Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 422 din 13 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare
Costicã Bulai - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de reprezentanţii Societãţii Comerciale "Rodata" - S.A. şi Societãţii Comerciale "Latina Prodplast" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.245/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece textele criticate au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate şi nu existã motive care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 15 iunie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 1.245/2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de reclamanţii Societatea Comercialã "Rodata" - S.A. şi Societatea Comercialã "Latina Prodplast" - S.R.L. în dosarul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei cauze comerciale în contradictoriu cu pârâta Banca Comercialã "Robank" - S.A. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã textele criticate aduc atingere principiilor egalitãţii în drepturi şi accesului liber la justiţie, întrucât obligaţia de a achita în prealabil taxele judiciare de timbru proporţional cu valoarea obiectului cererii creeazã o discriminare pe criterii de avere şi o împiedicare a accesului neîngrãdit la justiţie pentru persoanele care nu deţin o avere însemnatã, în situaţia în care cererea acestora are un obiect de valoare mare. Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât accesul liber la justiţie nu implicã şi gratuitatea serviciului justiţiei. Este legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfãşuratã de autoritãţile judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora, iar avansarea acestor sume poate fi recuperatã, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, de partea care cade în pretenţii. Referitor la pretinsa încãlcare a principiilor prevãzute în Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi în Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Guvernul aratã cã aceste acte normative internaţionale nu conţin prevederi care sã consacre gratuitatea actului de justiţie. Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciazã cã nu sunt încãlcate dispoziţiile din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi nici cele din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, întrucât acestea nu conţin prevederi care sã consacre gratuitatea actului de justiţie. În ceea ce priveşte referirea la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, apreciazã cã accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea justiţiei în toate cazurile. Taxa judiciarã de timbru reprezintã o modalitate de acoperire în parte a cheltuielilor pe care le implicã serviciul public al justiţiei, iar, potrivit legii, contribuţia justiţiabilului, prin avansarea unei pãrţi din aceste cheltuieli, poate fi recuperatã de la partea care cade în pretenţii. De asemenea, nu poate fi primitã nici susţinerea autorului excepţiei privind încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi, deoarece textele de lege examinate nu fac nici o diferenţiere între contribuabili. Critica de neconstituţionalitate, prin prisma art. 4 alin. (2) din Constituţie, este apreciatã de Avocatul Poporului ca nerelevantã pentru soluţionarea excepţiei. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut: - Art. 1: "Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecãtoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevãzute în prezenta lege, şi se taxeazã în mod diferenţiat, dupã cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevãzute de lege."; - Art. 2. "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecãtoreşti, se taxeazã astfel: a) pânã la valoarea 17.000 lei; de 342.000 lei b) între 342.001 lei 17.000 lei + 10% pentru ce şi 3.420.000 lei depãşeşte 342.000 lei; c) între 3.420.001 lei 325.000 lei + 8% pentru ce şi 34.200.000 lei depãşeşte 3.420.000 lei; d) între 34.200.001 lei 2.787.000 lei + 6% pentru ce şi 171.000.000 lei depãşeşte 34.200.000 lei; e) între 171.000.001 lei 10.995.000 lei + 4% pentru ce şi 342.000.000 lei depãşeşte 171.000.000 lei; f) între 342.000.001 lei 17.835.000 lei + 2% pentru ce şi 1.710.000.000 lei depãşeşte 342.000.000 lei; g) peste 1.710.000.001 lei 45.195.000 lei + 1% pentru ce depãşeşte 1.710.000.000 lei. (2) În cazul contestaţiei la executarea silitã, taxa se calculeazã la valoarea bunurilor a cãror urmãrire se contestã sau la valoarea debitului urmãrit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmãrite. Taxa aferentã acestei contestaţii nu poate depãşi suma de 1.710.000 lei, indiferent de valoarea contestatã. (3) Valoarea la care se calculeazã taxa de timbru este cea declaratã în acţiune sau în cerere. Dacã aceastã valoare este contestatã sau apreciatã de instanţã ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevãzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege." Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 din Constituţie, republicatã, ale art. 1 teza întâi, art. 2 alin. (1) şi art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 14 alin. 1 teza întâi şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. În urma aprobãrii <>Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 şi a republicãrii acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei au urmãtorul conţinut: - Art. 4 alin. (2) din Constituţie: "România este patria comunã şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã."; - Art. 16 alin. (1) din Constituţie: "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 21 din Constituţie: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. (3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; - Art. 1 teza întâi din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului: "Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi.