Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 423 din 10 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. 2 teza a doua din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 418 din 22 iunie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 2 teza a doua din Codul penal, excepţie ridicatã de Juhos Valentin Francisc în Dosarul nr. 3.120/62/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã, la dosar, autorul excepţiei a depus concluzii scrise prin care solicitã admiterea acesteia.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã principiul egalitãţii în faţa legii nu presupune un tratament juridic identic pentru persoane care se aflã în situaţii diferite. Totodatã, mai aratã cã la adoptarea textului de lege criticat a fost avutã în vedere condiţia psihofizicã specialã a femeii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 noiembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.120/62/2006, Tribunalul Braşov - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 2 teza a doua din Codul penal, excepţie ridicatã de Juhos Valentin Francisc într-o cauzã ce priveşte soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei Judecãtoriei Braşov prin care a fost respinsã cererea sa de liberare condiţionatã în baza art. 60 alin. 2 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considerã cã textul de lege criticat aduce atingere dispoziţiilor art. 21 alin. (3) teza întâi şi ale art. 53 din Constituţie, ale art. 6 paragraful 1 şi ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, aratã cã art. 60 alin. 2 teza a doua din Codul penal restrânge dreptul la liberare condiţionatã al condamnaţilor bãrbaţi şi instituie o discriminare a acestora faţã de condamnatele femei, având la bazã un criteriu exclusiv sexual.
Totodatã, mai aratã cã în cauza Schuler-Zgraggen împotriva Elveţiei (1993), Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã aplicarea unui regim diferenţiat pe criteriu sexual este contrarã prevederilor art. 14 din Convenţie, mai ales cã "progresul cãtre egalitatea sexelor este un scop important al statelor membre ale Consiliului Europei".
Tribunalul Braşov - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fãrã diferenţieri pe considerente arbitrare.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã excepţia trebuie analizatã exclusiv prin prisma prevederilor referitoare la interdicţia discriminãrii, respectiv art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, şi nu prin prisma art. 6 paragraful 1 din aceeaşi convenţie. Aceasta, deoarece art. 60 alin. 2 din Codul penal se referã strict la dispoziţiile legate de condiţiile substanţiale ale liberãrii condiţionate. Totodatã, aratã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, o diferenţã de tratament între persoane aflate în situaţii asemãnãtoare este contrarã convenţiei dacã nu este întemeiatã pe o justificare obiectivã şi rezonabilã, justificare ce presupune urmãrirea unui scop legitim şi existenţa unei relaţii rezonabile de proporţionalitate între scopul urmãrit şi mijloacele utilizate. Autoritãţile naţionale dispun de o marjã de apreciere care poate varia în funcţie de domeniul reglementãrii şi de circumstanţele cauzelor respective. Diferenţa de tratament între bãrbaţi şi femei este întemeiatã în acest caz pe o justificare rezonabilã, respectiv dificultatea sporitã pentru femeile în vârstã de peste 55 de ani de a suporta condiţiile detenţiei în raport cu bãrbaţii cu vârste cuprinse între 55 şi 60 de ani.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În esenţã, se aratã cã liberarea condiţionatã nu este un drept al condamnaţilor, ci o vocaţie conferitã prin lege. Totodatã, textul legal criticat nu încalcã art. 16 din Constituţie, întrucât nu instituie diferenţieri pe criterii arbitrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 60 alin. 2 teza a doua din Codul penal, având urmãtorul conţinut: "[...] condamnaţii trecuţi de vârsta de 60 de ani pentru bãrbaţi şi de 55 de ani pentru femei pot fi liberaţi condiţionat, dupã executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depãşeşte 10 ani sau a unei jumãtãţi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacã îndeplinesc celelalte condiţii prevãzute în art. 59 alin. 1."
Autorul excepţiei considerã cã textul de lege criticat aduce atingere prevederilor art. 21 alin. (3) teza întâi privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi din Constituţie, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 referitor la interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Totodatã, sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 1 referitor la interzicerea generalã a discriminãrii din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De asemenea, aşa cum rezultã din motivarea excepţiei, autorul acesteia înţelege sã invoce în susţinerea criticii sale şi prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
Textul de lege criticat reglementeazã acordarea liberãrii condiţionate dupã criteriul vârstei condamnatului, respectiv condamnatul sã fi împlinit 60 de ani dacã este bãrbat sau 55 de ani dacã este femeie. De acest criteriu se ţine seama cumulativ cu urmãtoarele condiţii: sã fi executat o treime din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depãşeşte 10 ani sau jumãtate în cazul închisorii mai mari de 10 ani şi sã fie stãruitor în muncã, disciplinat şi sã dea dovezi temeinice de îndreptare. Totodatã, se ţine seama şi de antecedentele sale penale.
Curtea observã cã nu poate fi reţinutã critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi, ale art. 14 referitor la interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 1 referitor la interzicerea generalã a discriminãrii din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, pentru urmãtoarele considerente:
Prin Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Curtea Constituţionalã a statuat cã "principiul egalitãţii în drepturi nu înseamnã eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite".
Totodatã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, prin Hotãrârea din 23 iulie 1968, pronunţatã în cauza "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, a statuat, referitor la art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cã "autoritãţile naţionale competente se gãsesc adesea în faţa unor situaţii sau probleme a cãror diversitate reclamã soluţii juridice diferite; mai mult, unele inegalitãţi de drept nu urmãresc decât sã corecteze anumite inegalitãţi de fapt".
De asemenea, Curtea de la Strasbourg a reţinut cã deosebirea de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificatã în mod obiectiv şi rezonabil, adicã atunci când nu se urmãreşte un scop legitim sau nu se pãstreazã un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere. (Cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Larkos împotriva Cipru, 1999, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004).
Astfel, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiazã de o anumitã marjã de apreciere în a decide dacã şi în ce mãsurã diferenţele între diversele situaţii similare justificã un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variazã în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (Cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004).
Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea Constituţionalã constatã cã prin dispoziţiile art. 60 alin. 2 teza a doua din Codul penal legiuitorul a instituit o mãsurã de protecţie specialã a femeilor. Aceastã mãsurã este justificatã obiectiv şi rezonabil în raport de situaţia şi condiţia specialã a femeilor în societate, urmãreşte un scop legitim şi pãstreazã un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere, fãrã a fi întemeiatã pe o discriminare având la bazã criteriul sexual.
Pe de altã parte, Curtea reţine cã textul de lege criticat nu conţine norme de procedurã penalã, ci o normã de drept penal substanţial, şi, prin urmare, aplicarea acesteia nu poate duce la încãlcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituţie şi ale 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Cu privire la critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentalã, Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã, întrucât nu a fost reţinutã o restrângere a exerciţiului drepturilor invocate de autor în susţinerea excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 2 teza a doua din Codul penal, excepţie ridicatã de Juhos Valentin Francisc în Dosarul nr. 3.120/62/2006 al Tribunalului Braşov - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
