Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 421 din 11 noiembrie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 2 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie, aprobata si modificata prin Legea nr. 503/2002 , cu modificarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 870 din 8 decembrie 2003
Costicã Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 503/2002 , modificatã şi completatã ulterior prin <>Legea nr. 161/2003 , excepţie ridicatã de Maria Valerica Iacob în Dosarul nr. 9.024/2002 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate, care solicitã Curţii Constituţionale sã se constate cã textele criticate sunt în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 a fost aprobatã prin <>Legea nr. 503/2002 , cu modificãrile ulterioare, sens în care sunt îndeplinite exigenţele art. 115 din Constituţie, iar Parchetul Naţional Anticorupţie este o magistraturã specialã structuratã pe baza aceloraşi norme constituţionale care reglementeazã rolul Ministerului Public.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 iunie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 9.024/2002, Tribunalul Sibiu - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 503/2002 , cu modificãrile ulterioare.
Excepţia a fost ridicatã în dosarul de mai sus de inculpata Maria Valerica Iacob, cercetatã pentru sãvârşirea infracţiunii de luare de mitã, prevãzutã şi pedepsitã potrivit art. 254 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 a fost emisã într-un domeniu care face obiectul legilor organice şi cã pânã la data ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate ordonanţa nu a fost aprobatã de Parlament potrivit procedurii de legiferare.
De asemenea, susţine cã prevederile art. 1, 2 şi 3 din actul normativ criticat aduc atingere art. 51 şi 130 din Constituţie, deoarece printre atribuţiile Parchetului Naţional Anticorupţie nu se numãrã şi aceea de sesizare a instanţelor judecãtoreşti pentru judecarea cauzelor penale, atribuţie care, potrivit <>Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecãtoreascã, este exercitatã doar de procurorii constituiţi în parchete pe lângã fiecare instanţã judecãtoreascã. Or, având în vedere cã Parchetul Naţional Anticorupţie este, potrivit art. 2 din ordonanţã, "independent în raport cu instanţele judecãtoreşti şi cu parchetele de pe lângã acestea", autorul excepţiei susţine cã procurorii acestui nou organism nu au fost mandataţi de legiuitor sã sesizeze instanţa de judecatã prin emiterea rechizitoriului.
Tribunalul Sibiu - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 a fost aprobatã prin <>Legea nr. 503 din 11 iulie 2002 , lege ce a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, datã care este anterioarã funcţionãrii efective a Parchetului Naţional Anticorupţie, respectiv 1 septembrie 2002.
De asemenea, dispoziţiile art. 1, 2 şi 3 din ordonanţã sunt constituţionale deoarece, faţã de <>Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, au caracter de normã specialã, sens în care atribuţiile şi actele emise de procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie sunt în consens cu cele ale oricãrui parchet. Din acest punct de vedere nu existã prevederi care sã contravinã art. 130 din Constituţie devenit art. 131 din Constituţia republicatã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul precizeazã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , a fost aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 503/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, iar potrivit art. 31 alin. (3) "Parchetul Naţional Anticorupţie va începe sã funcţioneze pe data de 1 septembrie 2002". În acest context, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate, invocatã de autorul excepţiei pe motiv cã ordonanţa nu a fost aprobatã de Parlament, rãmâne fãrã obiect.
Referitor la celelalte prevederi contestate de autorul excepţiei, Guvernul opineazã cã, potrivit art. 125 alin. (3) [devenit art. 126 alin. (2) ca urmare a aprobãrii Legii de revizuire a Constituţiei şi a republicãrii acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003] şi art. 128 [devenit art. 129] din Constituţie, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale. De altfel, în chiar cuprinsul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 se face trimitere la completarea dispoziţiilor acesteia atât cu prevederile Codului de procedurã penalã, cât şi cu prevederile <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã.
Avocatul Poporului apreciazã cã interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare. Or, art. 114 alin. (4) [devenit art. 115 alin. (4)] din Constituţie nu prevede o asemenea limitare.
Referitor la încãlcarea dispoziţiilor art. 51 [încorporat în art. 1 alin. (5)] şi ale art. 130 [devenit art. 131] din Legea fundamentalã considerã cã dispoziţiile <>art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 nu contravin cu nimic dispoziţiilor invocate, deoarece Parchetul Naţional Anticorupţie a fost înfiinţat şi îşi exercitã atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în baza aceloraşi principii constituţionale ca şi Ministerul Public. Constituţia nu face distincţie între anumite tipuri de parchete, ci se referã generic la ele, ca instituţii în care îşi desfãşoarã activitatea procurorii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 503/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, modificatã şi completatã ulterior prin <>Legea nr. 161/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, şi prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003, şi are urmãtorul conţinut:
- Art. 1: "(1) Prin prezenta ordonanţã de urgenţã se înfiinţeazã, la nivel naţional, Parchetul Naţional Anticorupţie, care funcţioneazã pe lângã Curtea Supremã de Justiţie ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie.
(2) Parchetul Naţional Anticorupţie are sediul în municipiul Bucureşti şi îşi exercitã atribuţiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializaţi în combaterea corupţiei.
(3) Parchetul Naţional Anticorupţie se organizeazã ca structurã autonomã, cu personalitate juridicã, în cadrul Ministerului Public, este condus de un procuror general şi este coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie. Procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie este asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie.