[...]"; - Art. 2 alin. (1) din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului: "Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertãţile proclamate în prezenta Declaraţie, fãrã nici o deosebire, în special de rasã, de culoare, de sex, de limbã, de religie, de opinie politicã sau de orice altã opinie, de origine naţionalã sau socialã, de avere, de naştere sau decurgând din orice altã situaţie."; - Art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului: "Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fãrã deosebire la o protecţie egalã a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egalã împotriva oricãrei discriminãri care ar încãlca prezenta Declaraţie şi împotriva oricãrei provocãri la o astfel de discriminare."; - Art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "Exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie sã fie asiguratã fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionalã sau socialã, apartenenţã la o minoritate naţionalã, avere, naştere sau orice altã situaţie."; - Art. 14 alin. (1) teza întâi din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice: "Toţi oamenii sunt egali în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie. [...]"; - Art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice: "Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fãrã discriminare, dreptul la o ocrotire din partea legii. În aceastã privinţã legea trebuie sã interzicã orice discriminare şi sã garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egalã şi eficace contra oricãrei discriminãri, în special de rasã, culoare, sex, limbã, religie, opinie politicã sau orice altã opinie, origine naţionalã sau socialã, avere, naştere sau întemeiatã pe orice altã împrejurare." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reglementeazã cuantumul taxelor judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecãtoreşti. Serviciile publice, în general, serviciul justiţiei, în special, nu sunt, de regulã, gratuite. Pentru efectuarea acestor servicii statul avanseazã cheltuieli care este firesc sã fie recuperate fie şi numai parţial, mai cu seamã atunci când, ca urmare a serviciilor prestate, beneficiarii au obţinut satisfacerea unor drepturi materiale. Pe de altã parte, echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecatã stabilite de instanţa de judecatã prin hotãrârea pe care o pronunţã în cauzã, plata acestora revenind pãrţii care cade în pretenţii. În felul acesta reclamantul care a plãtit taxele judiciare de timbru va suporta pierderea sumelor de bani plãtite cu titlul acesta, numai atunci când instanţa hotãrãşte cã acţiunea sa nu este întemeiatã sau nu îndeplineşte alte condiţii prevãzute de lege pentru a fi admisã, altfel spus, atunci când reclamantul a pus în mişcare în mod nejustificat serviciul public al justiţiei. În cazul în care acţiunea introdusã de reclamant a fost admisã, instanţa de judecatã îl obligã pe pârât la plata cheltuielilor de judecatã, în acestea cuprinzându-se şi taxele judiciare de timbru. În ambele ipoteze enunţate mai sus, plata taxelor judiciare de timbru nu este de naturã sã-i cauzeze plãtitorului o pierdere injustã şi nu poate fi caracterizatã, în consecinţã, ca o împiedicare a accesului liber la justiţie. Curtea constatã cã prevederile legale criticate nu aduc atingere nici principiului egalitãţii în drepturi, deoarece nu fac nici un fel de diferenţiere între contribuabili. Regula de bazã în materia impozitelor şi taxelor, prevãzutã de legislaţia fiscalã, care decurge din dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", este aceea cã pentru anumite activitãţi desfãşurate de instituţiile publice se datoreazã taxe de timbru, cu excepţia persoanelor care beneficiazã de scutire, aceste taxe având rolul de contribuţie la cheltuielile publice. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã taxa de timbru ar trebui sã fie stabilitã într-o sumã fixã. Stabilirea modalitãţii de platã a taxelor de timbru, ca de altfel şi a cuantumului lor, este însã o opţiune a legiuitorului, ce ţine de politica legislativã fiscalã. Curtea constatã cã instituirea diferenţiatã a plãţii taxelor judiciare de timbru dupã cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil în bani, cu excepţiile prevãzute de lege, nu constituie o discriminare sau o atingere adusã acestui principiu constituţional. Potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului sã stabileascã diferenţiat modalitatea de platã a taxelor judiciare de timbru, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere principiului egalitãţii în drepturi. Curtea nu poate reţine nici critica privind neconcordanţa dintre dispoziţiile legale criticate: Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, deoarece acestea nu conţin prevederi care sã consacre gratuitatea actului de justiţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Rodata" - S.A. şi Societatea Comercialã "Latina Prodplat" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.245/2001 a Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 noiembrie 2003.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
