Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 422 din 28 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271^1 şi art. 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 422 din 28 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271^1 şi art. 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 589 din 5 august 2015

Comenteaza legea


    Augustin Zegrean       - preşedinte
    Petre Lăzăroiu         - judecător
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Daniel Marius Morar    - judecător
    Mona-Maria Pivniceru   - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu  - judecător
    Tudorel Toader         - judecător
    Irina Loredana Gulie   - magistrat-asistent

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea "Concordia Con Strade" - S.R.L. din Bucureşti şi Societatea Expresconstruct Tys - S.R.L. din Bolintin-Vale în Dosarul nr. 4.742/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 257D/2015.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 14 mai 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 28 mai 2015, dată la care Curtea a pronunţat prezenta decizie.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Decizia civilă nr. 8.021 din 30 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.742/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea "Concordia Con Strade" - S.R.L. din Bucureşti şi Societatea "Expresconstruct Tys" - S.R.L. din Bolintin-Vale într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva rezultatului unei proceduri de achiziţie publică.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate condiţionează însăşi formularea contestaţiei/cererii/plângerii de constituire a garanţiei de bună conduită, iar neîndeplinirea acestei condiţii are semnificaţia unui fine de neprimire a cererii de sesizare a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, ceea ce reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiţie sau a caracterului facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor administrative. Or, instituirea posibilităţii de a ataca actele autorităţii contractante, ca modalitate de acces la justiţie, implică în mod necesar asigurarea posibilităţii de a o utiliza pentru toţi cei care au un drept, un interes legitim, capacitate procesuală şi calitate procesuală. Se mai arată că obligativitatea constituirii garanţiei există chiar şi în ipoteza contestării documentaţiei de atribuire, astfel încât pot exista situaţii în care, din cauza valorii foarte mari a garanţiei de bună conduită, să nu se poată contesta cerinţe abuzive din cadrul documentaţiei de atribuire. Condiţionarea introducerii cererii de constituire a garanţiei de bună conduită încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, caracterul oneros al acestei obligaţii fiind cu atât mai pronunţat cu cât, în cazul respingerii demersului juridic al justiţiabilului, autoritatea contractantă va putea executa garanţia de bună conduită.
    5. Se mai arată că măsura legislativă criticată nu are nicio justificare, neputând fi reţinută necesitatea asigurării posibilităţii de reparare a eventualului prejudiciu, constituirea garanţiei neputând fi condiţionată de existenţa acestuia. Nu poate fi reţinută nici raţiunea restrângerii posibilităţii de exercitare abuzivă a dreptului de a formula contestaţii/plângeri/cereri, în condiţiile existenţei unui număr foarte mare de soluţii de admitere a acestora. Mai mult, nu există nicio precizare în sensul pierderii garanţiei numai în măsura în care se constată exercitarea abuzivă a dreptului, de exemplu în ipoteza introducerii unei contestaţii sau plângeri vădit neîntemeiate.
    6. Se mai susţine că prevederea legală criticată încalcă principiul imparţialităţii şi egalităţii în înfăptuirea justiţiei, nefiind proporţională cu situaţia care a determinat-o, fiind aplicată în mod nediscriminatoriu şi aducând atingere principiului constituţional al accesului liber la justiţie. Obligarea operatorului economic la constituirea unei garanţii care poate să ajungă la valoarea de 100.000 euro constituie un obstacol în formularea contestaţiei, cu atât mai mult cu cât aceasta nu este distinctă de garanţia de participare, prevăzută de art. 84 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Se susţine că măsura legislativă criticată are un efect contrar interesului public, blocând posibilitatea operatorilor economici de a supune verificării Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi a instanţelor de judecată legalitatea derulării procedurilor de achiziţie publică.
    7. De asemenea, se susţine că efectivitatea principiului constituţional al accesului liber la justiţie nu este asigurată cât timp controlul judecătoresc este obstrucţionat prin instituirea unei obligaţii deosebit de oneroase în sarcina contestatorilor, cu atât mai mult cu cât, în cazul respingerii demersului juridic, autoritatea contractantă este obligată să execute garanţia de bună conduită. În acest mod sunt încălcate şi dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 45 şi art. 135 alin. (1) lit. a), fiind redus accesul întreprinderilor mici şi mijlocii la procedurile de achiziţie publică, cu favorizarea firmelor mari. Se mai arată că, prin introducerea prevederilor legale criticate, au fost avute în vedere aspecte de oportunitate, nicidecum de legalitate, în condiţiile în care, conform doctrinei de specialitate, oportunitatea actelor administrative nu poate fi opusă legalităţii acestora.
