Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 421 din 7 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15-19 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Activas Proimpex" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 3.025/270/2008 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 15 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.025/270/2008, Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Activas Proimpex" - S.R.L. din Braşov într-o cauzã având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 reglementeazã o procedurã de constatare a contravenţiei bazatã pe încãlcarea regulii potrivit cãreia sarcina probei revine celui ce acuzã - deci agentului constatator, şi nu contravenientului, ceea ce conduce la nesocotirea dreptului de acces liber la justiţie, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apãrare, consacrate în prevederile constituţionale ale art. 16, art. 21 şi art. 24. Prin urmare, este contrar principiilor fundamentale enunţate mai sus ca fapta contravenţionalã sã fie constatatã exclusiv pe baza susţinerilor agentului constatator, consemnate în procesulverbal de contravenţie, care, în calitate de act administrativ, beneficiazã de prezumţia de legalitate şi de temeinicie, deşi acestea nu sunt prezumţii consacrate legislativ, fiind doar unanim acceptate în practica instanţelor de judecatã şi în doctrina de specialitate. Mai mult, petentul este obligat sã probeze contrariul situaţiei de fapt reţinute în procesul-verbal de cãtre agentul constatator, chiar şi atunci când acesta nu le constatã personal sau când procesul-verbal nu conţine suficiente indicii referitoare la identitatea martorilor ori la probele pe care se bazeazã constatarea contravenţiei, ceea ce poate genera abuzuri din partea autoritãţii, fapt ce duce la un dezechilibru procesual. Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut: - Art. 15: "(1) Contravenţia se constatã printr-un procesverbal încheiat de persoanele anume prevãzute în actul normativ care stabileşte şi sancţioneazã contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori. (2) Pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducãtori ai autoritãţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi de alte persoane prevãzute în legi speciale. (3) Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor constatã contravenţii privind: apãrarea ordinii publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigãrilor şi bãuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotãrâre a Guvernului."; - Art. 16: "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncã ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost sãvârşitã, precum şi arãtarea tuturor împrejurãrilor ce pot servi la aprecierea gravitãţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţioneazã contravenţia; indicarea societãţii de asigurãri, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitãrii în termen de 48 de ore a jumãtate din minimul amenzii prevãzute de actul normativ, dacã acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a cãii de atac şi organul la care se depune plângerea. (1^1) În cazul contravenienţilor cetãţeni strãini, persoane fãrã cetãţenie sau cetãţeni români cu domiciliul în strãinãtate, în procesul-verbal vor fi cuprinse şi urmãtoarele date: seria şi numãrul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberãrii acestuia şi statul emitent. (2)-(4) abrogate (5) În cazul în care contravenientul este minor procesulverbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul pãrinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia. (6) În situaţia în care contravenientul este persoana juridicã în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintã. (7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sã aducã la cunoştinţã contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesulverbal la rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulitãţii procesului-verbal."; - Art. 17: "Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei sãvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnãturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constatã şi din oficiu."; - Art. 18: "Contravenientul este obligat sã prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documentele în baza cãrora se fac menţiunile prevãzute la art. 16 alin. (3). În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici."; - Art.19: "(1) Procesul-verbal se semneazã pe fiecare paginã de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se aflã de faţã, refuzã sau nu poate sã semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurãri, care trebuie sã fie confirmate de cel puţin un martor, în acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnãtura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la principiul egalitãţii în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi cu motivare similarã. Astfel, prin Decizia nr. 520 din 8 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, statuând cã textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminãri, deoarece atât conţinutul procesului-verbal de contravenţie, cât şi condiţiile de întocmire a acestuia sunt reglementate fãrã nicio discriminare pentru toate persoanele care au sãvârşit contravenţii. În legãturã cu invocarea în susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art. 21 şi art. 24 din Constituţie, Curtea a reţinut cã şi aceastã criticã este nefondatã, întrucât, potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, instanţa competentã sã soluţioneze plângerea verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, îl ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanţã, şi organul care a aplicat sancţiunea, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii. Dispoziţiile alin. (2) al art. 34 din ordonanţã prevãd cã hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacatã cu recurs, fãrã ca motivarea acestuia sã fie obligatorie. De asemenea, pe tot parcursul soluţionãrii plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, atât la instanţa de fond, cât şi în recurs, contravenientul poate sã îşi exercite fãrã nicio restricţie dreptul la apãrare. Din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã rãsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabã, exercitarea dreptului la apãrare. De asemenea, prin Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, Curtea a statuat cã dispoziţiile de lege criticate nu încalcã prezumţia de nevinovãţie, deoarece instanţa competentã sã soluţioneze plângerea îndreptatã împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligatã sã urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cãrora sarcina probei aparţine celui care afirmã ceva în instanţã, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenţie. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã de Curte prin decizia menţionatã, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Activas Proimpex" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 3.025/270/2008 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 aprilie 2011.
