Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 424 din 3 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 3 si art. 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 476 din 12 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Smaranda Dobrescu în Dosarul nr. 46.143/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.199D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 46.143/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor.
Excepţia a fost ridicatã de Smaranda Dobrescu cu prilejul soluţionãrii contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât fac o diferenţã nejustificatã de tratament între parlamentari şi magistraţi sub aspectul acordãrii dreptului la pensie de serviciu. În acest sens, aratã cã şi parlamentarii sunt ţinuţi de o serie de incompatibilitãţi, asemãnãtor magistraţilor, astfel cã ar trebui sã beneficieze de pensie de serviciu aşa cum beneficiazã şi aceştia din urmã. În acelaşi timp, dispoziţiile de lege criticate aduc atingere principiului constituţional al neretroactivitãţii legii civile, întrucât afecteazã drepturi câştigate în temeiul unor reglementãri anterioare. De asemenea, este încãlcat şi principiul "neatingerii drepturilor câştigate". Astfel, aratã cã dreptul la pensie este câştigat la momentul deciziei de pensionare. În sfârşit, susţine cã Statutul deputaţilor şi senatorilor se reglementeazã prin lege organicã, iar Guvernul nu avea drept de iniţiativã legislativã într-un domeniu în care doar Parlamentul României putea sã legifereze printr-o procedurã specialã şi extraordinarã. Pe de altã parte, fiind de naturã organicã, modificarea Statutului trebuie sã se facã cu cel puţin 236 de voturi. Or, Legea nr. 119/2010, asupra cãreia Guvernul şi-a asumat rãspunderea, a fost promovatã prin respingerea moţiunii de cenzurã, care nu a întrunit numãrul de 236 de voturi. În acelaşi timp, asumarea rãspunderii Guvernului nu se poate face asupra mai multor proiecte de legi, astfel cã se încalcã art. 114 alin. (1) din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã diferenţa de tratament juridic criticatã de autorul excepţiei este contrarã dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 1: "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, urmãtoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare:
a) pensiile militare de stat;
b) pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor;
c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea;
d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic şi consular;
e) pensiile de serviciu ale funcţionarilor publici parlamentari;
f) pensiile de serviciu ale deputaţilor şi senatorilor;
g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilã;
h) pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.";
- Art. 3: "(1) Pensiile prevãzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în platã, se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevãzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determinã considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevãzute de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se elaboreazã metodologia de recalculare a pensiilor prevãzute la art. 1, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.";
- Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevãzute la art. 1 se realizeazã de cãtre instituţiile în evidenţa cãrora se aflã persoanele beneficiare, dupã cum urmeazã:
a) într-o perioadã de 5 luni de la data intrãrii în vigoare a hotãrârii Guvernului prevãzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. a) şi b);
b) într-o perioadã de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a hotãrârii Guvernului prevãzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. c)-h).
(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileşte în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi se plãteşte de la data de întâi a lunii urmãtoare expirãrii perioadei de recalculare prevãzute la alin. (1) lit. a) sau b), dupã caz."
Autorul excepţiei considerã cã prevederile de lege criticate sunt contrare urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile şi art. 65 alin. (2) referitor la situaţiile când Camerele Parlamentului îşi desfãşoarã activitatea în şedinţã comunã şi art. 69-72 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor. De asemenea, invocã încãlcarea art. 41 din Constituţie, având în vedere, în realitate, dispoziţiile art. 44, referitor la dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã unele dintre aspectele invocate de autorul acesteia au mai fost examinate de Curtea Constituţionalã cu prilejul examinãrii conformitãţii prevederilor Legii nr. 119/2010 cu dispoziţiile Legii fundamentale.