    8. Se mai susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 124 alin. (1) şi (2) din Constituţie, având în vedere faptul că, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru acelaşi tip de cerere, respectiv neevaluabilă în bani, se poate percepe o taxă judiciară de timbru în echivalentul a 100 euro, în timp ce pentru o cerere referitoare la contestarea procedurii de achiziţie publică se poate percepe o taxă în echivalentul a 100.000 euro. În acest mod este încălcat şi principiul proporţionalităţii, astfel cum este definit în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 157 din 10 noiembrie 1998 sau Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998). În acest sens, se mai arată că măsura legislativă criticată nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o, fiind aplicată în mod nediscriminatoriu şi aducând atingere principiului constituţional al accesului liber la justiţie.
    9. De asemenea, în condiţiile în care garanţia de bună conduită se constituie şi în situaţia în care se contestă documentaţia de atribuire, măsura este disproporţionată, dat fiind faptul că aceste contestaţii se soluţionează în termenul precizat de autoritatea contractantă pentru depunerea ofertelor şi ajută la întocmirea unei documentaţii corecte, fără să ducă la tergiversarea desfăşurării procedurii.
    10. Se mai arată că prevederile legale criticate încalcă principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării, prin diferenţa de tratament sancţionator între operatorii economici, pe de o parte, şi autorităţile contractante, pe de altă parte. Astfel, garanţia de bună conduită poate atinge un cuantum echivalent cu 100.000 euro, în timp ce în cazul autorităţilor contractante, în cazul atribuirii ilegale directe a contractului de achiziţii publice, sancţiunea aplicată constă în amendă de la 40.000 lei la 80.000 lei.
    11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, arătând că art. 271^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 reprezintă o îngrădire disproporţionată a accesului liber la justiţie. Astfel, dacă de principiu accesul la justiţie nu înseamnă gratuitate, fiind admisibilă instituirea prin lege a anumitor condiţii de acces care să corespundă unor interese legitime publice, este necesar ca această ingerinţă să fie şi proporţională, adică să fie adecvată şi necesară scopului urmărit, iar persoana în cauză să nu suporte o sarcină excesivă şi exorbitantă. Or, în ceea ce priveşte proporţionalitatea ingerinţei, se constată că, potrivit art. 271^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, această garanţie se opreşte în mod obligatoriu de către autoritatea contractantă, în situaţia respingerii plângerii/contestaţiei sau în situaţia renunţării la acestea, indiferent dacă autorităţii contractante i s-a adus sau nu vreun prejudiciu, indiferent de durata cu care a fost întârziată procedura, indiferent de comportamentul procesual corespunzător sau necorespunzător al contestatorului/petentului şi indiferent de cauzele care au dus la respingerea acesteia. În realitate, reţinerea garanţiei reprezintă o veritabilă sancţiune pentru introducerea unei plângeri/contestaţii neîntemeiate sau pentru retragerea ei, neavând nicio legătură cu buna sau reaua-credinţă a petentului/contestatorului, sau cu protecţia autorităţii contractante. În forma în care este reglementată, garanţia nu răspunde scopului declarat pentru care a fost instituită, respectiv acela de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător al contestatorului/ petentului, nefiind deci nici adecvată şi nici necesară, reprezentând o ingerinţă disproporţionată în dreptul de acces la justiţie.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit actului de sesizare, art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014. Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate şi în temeiul art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora "Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta", Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 271^1 şi art. 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum acestea au fost introduse prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
    - Art. 271^1: "(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia.
    (2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1).
    (3) Garanţia de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări şi se depune în original la sediul autorităţii contractante şi în copie la Consiliu sau la instanţa de judecată, odată cu depunerea contestaţiei/cererii/plângerii.
    (4) Cuantumul garanţiei de bună conduită se stabileşte prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel:
