerea unui termen înãuntrul cãruia sã poatã fi exercitatã acţiunea în anularea unui act, se încalcã principiul securitãţii raporturilor juridice".
Instanţa europeanã de la Luxemburg a statuat acelaşi principiu, reţinând, în ceea ce priveşte posibilitatea de invocare a excepţiei de nelegalitate cu privire la actele instituţiilor comunitare, cã, atunci când partea îndreptãţitã sã formuleze o acţiune în anulare împotriva unui act comunitar depãşeşte termenul-limitã pentru introducerea acestei acţiuni, trebuie sã accepte faptul cã i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv şi nu va mai putea solicita în instanţã controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentalã a excepţie de nelegalitate.
În concluzie, se susţine cã dispoziţiile de lege criticate, care permit fãrã limitã în timp controlul de legalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 554/2004 şi dupã împlinirea termenului în care partea ar putea exercita acţiunea în anulare (cum este şi cazul litigiului dedus judecãţii în curs de soluţionare), pot genera "un climat general de incertitudine şi nesiguranţã juridicã".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, prin punctele de vedere transmise în dosarele nr. 1.726D/2007 şi nr. 1.730D/2007, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Precizeazã cã textele de lege criticate constituie norme procedurale, care sunt de imediatã aplicare. Aratã cã "instituirea posibilitãţii examinãrii nelegalitãţii unui act administrativ individual în raport cu actul normativ în temeiul cãruia a fost edictat apare ca o consacrare a dreptului de acces la justiţie, imposibilitatea contestãrii unui astfel de act - care nu este supus controlului de neconstituţionalitate - constituind un obstacol în calea exercitãrii efective a dreptului de acces la un tribunal". În plus, precizeazã cã "sunt asigurate premisele respectãrii rezonabilitãţii duratei procesului", întrucât excepţia de nelegalitate se judecã cu celeritate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. II alin. (2) şi <>art. III din Legea nr. 262/2007 sunt neconstituţionale.
Acestea încalcã principiul neretroactivitãţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, prin aceea cã actele administrativ individuale pot fi atacate oricând, indiferent de data emiterii lor şi fãrã limitã în timp, pe calea excepţiei de nelegalitate; prin admiterea excepţiei se produc efecte similare, ca întindere şi conţinut, cu anularea actului respectiv, ceea ce pericliteazã securitatea raporturilor juridice. Principiul securitãţii actelor juridice presupune dreptul persoanelor de a nu fi surprinse de cãtre autoritãţile statului prin mãsuri discreţionare şi abuzive îmbrãcate în forme juridice. Totodatã, invocarea excepţiei de nelegalitate şi împotriva actelor administrative unilaterale emise anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 554/2004 , în forma sa iniţialã, presupune aplicarea retroactivã a prevederilor acestei legi în cazul unui raport juridic care s-a nãscut sub imperiul unei reglementãri anterioare. Prevederile legale criticate aduc atingere însãşi substanţei dreptului la un proces echitabil, prin neimpunerea unui termen înãuntrul cãruia sã poatã fi exercitatã acţiunea în anulare a unui act.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin <>art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al România, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. De asemenea, obiectul excepţie îl formeazã şi prevederile art. II alin. (2) şi ale <>art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- <>Art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 : "(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetatã oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea pãrţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând cã de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizeazã, prin încheiere motivatã, instanţa de contencios administrativ competentã şi suspendã cauza. Încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusã niciunei cãi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacatã odatã cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentã sã o soluţioneze.
(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţã, dupã procedura de urgenţã, în şedinţã publicã, cu citarea pãrţilor şi a emitentului. În cazul în care excepţia de nelegalitate vizeazã un act administrativ unilateral emis anterior intrãrii în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmeazã a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ."
