Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 423 din 15 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 21 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Chen Wei în Dosarul nr. 11.245/4/2008 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti, care formeazã obiectul Dosarului nr. 5.653D/2009 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, însoţit de domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã. Se constatã lipsa pãrţii Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 6.185D/2009 şi nr. 7.629D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Jiang Lingping în Dosarul nr. 10.116/302/CV/2007 al Tribunalului Bucureşti Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, şi de Ji Gaozhen în Dosarul nr. 10.316/4/2008 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã toate aceste dosare se aflã la al doilea termen de judecatã, iar partea Oficiul Român pentru Imigrãri a transmis note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondatã.
Curtea, din oficiu, vãzând identitatea de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Autorul prezent şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 6.185D/2009 şi nr. 7.629D/2009 la Dosarul nr. 5.653D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorului prezent. Acesta aratã cã are un copil nãscut în China pe care l-a adus în România, ţarã în care doreşte sã rãmânã, dar legea nu îi oferã o protecţie suficientã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, precizând cã, în cauzã, se justificã menţinerea jurisprudenţei în domeniu a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 11 iunie 2009, 12 iunie 2009 şi 19 iunie 2009, pronunţate de Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarele nr. 11.245/4/2008 şi nr. 10.316/4/2008 şi de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 10.116/302/CV/2007, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.
Excepţiile au fost ridicate de Chen Wei, Jiang Lingping şi Ji Gaozhen în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor împotriva unor hotãrâri ale Oficiului Român pentru Imigrãri de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat sau a protecţiei subsidiare ori de refuz al acordãrii regimului tolerãrii şederii pe teritoriul României.
În motivãrile excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate în ceea ce priveşte riscul de a fi supus la tratamente sau pedepse inumane ori degradante ca motiv de acordare a protecţiei subsidiare. Se aratã cã noţiunile folosite sunt vagi şi imprecise, astfel încât permit interpretãri eronate cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante, fiind neconstituţionale şi ca urmare a faptului cã nu menţioneazã explicit respectarea vieţii de familie ca motiv de acordare a protecţiei subsidiare.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, invocând cele reţinute de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului prezent, notele scrise, depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 - "Protecţia subsidiarã:
(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [... ]
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante, precum şi celor ale art. 26 alin. (1) din Legea fundamentalã şi ale art. 8 din aceeaşi convenţie, care garanteazã dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã a mai exercitat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 , prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în prezentele cauze conexate şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. Dintre deciziile pronunţate pânã în prezent, poate fi amintitã <>Decizia nr. 363 din 17 martie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 28 aprilie 2009, sau <>Decizia nr. 1.421 din 5 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 17 decembrie 2009. Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã dispoziţiile de lege criticate sunt în deplinã concordanţã atât cu prevederile constituţionale şi convenţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, cât şi cu cele care garanteazã dreptul la viaţã intimã, familialã şi privatã. Curtea a reţinut cã acestea oferã suficiente repere şi elemente pentru ca persoana cãreia i se adreseazã sã înţeleagã condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma solicitatã de protecţie umanitarã şi a arãtat cã determinarea circumstanţelor specifice fiecãrei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusã o persoanã în cazul returnãrii sale în ţara de origine sau în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, precum şi aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce excedeazã obiectului controlului de constituţionalitate.
Curtea apreciazã cã în cauzã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, astfel cã soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Chen Wei şi Ji Gaozhen în dosarele nr. 11.245/4/2008 şi nr. 10.316/4/2008 ale Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti şi de Jiang Lingping în Dosarul nr. 10.116/302/CV/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