(4) Parchetul Naţional Anticorupţie îşi desfãşoarã activitatea potrivit principiului legalitãţii, al imparţialitãţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.";
- Art. 2: "Parchetul Naţional Anticorupţie este independent în raport cu instanţele judecãtoreşti şi cu parchetele de pe lângã acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autoritãţi publice, exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru asigurarea respectãrii acesteia.";
- Art. 3: "(1) Atribuţiile Parchetului Naţional Anticorupţie sunt urmãtoarele:
a) efectuarea urmãririi penale, în condiţiile prevãzute în Codul de procedurã penalã, în <>Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi în prezenta ordonanţã de urgenţã, pentru infracţiunile prevãzute în <>Legea nr. 78/2000 care sunt, potrivit art. 13, în competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie;
b) conducerea, supravegherea şi controlul actelor de cercetare penalã, efectuate din dispoziţia procurorului de cãtre ofiţerii de poliţie judiciarã aflaţi sub autoritatea exclusivã a procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie;
c) conducerea, supravegherea şi controlul activitãţilor de ordin tehnic ale urmãririi penale, efectuate de specialişti în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, numiţi în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie;
d) studierea cauzelor care genereazã şi a condiţiilor care favorizeazã corupţia, elaborarea şi prezentarea propunerilor în vederea eliminãrii acestora, precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei penale;
e) elaborarea raportului anual privind activitatea Parchetului Naţional Anticorupţie şi prezentarea acestuia în faţa Parlamentului, nu mai târziu de primul trimestru al anului viitor;
f) constituirea şi actualizarea bazei de date în domeniul faptelor de corupţie.
(2) Parchetul Naţional Anticorupţie exercitã drepturile şi îndeplineşte obligaţiile procedurale prevãzute de lege, în cauzele privind infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţã de urgenţã în competenţa sa.
(3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie emite ordine."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 114, 130 şi 51 din Constituţie. În urma aprobãrii Legii de revizuire a Constituţiei şi a republicãrii acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile constituţionale invocate au urmãtorul conţinut:
- Art. 115: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pânã la care se pot emite ordonanţe.
(3) Dacã legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobãrii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pânã la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanţa de urgenţã intrã în vigoare numai dupã depunerea sa spre dezbatere în procedurã de urgenţã la Camera competentã sã fie sesizatã şi dupã publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacã nu se aflã în sesiune, se convoacã în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, dupã caz, de la trimitere. Dacã în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizatã nu se pronunţã asupra ordonanţei, aceasta este consideratã adoptatã şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedurã de urgenţã. Ordonanţa de urgenţã cuprinzând norme de natura legii organice se aprobã cu majoritatea prevãzutã la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã.
(7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobã sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale cãror efecte au încetat potrivit alineatului (3).
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacã este cazul, mãsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.";
- Art. 131: "(1) În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor.
(2) Ministerul Public îşi exercitã atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.
(3) Parchetele funcţioneazã pe lângã instanţele de judecatã, conduc şi supravegheazã activitatea de cercetare penalã a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.";
- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 503/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, sens în care este nefondatã susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate privind încãlcarea dispoziţiilor art. 115 din Legea fundamentalã referitoare la delegarea legislativã.
Este neîntemeiatã şi critica privind încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 131, prin faptul cã Parchetul Naţional Anticorupţie a fost conceput ca o structurã autonomã în cadrul Ministerului Public, "independent în raport cu instanţele judecãtoreşti şi cu parchetele de pe lângã acestea", întrucât o asemenea autoritate nu ar fi prevãzutã nici în Constituţie, nici în <>Legea pentru organizarea judecãtoreascã nr. 92/1992 . Astfel, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea fundamentalã, "Ministerul Public îşi exercitã atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii", condiţii care au stat şi la fundamentarea organizãrii şi funcţionãrii Parchetului Naţional Anticorupţie. Faptul cã în <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 s-a prevãzut cã Parchetul Naţional Anticorupţie este independent în raport cu instanţele judecãtoreşti şi cu parchetele de pe lângã aceste instanţe nu justificã susţinerea cã textul de lege este neconstituţional. Dimpotrivã, având în vedere şi prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora procurorii îşi desfãşoarã activitatea pe baza principiilor, legalitãţii, imparţialitãţii şi controlului ierarhic, se poate constata cã dispoziţia legalã criticatã nu constituie altceva decât o reflectare a principiilor constituţionale menţionate şi o subliniere a naturii juridice a Parchetului Naţional Anticorupţie, aceea de magistraturã specialã instituitã pentru combaterea infracţiunilor de corupţie.
De altfel, independenţa acestei noi structuri în raport cu instanţele judecãtoreşti este specificã tuturor parchetelor, care, potrivit art. 32 din Legea pentru organizarea judecãtoreascã, "sunt independente faţã de instanţele judecãtoreşti".
Curtea constatã cã referirea autorului excepţiei la prevederile art. 51 încorporat în art. 1 alin. (5) din Constituţie este nepertinentã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), al art. 147 alin. (4) şi art. 115, art. 131 şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 503/2002 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Maria Valerica Iacob în Dosarul nr. 9.024/2002 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 noiembrie 2003.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