- Art. II alin. (2) şi <>art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 : "(2) Dispoziţiile referitoare la excepţia de nelegalitate şi la garanţiile procesuale prevãzute de <>Legea nr. 554/2004 , cu modificãrile ulterioare, se aplicã şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor la data intrãrii în vigoare a prezentei legi. Excepţia de nelegalitate poate fi invocatã şi pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 554/2004 , în forma sa iniţialã, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
"<>Art. III. - Hotãrârile judecãtoreşti pronunţate în baza Legii nr. 554/2004 , rãmase definitive şi irevocabile fãrã soluţionarea pe fond a excepţiei de nelegalitate, care a fost respinsã ca inadmisibilã, pot forma obiectul unei cereri de revizuire, care se poate introduce în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii şi ale art. 20 alin. (2) care consacrã principiul prioritãţii tratatelor privitoare la drepturile omului, la care România este parte, cu referire la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, sub aspectul principiului securitãţii raporturilor juridice şi al dreptului la justiţie. De asemenea, au fost invocate şi prevederile art. 6 din Codul bunei administraţii, aprobat prin Recomandarea CM/REC din 20 iunie 2007 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei (şi nu al Uniunii Europene), care prevãd expres cã administraţiile publice nu pot lua mãsuri retroactive, în afara excepţiilor legal justificate, şi nu pot aduce atingere drepturilor câştigate şi situaţiilor juridice legal constituite decât în împrejurãri urgente de interes public.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sã o respingã, pentru urmãtoarele considerente:
Excepţia de nelegalitate, instituitã prin <>art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , constituie un mijloc procedural prin care partea interesatã poate contesta legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual de care partea adversã înţelege sã se prevaleze pentru a-şi demonstra pretenţiile sau pentru a-şi apãra ori valorifica un drept.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã, prin promovarea unei excepţii de nelegalitate, oricând, fãrã limitã în timp şi indiferent de data emiterii actului administrativ, este afectatã stabilitatea raporturilor juridice. Aceasta deoarece poate fi desfiinţat chiar şi un act administrativ care a generat un raport juridic ale cãrui efecte s-au produs şi, eventual, s-au consumat, sub imperiul reglementãrilor anterioare <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Cu privire la aceastã susţinere, Curtea reţine cã principiul stabilitãţii raporturilor juridice, deşi nu este în mod expres consacrat de Constituţia României, se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cãrora România este stat de drept, democratic şi social, cât şi din preambulul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa.
Acest principiu al stabilitãţii raporturilor juridice nu poate implica, însã, promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalitãţi. Obţinerea sau apãrarea unui drept ori protejarea unui interes, chiar legitim, nu se poate fonda pe un act a cãrui legalitate este îndoielnicã şi care nu ar putea fi doveditã altfel decât prin ridicarea excepţiei de nelegalitate. Contestarea pe cale incidentalã a legalitãţii, indiferent de data la care a fost emis actul administrativ, se justificã prin necesitatea exercitãrii unui control de legalitate fãrã de care soluţia pronunţatã de instanţã riscã sã fie fondatã pe un act ilegal. Or, astfel ar fi zdruncinat însuşi fundamentul statului de drept, cãci ar fi posibil ca instanţa de judecatã sã pronunţe, în numele legii, o hotãrâre bazatã pe un act încheiat cu încãlcarea legii. Din aceastã perspectivã, posibilitatea contestãrii legalitãţii unui act administrativ unilateral cu caracter individual pe cale de excepţie apare ca o modalitate de contracarare a efectelor principiului potrivit cãruia fraus omnia corrumpit. Acesta este motivul pentru care nici nu a fost limitat în timp dreptul de a ridica o asemenea excepţie.
De altfel, ideea pe care se întemeiazã instituţia excepţiei de nelegalitate se numãrã printre acele constante ale dreptului care au disciplinat gândirea juridicã a sistemului de drept romanogermanic şi care a fost consacratã prin maxima quae temporalia sunt ad agendum perpetua sunt ad excipiendum, a cãrei semnificaţie este cã cele ce sunt vremelnice pentru o acţiune juridicã sunt permanente pentru constituirea excepţiei.
