Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 421 din 15 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 341 din 21 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Vlad Opran în Dosarul nr. 27.196/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume <>Decizia nr. 144/2009 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 27.196/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de reclamantul Vlad Opran într-o cauzã având ca obiect <>Legea nr. 10/2001 - revendicare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia procedeazã la o analizã criticã exhaustivã a întregului proces legislativ referitor la modificãrile aduse <>Legii nr. 10/2001 , prin înfãţişarea pe larg a ceea ce se pretinde a constitui contradicţii atât cu dispoziţii constituţionale, convenţionale, dar şi cu alte prevederi cuprinse în acte normative. În principal, este criticatã soluţia legislativã instituitã prin art. 31 (fostul <>art. 32) din Legea nr. 10/2001 , autorul excepţiei considerând cã textul de lege dedus controlului contravine atât normelor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) şi art. 20 alin. (2) (cu referire la art. 17 şi art. 18 din CEDO, precum şi la art. 1 din primul protocol adiţional la CEDO), art. 21 alin. (2) şi (3), art. 44 alin. (1) şi art. 53, cât şi unor acte normative incidente. Autorul excepţiei aratã cã <>art. I pct. 67 şi 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005 a modificat alin. (1) şi (3) ale <>art. 32 din Legea nr. 10/2001 , care, dupã republicare, a devenit art. 31. Conform <>art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în redactarea pe care legea a avut-o la data intrãrii în vigoare, respectiv 14 februarie 2001, foştii acţionari şi succesorii persoanelor juridice naţionalizate prin <>Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte normative aveau dreptul la mãsuri reparatorii constând în acţiuni acordate cu precãdere la societatea comercialã care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate sau cu prioritate la o altã societate comercialã tranzacţionatã pe piaţa de capital, iar conform alin. (3), acţiunile se acordau, la cererea persoanei îndreptãţite, de cãtre instituţia publicã implicatã în privatizarea societãţii comerciale menţionate la alin. (1). Aratã cã, prin faptul licit şi voluntar al depunerii notificãrii adresate entitãţilor respective, acestea au devenit debitoare ale persoanelor îndreptãţite la mãsurile reparatorii prevãzute de <>Legea nr. 10/2001 , conform art. 32, fiind obligate sã emitã decizii de acordare a mãsurilor reparatorii în termen de 60 de zile de la data notificãrii şi sã acorde, efectiv, acţiuni, la valoarea echitabilã, pentru acţiunile naţionalizate în anul 1948.
În continuare, aratã cã la data de 22 iulie 2005 s-a adoptat <>Legea nr. 247/2005 prin care s-au adus modificãri <>Legii nr. 10/2001 şi care, susţine autorul, prin art. I pct. 67 şi 68 din titlul I al legii, "a distrus drepturile câştigate sub imperiul <>legii vechi", respectiv Legea nr. 10/2001 , nemodificatã. Susţine cã, dupã modificarea art. 32, devenit <>art. 31 din Legea nr. 10/2001 , republicatã, entitãţile debitoare sunt exonerate de plata obligaţiei prevãzute de <>art. 11 alin. (1) din Legea nr. 119/1948 şi de <>art. 32 din Legea nr. 10/2001 , nemodificate, adicã de a plãti foştilor acţionari despãgubiri la valoarea realã. Aratã cã, prin modificarea adusã <>Legii nr. 10/2001 , "s-a suprimat posibilitatea ca acţiunile naţionalizate sã fie preschimbate cu acţiuni vii la societãţi de pe piaţã", fiind înlocuite cu titluri de valoare la Fondul Proprietatea - S.A., ce se pot tranzacţiona pe piaţa de capital şi care au o valoare foarte micã faţã de cea a acţiunilor ce trebuie sã fie acordate persoanelor îndreptãţite, conform <>art. 32 din Legea nr. 10/2001 , nemodificatã, şi care, în speţã, în ceea ce îl priveşte pe autorul excepţiei, au fost calculate conform expertizei din dosarul instanţei de fond. Considerã cã textele de lege criticate "obstrucţioneazã derularea litigiilor începute sub legea veche, adicã sub <>art. 32 din Legea nr. 10/2001 nemodificatã, pentru cererile care au fost formulate în baza legii atunci în vigoare, probatoriul fiind administrat, iar actele, pe cale administrativã şi contencioasã, din anul 2001 pânã în prezent fiind fãcute cu ascultarea <>Legii nr. 10/2001 , în vigoare între 14 februarie 2001 şi 22 iulie 2005".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, aratã cã argumentele prezentate de autor în susţinerea acesteia nu sunt de naturã sã atribuie un caracter neconstituţional prevederilor legale criticate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale sunt constituţionale. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume <>Decizia nr. 144/2009 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost stabilit prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile <>art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevederi ce au urmãtorul conţinut:
"Recalcularea valorii acţiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţionalã a României prin <>Ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, şi a indicelui inflaţiei stabilit de Institutul Naţional de Statisticã şi a prevederilor <>Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societãţilor pe acţiuni, în cazul în care bilanţul este anterior acesteia."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligaţia de a respecta Constituţia şi legile, ale art. 11 alin. (1) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 alin. (2) relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privatã şi ale art. 53 alin. (1) şi (2) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Totodatã, considerã cã textele de lege criticate contravin şi urmãtoarelor dispoziţii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept şi ale art. 18 privind limitarea restrângerii exerciţiului drepturilor. De asemenea, invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca acelea invocate în prezenta cauzã şi având o motivare identicã, a aceluiaşi autor.
În acest sens, este <>Decizia nr. 1.303 din 13 octombrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 27 noiembrie 2009, prin care Curtea a reţinut cã scopul <>Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui mãsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale cãror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea lor în naturã, ci şi prin stabilirea de mãsuri reparatorii prin echivalent. De aceea, soluţia de restituire a unor asemenea categorii de imobile, precum şi stabilirea cuantumului despãgubirilor sunt rezultatul opţiunii legiuitorului şi au la bazã exercitarea dreptului sãu de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din legislaţia trecutã.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Vlad Opran în Dosarul nr. 27.196/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
