Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 423 din 13 noiembrie 2003 din 13 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002
Costicã Bulai - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , excepţie ridicatã de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Mureş în Dosarul nr. 3.752/2002 al Tribunalului Mureş. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 300C/2003, nr. 316C/2003, nr. 317C/2003 şi nr. 334C/2003, care au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Sibiu, respectiv de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Mureş, în Dosarul nr. 5.560/2002 al Tribunalului Sibiu, respectiv în dosarele nr. 1.190/2003, nr. 1.194/2003 şi nr. 806/2003 ale Tribunalului Mureş. La apelul nominal în aceste dosare se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor susmenţionate, având în vedere conţinutul identic al excepţiilor ridicate. Reprezentantul Ministerului Public aratã cã nu se opune conexãrii, faţã de dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã. Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 300C/2003, nr. 316C/2003, nr. 317C/2003 şi nr. 334C/2003 la Dosarul nr. 266C/2003, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, având în vedere conţinutul art. 15 alin. (2) din Constituţia revizuitã şi republicatã şi, de asemenea, jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale în aceastã materie, de exemplu <>Decizia nr. 197/2003 .
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin încheierile din 21 mai 2003, respectiv din 20 iunie 2003, din 9 mai 2003, din 16 mai 2003 şi din 9 mai 2003, pronunţate în dosarele nr. 3.752/2002, respectiv nr. 5.560/2002, nr. 1.190/2003, nr. 1.194/2003 şi nr. 806/2003, Tribunalul Mureş, respectiv Tribunalul Sibiu, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , excepţie ridicatã de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Mureş, respectiv de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Sibiu, în cadrul soluţionãrii unor plângeri împotriva unor proceseverbale de constatare a unor contravenţii, emise de autorii excepţiei. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile <>art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcã principiul neretroactivitãţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece dispoziţiile legale referitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor nu sunt, în sistemul de drept românesc, norme de drept penal. Având în vedere, pe de-o parte, cã din dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 reiese caracterul administrativ al rãspunderii contravenţionale şi, pe de altã parte, cã singura excepţie admisã de la principiul neretroactivitãţii legii este legea penalã mai favorabilã, considerã cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale. Tribunalul Mureş opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este întemeiatã, întrucât dispoziţiile legale referitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor nu sunt norme de drept penal în sistemul de drept românesc, iar <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, consideratã legea generalã în materie, pãstreazã caracterul administrativ al rãspunderii contravenţionale, caracter consacrat prin art. 1 şi art. 8 din ordonanţã. De asemenea, având în vedere cã art. 47 din ordonanţã prevede cã "dispoziţiile prezentei ordonanţe se completeazã cu dispoziţiile Codului de procedurã civilã", rezultã cã legiuitorul a înţeles sã excludã sub toate aspectele caracterul penal în domeniul stabilirii şi sancţionãrii contravenţiilor. Tribunalul Sibiu opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este neîntemeiatã, deoarece aplicarea unei legi mai favorabile reprezintã voinţa legiuitorului, iar <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 conţine dispoziţii similare cu cele ale Codului penal. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât acestea instituie în materia contravenţiilor o soluţie similarã celei existente în dreptul penal cu privire la aplicarea retroactivã a legii penale mai favorabile. Prevederea constituţionalã conform cãreia "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile" trebuie interpretatã, potrivit art. 20 din Constituţie, în acord cu Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, contravenţia poate fi asimilatã infracţiunii, sub anumite aspecte. "Astfel s-a reţinut de cãtre Curte cã distincţia infracţiuni-contravenţii existentã în dreptul intern al mai multor state pãrţi este irelevantã din punctul de vedere al respectãrii garanţiilor art. 6 din convenţie, acesta fiind aplicabil ambelor forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziţiei sancţionatorii o cere (cazul Lauko contra Slovaciei). Caracterul general al normei şi scopul în acelaşi timp preventiv şi represiv al sancţiunii sunt suficiente pentru a se stabili natura penalã a faptei, astfel cã şi în cazul sãvârşirii unei <<contravenţii administrative>> este aplicabil art. 6 din convenţie care nu face distincţie între fapte în funcţie de gravitatea lor (cazul Nolkenbockhoff contra Germaniei)." Astfel, deşi potrivit art. 141 din Codul penal român prin "lege penalã" se înţelege "orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsã în legi sau decrete", în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului ilicitul penal poate avea o sferã mai largã, în funcţie de anumite criterii cum ar fi natura sau scopul dispoziţiei