Astfel, referindu-se la diferenţa de tratament juridic instituitã de lege între magistraţi şi parlamentari sub aspectul dreptului de a beneficia de pensia de serviciu, Curtea, prin Decizia nr. 1.579 din 13 decembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 17 ianuarie 2012, a arãtat cã existenţa unor interdicţii sau incompatibilitãţi asemãnãtoare nu este de naturã sã punã un semn de egalitate între activitatea şi statutul magistraţilor în raport cu cele ale parlamentarilor. În timp ce magistratul, aflat în exerciţiul profesiei sale, dedicatã înfãptuirii justiţiei, este ţinut de o serie de obligaţii care asigurã imparţialitatea actului de justiţie, ca o trãsãturã definitorie a acestuia, interdicţii care se întind pe întreaga carierã în justiţie, parlamentarul, chemat sã reprezinte poporul în cadrul autoritãţii legiuitoare, este ţinut numai pe perioada exercitãrii mandatului de anumite interdicţii care urmãresc asigurarea unui vot cât mai ferit de influenţa unor interese personale. În acest din urmã caz însã nu se poate vorbi de o imparţialitate absolutã, aşa cum se cere în justiţie, amprenta politicã fiind de esenţa opţiunii votului parlamentar".
De asemenea, Curtea a constatat cã însãşi afirmaţia potrivit cãreia magistraţii şi parlamentarii se supun unui statut asemãnãtor este infirmatã de dispoziţiile art. 71 alin. (2) din Constituţie.
În concluzie, a reţinut cã, deşi cele constatate cu privire la statutul şi activitatea parlamentarilor au reprezentat şi pot reprezenta în viitor temeiuri ale acordãrii unei pensii de serviciu, aceste temeiuri sunt diferite de cele reţinute cu privire la magistraţi prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 şi care au determinat acordarea în continuare a pensiilor de serviciu.
Referitor la criticile privind încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii civile, dar şi a unor drepturi câştigate, Curtea, prin aceeaşi decizie, a arãtat cã "pensiile de serviciu sunt compuse din douã elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivã şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivã, sã reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specialã". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurãri sociale, "ţine de politica statului în domeniul asigurãrilor sociale şi nu se subsumeazã dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specialã "nu poate fi consideratã ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate pânã la intrarea în vigoare a noii reglementãri şi asupra cãrora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afecteazã pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilã, nu sunt afectate de noile reglementãri. De asemenea, legea privind instituirea unor mãsuri în domeniul pensiilor nu se rãsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrãrii sale în vigoare, care constituie facta praeterita".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Autorul excepţiei invocã însã şi critici noi de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 raportate la prevederile art. 65 alin. (2), art. 69-72 şi art. 114 alin. (1) din Constituţie. Aceste critici pun în discuţie constituţionalitatea extrinsecã a legii amintite şi nu au mai fost analizate de Curtea Constituţionalã.
Astfel, autorul excepţiei aratã, pe de o parte, cã Legea nr. 119/2010, cuprinzând reglementãri ce afecteazã statutul parlamentarilor, nu putea fi adoptatã prin procedura prevãzutã de art. 114 din Constituţie, iar, pe de altã parte, cã, potrivit acestui articol constituţional, Guvernul nu-şi putea asuma rãspunderea pentru mai multe proiecte de legi.
Faţã de aceste critici, Curtea reţine cã, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, Curtea a arãtat cã dispoziţiile constituţionale referitoare la angajarea rãspunderii Guvernului nu disting cu privire la natura proiectului de lege, astfel cã el poate fi de natura legilor organice sau a legilor ordinare, cu excluderea legii constituţionale de revizuire a Constituţiei, pentru care existã o procedurã specialã, în cadrul cãreia Guvernul nu poate avea calitatea de iniţiator. Prin urmare, Curtea a reţinut cã adãugarea unei alte restricţii nu poate avea decât semnificaţia modificãrii textului constituţional amintit.
De asemenea, prin Decizia nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 19 ianuarie 2010, Curtea a arãtat cã "expresia «unui proiect de lege» trebuie înţeleasã în sens larg, angajarea rãspunderii putându-se face şi cu privire la douã sau mai multe proiecte de lege sau la un pachet de asemenea proiecte, care pot fi simple ori complexe, singura cerinţã impusã de textul constituţional fiind cea referitoare la specia ori clasa actelor asupra cãrora Guvernul îşi poate angaja rãspunderea, adicã un program, o declaraţie de politicã generalã ori un proiect de lege".
Având în vedere cele arãtate, Curtea apreciazã cã susţinerile autorului excepţiei privind încãlcarea dispoziţiilor art. 65 alin. (2), art. 69-72 şi art. 114 alin. (1) din Constituţie sunt lipsite de temei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,*1)
__________
*1) A se vedea opinia separatã de la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Smaranda Dobrescu în Dosarul nr. 46.143/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