Tot cu referire la necesitatea asigurãrii stabilitãţii raporturilor juridice, Curtea constatã cã atât prevederile <>art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cât şi cele ale art. II alin. (2) şi <>art. III din Legea nr. 262/2007 nu au caracter retroactiv, întrucât, deşi excepţia de nelegalitate poate fi invocatã şi în ceea ce priveşte actele administrative emise anterior intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 554/2004 , totuşi, legalitatea acestora se examineazã în funcţie de condiţiile de validitate prevãzute de reglementãrile cuprinse în actele normative care erau în vigoare la momentul emiterii actului contestat, iar nu prin raportare la <>Legea nr. 554/2004 . În plus, textele de lege criticate conţin norme de procedurã care sunt de imediatã aplicare, fãrã a se putea reţine, aşadar, pretinsul caracter retroactiv.
Curtea constatã cã interesul contestãrii legalitãţii unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate apãrea în cadrul unei multitudini de litigii ale cãror obiecte sã aparţinã unor materii diverse. De aceea, în practicã este foarte posibil ca necesitatea examinãrii legalitãţii unui asemenea act sã se impunã şi dupã împlinirea termenului de exercitare a acţiunii în anularea actului. Din acest motiv, excepţia de nelegalitate se constituie într-un mijloc eficient de apãrare, justificat de însãşi exigenţele unui proces echitabil. Cum în materia contenciosului administrativ celeritatea este esenţialã, termenele de soluţionare ale excepţiei de nelegalitate nu pot fi decât foarte scurte, aşa cã nu se poate reproşa derularea exageratã în timp a procesului, cu consecinţa încãlcãrii principiului soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil, prevãzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie.
În plus, textul de lege criticat este în acord şi cu dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Legea fundamentalã, care garanteazã controlul actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, întrucât prin intermediul excepţiei de nelegalitate chiar acest lucru se realizeazã în concret, prin extinderea posibilitãţii controlului şi asupra actelor a cãror legalitate nu a fost contestatã pe cale principalã.
În ceea ce priveşte jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele de tip Brumãrescu) şi a Curţii de Justiţie a Comunitãţilor Europene, invocatã, Curtea constatã cã aceasta nu este pertinentã în cauzã. Excepţia de nelegalitate priveşte un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis cu încãlcarea dispoziţiilor imperative sau dispozitive ale legii, şi nu o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã, constitutivã de drepturi. Principiul securitãţii juridice este periclitat în situaţia repunerii în discuţie a unor raporturi juridice bazate pe acte juridice legale sau pe hotãrâri judecãtoreşti emise în numele legii, şi nu atunci când este revizuit un act administrativ unilateral cu caracter individual emis contra legii. Prin urmare, procedura invocãrii excepţiei de nelegalitate nu este contrarã, ci vine chiar în ideea restabilirii echitãţii, justiţiei şi legalitãţii ce trebuie sã stea la temelia tuturor raporturilor juridice dintr-un stat de drept, iar un astfel de mijloc procedural nu poate fi contrar exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, sub aspectul principiului securitãţii raporturilor juridice şi a dreptului la justiţie.
Totodatã, Curtea constatã cã art. 6 din Codul bunei administraţii, aprobat prin Recomandarea CM/REC din 20 iunie 2007 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei, invocat, prin raportare la art. 20 alin. (1) din Constituţie, de instanţele de judecatã în motivarea excepţiei, nu este incident în cauzã. Acesta este un act juridic european cu caracter de recomandare, care nu se încadreazã în categoria pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. II alin. (2) şi <>art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 214/F/CA/2006 şi nr. 1.347/64/2007, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, din oficiu, în Dosarul sãu nr. 8.683/1/2007 şi, din oficiu, împreunã cu Societatea Comercialã "Zed Invest" - S.R.L. din Arad, în Dosarul nr. 10.314/55/2006 al aceleiaşi instanţe şi de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, din oficiu, în Dosarul nr. 1.468/57/2007.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 aprilie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