    a) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b);
    b) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;
    c) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;
    d) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei.
    (5) Garanţia de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puţin 90 de zile, să fie irevocabilă şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă.
    (6) În cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanţiei de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanţei de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanţiei de bună conduită în aceleaşi condiţii de la alin. (1)-(5), autoritatea contractantă va reţine garanţia de bună conduită. Prevederile art. 271^2 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.
    (7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281."
    - Art. 271^2: "(1) În cazul în care contestaţia este respinsă de către Consiliu sau de către instanţa de judecată, atunci când contestatorul se adresează direct instanţei, autoritatea contractantă are obligaţia de a reţine garanţia de bună conduită de la momentul rămânerii definitive a deciziei Consiliului/ hotărârii instanţei de judecată. Reţinerea se aplică pentru loturile la care contestaţia a fost respinsă.
    (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care contestatorul renunţă la contestaţie/cerere/plângere.
    (3) Măsura prevăzută la alin. (1) nu va fi aplicată în cazul în care Consiliul/instanţa de judecată respinge contestaţia ca rămasă fără obiect sau în cazul în care s-a renunţat la contestaţie/cerere/plângere, ca urmare a adoptării de către autoritatea contractantă a măsurilor de remediere necesare, în condiţiile art. 256^3 alin. (1).
    (4) În situaţia în care Consiliul admite contestaţia, respectiv instanţa competentă admite plângerea formulată împotriva deciziei Consiliului de respingere a contestaţiei, autoritatea contractantă are obligaţia de a restitui contestatorului garanţia de bună conduită, în cel mult 5 zile de la momentul rămânerii definitive a deciziei/hotărârii.
    (5) În situaţia în care contestatorul se adresează direct instanţei de judecată şi aceasta admite cererea introdusă, prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
    (6) Sumele încasate de autoritatea contractantă din executarea garanţiei de bună conduită reprezintă venituri ale autorităţii contractante."
    16. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (4) referitor la accesul liber la justiţie şi jurisdicţiile speciale administrative, art. 45 - Libertatea economică, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei şi la caracterul unitar, imparţial şi egalitar al acesteia şi art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii acesteia au depus contestaţie împotriva rezultatului procedurii de achiziţie publică la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în data de 10 iunie 2014, aşadar, la o dată anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, respectiv 30 iunie 2014. Făcând aplicarea art. II din această ordonanţă de urgenţă, potrivit căruia "Contestaţiile/Cererile/Plângerile aflate în curs de soluţionare la Consiliu/instanţa de judecată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă continuă să fie soluţionate în condiţiile şi cu procedura prevăzută de legea în vigoare la data la care au fost depuse", instanţa judecătorească, în opinie majoritară, în mod corect, a reţinut că petenţii nu trebuie să constituie garanţia de bună conduită. În consecinţă, Curtea reţine că în cauza a quo nu a fost constituită garanţia de bună conduită. În aceste condiţii, Curtea constată că textele legale criticate, care reglementează cu privire la garanţia de bună conduită, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, ele nefiind nici aplicate şi nici aplicabile cauzei. Mai mult, instanţa judecătorească a soluţionat cauza în mod definitiv chiar prin actul de sesizare a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia civilă nr. 8.021/30 octombrie 2014, fără să facă, aşadar, aplicarea în vreun fel a articolelor ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, textele legale criticate neavând legătură cu soluţionarea cauzei.

    18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271^1 şi art. 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea "Concordia Con Strade" - S.R.L. din Bucureşti şi Societatea "Expresconstruct Tys" - S.R.L. din Bolintin-Vale în Dosarul nr. 4.742/2/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2015.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                           Pentru magistrat-asistent
                             Irina Loredana Gulie,
                                    semnează
                              Magistrat-asistent,
                              Valentina Bărbăţeanu

                                     ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 422 din 28 mai 2015

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"