sancţionatorii ori natura şi gravitatea pedepsei. De altfel, în temeiul art. 58 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul, fiind unica autoritate legiuitoare a ţãrii, "poate oricând sã adopte legi prin care fie sã nu mai sancţioneze anumite fapte considerate contravenţii, fie sã desfiinţeze sancţiuni contravenţionale aflate în curs de executare, fie sã prevadã chiar neexecutarea acestora". Totodatã, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia înlocuirii închisorii contravenţionale, în cazul în care nu s-a început executarea, cu sancţiunea obligãrii contravenientului la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii. Astfel, prin <>Decizia nr. 236/1999 , Curtea a reţinut cã, "de vreme ce Parlamentul poate, în virtutea prerogativelor sale, sã manifeste o clemenţã totalã faţã de cei sancţionaţi cu închisoarea contravenţionalã, nu ar fi raţional sã se considere cã legiuitorul nu ar putea sã ia o mãsurã, dispusã în mod expres, de înlocuire a unei sancţiuni mai grave cu una mai uşoarã. Parlamentul poate interveni, prin legile adoptate, pentru înlocuirea unei sancţiuni cu o altã sancţiune şi poate dispune sã beneficieze de aceste dispoziţii şi contravenienţii care nu au executat încã sancţiunea aplicatã prin dispoziţiile legale anterioare, fãrã ca prin aceasta sã se încalce principiul constituţional enunţat (principiul neretroactivitãţii legii). În caz contrar s-ar putea pune în discuţie o ultrctivare a legii vechi şi deci o executare a unor sancţiuni contravenţionale care au fost desfiinţate complet sau care au fost înlocuite prin noua lege". Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este neîntemeiatã, întrucât prevederile legale criticate au ca obiect dezincriminarea cu titlu general a faptei sãvârşite şi produc efecte pentru viitor începând cu momentul intrãrii în vigoare a actului normativ şi, prin urmare, efectele care s-au produs sub imperiul actului normativ anterior rãmân câştigate cauzei şi înceteazã de la data apariţiei noului act normativ. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , apreciazã cã aceasta este întemeiatã, deoarece dispoziţiile legale referitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor nu sunt, în sistemul de drept românesc, norme de drept penal. <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 reglementeazã cadrul juridic general al sancţionãrii faptelor contravenţionale, pãstrând caracterul administrativ al acestei rãspunderi, aşa cum reiese din prevederile art. 8 alin. (1) şi ale art. 47 din acest act normativ, şi, pe cale de consecinţã, principiul legii penale mai favorabile nu poate fi aplicat în domeniul sancţionãrii contravenţiilor, ci doar în materie penalã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001), aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002), care au urmãtorul conţinut: - Art. 12: "(1) Dacã printr-un act normativ fapta nu mai este consideratã contravenţie, ea nu se mai sancţioneazã, chiar dacã a fost sãvârşitã înainte de data intrãrii în vigoare a noului act normativ. (2) Dacã sancţiunea prevãzutã în noul act normativ este mai uşoarã se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai gravã, contravenţia sãvârşitã anterior va fi sancţionatã conform dispoziţiilor actului normativ în vigoare la data sãvârşirii acesteia." În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia apreciazã cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), care, în urma republicãrii Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au urmãtorul conţinut: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, ulterior sesizãrii, dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României au fost completate prin <>Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, în urma cãreia s-a republicat Constituţia României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003. Astfel, conţinutul art. 15 alin. (2) a fost completat în sensul cã excepţie de la principiul neretroactivitãţii legii o constituie şi legea contravenţionalã mai favorabilã, alãturi de legea penalã mai favorabilã. Pe de altã parte, dispoziţiile legale criticate au mai fãcut în numeroase cazuri obiectul controlului de constituţionalitate, raportat la prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), Curtea respingând ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a acestora prin <>Decizia nr. 197 din 13 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, prin <>Decizia nr. 399 din 21 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 6 noiembrie 2003, precum şi prin <>Decizia nr. 408 din 4 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 21 noiembrie 2003. Neexistând elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în aceastã materie, considerentele şi soluţia acestor decizii rãmân valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile <>art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , excepţie ridicatã de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Mureş în Dosarul nr. 3.752/2002 al Tribunalului Mureş, respectiv de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Sibiu în Dosarul nr. 5.560/2002 al Tribunalului Sibiu şi de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Mureş în dosarele nr. 1.190/2003, nr. 1.194/2003 şi nr. 806/2003 ale Tribunalului Mureş. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 noiembrie 2003.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
